Cum apără Dumnezeu banii văduvelor și ai orfanilor
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Chipul de mai sus arată o întâmplare pe care o istorisește Biblia în cartea a doua a Macabeilor, la capitolul 3. Se spune acolo că un împărat păgân al vremurilor de atunci l-a trimis pe dregătorul Iliodor să ia pentru împărăție banii din lada templului din Ierusalim. Ajungând Iliodor la Ierusalim cu porunca împărătească, arhiereul templului i-a arătat că banii din templu sunt „banii văduvelor și ai săracilor” (2 Macabei 3, 10) și l-a rugat să lase acești bani și pe mai departe pentru ajutorarea săracilor. Dar Iliodor nici nu voia să audă de aceasta, ci se pregătea să intre în templu și să ia cu puterea banii. Atunci - ne spune Biblia - „arhiereul și preoții au făcut rugăciuni înaintea altarului și Îl chemau din cer pe Cel de sus, să apere El banii săracilor”. De asemenea „și femeile toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau”. În acest timp, iată, se ivește Iliodor înconjurat cu armată multă. Izbește în ușa templului și intră să ia banii. Dar, când apucă în mână vasul cu banii săracilor, o minune înspăimântătoare se arată: „un cal care groaznic călăreț are pe sine, cu sabie de foc în mână; și calul, pornindu-se înainte iute, l-a lovit pe Iliodor cu copitele cele dinainte. Încă și alți doi tineri s-au arătat înaintea lui, care neîncetat îl băteau pe el cu săbii de foc”. „Și a căzut jos Iliodor și zăcea mut; așijderea și ostașii, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leșinat și s-au înfricoșat”…
Iliodor abia și-a putut scăpa viața și s-a întors la împărat fără de bani.
Așa a apărat odinioară Dumnezeu „banii văduvelor și ai săracilor”.
Această întâmplare din Biblie este cu învățătură și pentru vremile noastre. Că și azi sunt parcă mai mulți ca oricând acei lacomi și tirani care, în chipul lui Iliodor, râvnesc și răpesc banul văduvelor și săracilor. Mai ales de la război încoace este plină lumea de speculanți care fac dobânzi și câștiguri din banii și lacrimile celor săraci și lipsiți. Auzirăți cum spune Biblia că „femeile cu mâinile ridicate spre cer se rugau și blestemau pe cel ce se apropia să le ia cu puterea bănuțul lor. Câte femei nu s-au rugat tot așa în vremea războiului când în chipuri și feluri li se fura ajutorul!
Pe vremea războiului, alături de oastea ce se lupta la fronturi s-a format și prin țară o oaste neagră și sălbatică ce s-a pornit și ea la atac. Era oastea speculanților și cămătarilor. Ofensiva acestei armate a fost cea mai sălbatică și mai tirană din întreg războiul, căci această armată ataca oastea cea slabă și neînarmată a săracilor și lipsiților. Ofensiva cămătarilor nu cunoștea nici mila, nici lacrimile, nici iertarea, ci ucidea fără milă, ca să poată face „câștig”, cât mai mare câștig. Războiul s-a gătat de mult, însă fronturile și ofensiva speculanților stăruie mai departe. Armata cămătarilor n-a demobilizat, ci parcă mai mare s-a făcut în vremile noastre.
Întreagă țara, întreagă lumea e parcă azi plină de războiul gheșeftarilor, speculanților, de năvala celor ce vor să se îmbogățească fără muncă, speculând truda și munca celor mulți și nevoiași. E atât de mare azi această armată neagră, încât parcă și pe noi nimeni altul nu ne va putea scăpa de ea decât strigarea noastră la cer cu psalmistul: „Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalță mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit” (Ps 9, 19). „Ție s-a lăsat săracul, sărmanului Tu, Doamne, fi ajutor”. „Înalță-Te, Părintele celor săraci, Judecătorul văduvelor” (Ps 67, 5). „Înalță-Te, Cel ce judeci pământul, căci pe văduva și săracul l-au omorât” (Ps 93, 2). Și Dumnezeu va auzi strigarea celor speculați, căci El este „părintele celor săraci, judecătorul văduvelor”. „Rugăciunea celui ce strigă, în amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel ce l-a făcut pe el” (Înț. Sirah 4).
Vai de averea și câștigurile strânse cu înșelăciune și nedreptate. Ele nu sunt avere, ci blestem și osândă. „Cel ce face avere din lacrimile văduvelor și ale orfanilor este ca cel ce ucide copilul înaintea tatălui său”, zice înțeleptul Solomon. „Câștig necurat în casa omului” e banul scos din lacrimile și lipsurile celor speculați. Este o vorbă sănătoasă în poporul nostru care spune că banii strânși pe cale de vicleșug sunt bani spurcați, care-i strică și pe cei buni pe care-i are omul. Așa sunt și „câștigurile” speculanților. Nu râvniți la averile ce le face specula. Până în cele din urmă, nimica se va alege de ele. Cei ce nu credeți și ați simțit că lăcomia vrea să vă înșele pe căile ei, deschideți Psaltirea și citiți cu luare-aminte Psalmul 36: „nu râvni celui ce viclenește, căci ca iarba se va usca… Vei căuta locul lui și nu-l vei afla”. „Iar tu nădăjduiește spre Domnul - zice înțeleptul Sirah - și rămâi întru osteneala mâinilor tale, căci în mâinile Domnului este sprijinul omului”.
Sunt acestea adevăruri pe care le puteți vedea și după ce închideți Biblia și vă uitați în viață. Băgați de seamă și-i urmăriți de-aproape pe cei ce fac averi cu speculă și vicleșug, căci mai curând ori mai târziu nimica se alege de averea lor - semn că Domnul priveghează de sus. Domnul e și azi Judecător aspru asupra celor ce umblă să fure - prin speculă și înșelăciune - „banii văduvelor și săracilor”.
„Brânza câinească câinii o mănâncă”…
Așa zice o veche vorbă românească. În această vorbă e pus un adevăr scos din Scripturi. Nimica se alege de averile strânse cu vicleșug. Nimica se va alege și de averile strânse cu fel de fel de vicleșuguri și afaceri în vremea războiului și după război. Un cunoscător financiar și bun creștin spune că 50 la sută din îmbogățiții de război și-au pierdut averile în fel de fel de întreprinderi. Cei mai mulți și-au pierdut banii când cu mărcile cele nemțești. Au lăcomit să cumpere mărci ca să câștige și pe urmă mărcile au rămas pe nimic.
Uitați-vă bine și băgați de seamă că toate averile strânse cu vicleșug și cu câștig necurat se sparg rând pe rând și nimica se alege de ele.
Așa vrea Dumnezeu.