„Duhule, suflă asupra acestor morți, ca să învie”

Chipul de mai sus reprezintă o arătare dumnezeiască pe care a văzut-o proorocul Ezechiel și o istorisește în Biblie după cum urmează:

„Fost-a asupră-mi mâna Domnului și m-a scos Domnul în duh și m-a pus în mijlocul unei văi plină de oase. Și m-a făcut să trec pe lângă dânsele de jur împrejur; și iată, ele multe foarte erau pe fața văii și iată, erau uscate foarte. Și mi-au zis: «Fiul omului, putea-vor învia oasele acestea?» Și am răspuns: «Doamne, Doamne, Tu știi». Și mi-a zis: «Poruncește oaselor acestora și le zi: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată, Eu voi face să intre în voi Duh și veți învia. Și înșira-voi vinele pe voi și voi face să crească carne pe voi, și vă voi acoperi cu piele, și voi pune în voi Duhul Meu și veți învia; și veți cunoaște că Eu sunt Domnul». Și am profețit cum mi s-a proorocit. Și când am profețit s-a făcut un vuiet și iată un foșnet și oasele s-au împreunat la loc, os la os. Și am văzut și iată, vine și carne creșteau pe dânsele și pielea le-a acoperit deasupra; dar Duh nu era într-însele. Și mi-a zis: «Profețește Duhului, profețește, fiul omului, și zi Duhului: Așa zice Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi și suflă asupra acestor morți, ca să învie». Deci am profețit cum mi s-a poruncit și duh de viață a intrat într-înșii; și au stătut pe picioarele lor, o oaste mare foarte, foarte”… (Ezec 37, 1-10).

În multe locuri vorbește Sf. Scriptură despre tainica putere a Duhului Sfânt, însă parcă nicăieri nu e pusă această putere așa de potrivit ca în chipul de mai sus, când Ezechiel învie oasele uscate cu puterea Duhului Sfânt. Taina și puterea Duhului Sfânt tocmai aceasta este: viața, o viață nouă, o trezire, o înviere la o viață nouă. Oriunde S-a arătat și Se arată Duhul Sfânt, El a făcut și face un mare răsunet, El face o zguduire, o schimbare din temelie a vieții, El face o înviere la o viață nouă.

Oriunde se arată puterea Duhului Sfânt, se face o minune ca cea din chipul de alături. Minunea din chipul de mai sus trebuie să se petreacă și în viața noastră sufletească. Aceasta este minunea pe care i-a spus-o Iisus noaptea lui Nicodim, când zicea că trebuie să se nască de sus, să se nască din nou, căci altcum nu va putea intra în împărăția lui Dumnezeu (In 3). Nicodim se mira și nu înțelegea această naștere din nou; și atunci Mântuitorul i-a spus că nașterea din nou se face cu putere și cu dar de la Duhul Sfânt.

De această naștere din nou, de această înviere la o viață nouă prin harul și darul Duhului Sfânt avem lipsă și noi. Fără această renaștere și înviere sufletească nu este mântuire. Lumea e plină și azi, mai mult ca oricând, de oase goale de viață și uscate în patimi și fărădelegi. E plină lumea de cei care trăiesc numai cu trupul, însă cu sufletul au murit de mult. E plină lumea de „morți care trăiesc”, cum foarte potrivit îi numește Apocalipsa pe cei păcătoși (Apoc 3, 1). Din această moarte sufletească trebuie să înviem și noi la o viață nouă, iar această înviere o pot face numai darul și harul Duhului Sfânt. Însă „vuietul” și „vântul” cel de viață trezitor și făcător al Duhului Sfânt suflă numai peste o viață pregătită sufletește pentru primirea Lui.

Cea dintâi pregătire pentru primirea Duhului Sfânt este o viață îngenuncheată la picioarele Crucii, o viață predată Domnului, o viață de întoarcere la Domnul. Fiul cel pierdut a înviat la picioarele tatălui său. Căzut în genunchi și plângând la picioarele tatălui său, a auzit vestea cea bună că „mort era și a înviat”.

O viață de neîncetată rugăciune este, și aceasta, o cerință pentru primirea darului Duhului Sfânt. Un alt ajutor pentru cunoașterea și primirea Duhului Sfânt este apoi primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Minunea de mai sus, cu învierea oaselor, a făcut-o Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Ezechiel proorocul l-a strigat peste oasele uscate, zicând: „Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului!”… Și oasele îndată au început a se mișca.

Împreună cu Ezechiel strigăm și noi păcătoșilor: Oase uscate, ascultați cuvântul lui Dumnezeu și vă apropiați de Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scriptură, căci în acest Cuvânt este o putere, este un duh de viață dătător. În Cuvântul Sfintei Scripturi este Duhul Domnului, este Dumnezeu Însuși și de aceea în el este o putere, este un dar ce nu se poate spune, ci se simte și trebuie simțit. „Cuvântul Domnului s-a făcut în oasele mele ca focul ce arde, zicea Ieremia” (Ier 20, 8-9). „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător”, zicea Ap. Pavel (Evrei 4, 12).

Oricine citește cu credință și stăruință Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, oricine stă sub ploaia acestui Cuvânt, ca un pământ însetat, va simți coborându-se în viața lui un dar dătător de viață nouă și de putere creștinească. E darul și harul Duhului Sfânt. Creștinii cei dintâi „cercetau și citeau Scripturile în fiecare zi” (Fapte 17, 11) și de aceea era atâta Duh și putere creștinească în viața lor. Cuvântul lui Dumnezeu face și azi în sufletele oamenilor minuni ca cea de mai sus.

«Lumina Satelor» a înviat și ea multe oase uscate - o oaste întreagă - cu Cuvântul lui Dumnezeu. Peste sate și orașe pline de „oase uscate”, strigăm și noi acum de câțiva ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, zicând ca și Ezechiel: Oase uscate, ascultați Cuvântul Domnului!… Suflete pierdute, primiți-L pe Mântuitorul și înviați cu El la o viață nouă!… Puterea noastră nu e a noastră, ci e a Duhului Sfânt, Care ne învață și ne arată cum să-i chemăm pe oameni să ia dar și viață.

Dragă cititorule! Tabloul de mai sus închipuie și învierea noastră în ziua cea de apoi. Când trâmbița judecății va suna, oasele noastre se vor mișca, se vor încheia laolaltă, carnea va crește iarăși pe ele și ne vom înfățișa la judecată. Ferice de cei ce au înviat mai întâi în această viață din moartea păcatelor la o viață nouă cu Domnul. Aceștia vor învia spre viață veșnică. Vai însă de cei ce nu vor să se lase de păcate; aceștia vor învia spre osândă veșnică. Stă în voia ta, iubite cititorule, să-ți alegi o înviere din aceste două feluri de învieri. Pe care ți-o alegi tu?