Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.
Chiar dacă mijloacele de chemare a lui Dumnezeu pentru ai Lui, sunt felurite, totuși scopul chemării lui Dumnezeu, rămâne totdeauna același, pentru fiecare și pentru toți, oricând.
Chiar dacă locurile unde Dumnezeu îi trimite pe ai Lui sunt diferite, porunca pe care le-o dă El, este oriunde aceeași.
Chiar dacă trimișii Domnului sunt din stări diferite, de neamuri diferite, de vremuri diferite, felul lor ajunge până la urmă același. Pentru că scopul lui Dumnezeu este readucerea întregii creațiuni la ascultarea și armonia dintâi.
Porunca lui Dumnezeu este să devenim cu toții părtași ai dragostei dintâi.
Și felul lui Dumnezeu este strămutarea în lumina și sfințenia Prezenței Sale Dintâi, a tuturor celor ce prin păcat fuseseră aruncați în absența Sa.
Cei care sunt cu adevărat trimișii lui Hristos, vor avea totdeauna scopul, porunca și felul lui Hristos în Lucrarea lui Dumnezeu. Oricine nu are ca scop unitatea tuturor credincioșilor într-o înaltă părtășie a unei iubiri creștine și a unui înalt respect pentru fiecare suflet,
oricine nu mărturisește curat, dulce și deschis porunca iubirii sfinte, mai presus de orice convingere, încă nedesăvârșită și prin aceasta, despărțitoare,
oricine nu are felul blând, înțelegător, prietenos, al lui Isus, împreună totdeauna cu frații dintâi,
- acela nu este și nu poate fi un trimis al lui Hristos.
Fiindcă trimișii lui Hristos au caracterul lui Hristos. După cum Trimisul Tatălui a avut caracterul Tatălui.
Trimisul lui Hristos poate spune și ar trebui să poată spune - desigur cu toată smerenia, dar și cu toată aprobarea conștiinței sale curate: Cine m-a văzut pe mine L-a văzut pe Hristos!
Sau cel puțin, dacă nu poate spune acum, își dă toate silințele ca să ajungă odată să poată spune astfel. Sau să poată simți alții despre el aceasta.
Acela este și acela devine un trimis al Lui. Și numai atunci când este așa.
Isus le-a dat aleșilor Săi mai întâi pacea Sa. Apoi i-a trimis să propovăduiască altora despre această pace.
Pacea aceasta este primul semn al trimișilor lui Hristos.
O, ce minunat se vede acest semn binecuvântat peste trimișii Domnului de la începutul Bisericii Creștine, și peste lucrarea făcută de ei.
De aceea și lucrarea lor era unită, fericită și binecuvântată, crescând în frumusețe și în număr cu mare putere, pentru că Duhul lui Isus lucra puternic împreună cu ei (Fap. Ap. 2, 47).
Dar cum să sporească lucrarea unde lucrătorii n-au pace?
Cum să poată mărturisi despre Hristos unul care nu are pace în el, pacea în adunare, pacea în rugăciune, pacea în cuvânt, pacea în învățătura frățietății? Pacea cu ceilalți frați lucrători?
Frații noștri din adunările dezbinate,
surorile noastre, cu certuri și neînțelegeri între familii,
cu ură de frați în inimă,
cu cuvinte de jigniri în gură,
cu săgeți de pizmuiri în ochi,
- cum oare nu vă îngrijorați voi ce faceți?
Cum oare nu vă cutremurați?
Cum oare nu vă temeți de Dumnezeu, când păcătuiți astfel?
Uitați-vă în ce stare a ajuns Lucrarea lui Hristos din pricina voastră, în orașul sau satul vostru!
Uitați-vă cum este acum adunarea care altădată era atât de înfloritoare și fericită!
Uitați-vă cum vă privesc acei dinafară care altădată erau mișcați de armonia și dragostea din mijlocul acestei adunări frățești!
Ascultați ce cuvinte au astăzi pentru evanghelia voastră acei care altădată măreau pe Dumnezeu din pricina dragostei pe care o vedeau între cei de aici.
Și spuneți ce cuvânt veți avea odată în fața Judecății lui Dumnezeu?
Și în fața acelora care se pierd din pricina acestui păcat al vostru, mai mare ca oricare altul, fiindcă voi stricați cu diavolul ceea ce au zidit alții cu Hristos.
Tatăl a trimis pe Fiul într-o viață asemănătoare cu a oamenilor și totuși atât de altfel decât a lor.
Cu o înfățișare asemănătoare - și totuși atât de deosebită.
Cu o vorbire, cu o umblare, cu o trăire ca ei, printre ei, lângă ei, - și totuși atât de felurită de a lor.
Pentru ca ei, pornind de lângă Isus, să ajungă lângă Tatăl.
Văzând felul lui Isus - ei să se străduiască a ajunge la cel al Tatălui.
Luându-se după Isus să ajungă după Tatăl.
Începând de la Isus și transformându-se după caracterul Lui, să ajungă pe nesimțite având caracterele Tatălui.
Tot așa Hristos ne trimite pe noi, cu exact același scop, în același fel și cu aceeași poruncă.
Datoria noastră nu este mai mică.
Răspunderea noastră nu este mai puțină.
Rezultatele noastre n-ar trebui să poată fi altele.
Pentru că Tatăl care este și cu noi este Același, care era cu Domnul nostru când era cu noi.
Mărire Învierii Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Binecuvântat să fii Tu care ai venit să ne dăruiești aceeași cinste pe care Ți-a arătat-o Ție Tatăl, trimițându-Te să schimbi și să mântuiești lumea, prin Cuvântul Tău și prin Puterea Ta.
Te rugăm dăruiește-ne și nouă o astfel de trăire, încât să ne bucurăm nu numai de o astfel de autoritate ci și de o astfel de putere.
- ci și slava care împreună și răsplătește un astfel de rod.
Amin.
+