Cum vei muri, așa vei învia

Praznicul Învierii ne aduce și vestea de bucurie că vom învia din morți. Că moartea și-a pierdut puterea. Că din moarte vom trece la viață.

Dar în fața acestei bucurii, Evanghelia ne pune vestea de îngrijorare că „unii vor învia spre viață, iar alții spre osândă” (In 5, 29).

Adică, cum vei trăi, așa vei muri. Și cum vei muri, așa vei învia. Dacă ai trăit o viață cuprinsă de grijile mântuirii, dacă ai trăit o viață de dragoste față de Domnul și de cele sufletești, dacă ai trăit prin această lume suspinând după patria cerească, vei învia la viața cea veșnică. Dar dacă ai trăit o viață pentru lume, pentru plăcerile ei și pentru cele trecătoare ale ei, vei învia spre osândă.

E doar și firesc să fie așa. Căci, cum spune Sundar Singh: treptat, treptat, omul ajunge încă din viața aceasta să stea în atingere cu raiul sau cu iadul, după cum îl îndeamnă deprinderile lui, cele bune sau cele rele. În viața omului, raiul sau iadul începe chiar aici pe pământ, după cum trăiește el: pentru cele sufletești sau pentru cele lumești. În acest înțeles zicea și Mântuitorul: Iată, împărăția lui Dumnezeu (raiul) se află înlăuntrul vostru” (Lc 17, 21).

Cum vei muri, așa vei învia. Căci după moartea ta, se continuă - în chipul cel mai desăvârșit - deprinderile ce le-ai avut în viața aceasta. L-ai căutat cu dor pe Domnul Iisus aici pe pământ? Îl vei afla deplin dincolo de mormânt. Ai umblat flămând după Cuvântul lui Dumnezeu și după hrană duhovnicească? Vei avea dincolo „ospățul” și masa plină. Ai iubit cântările duhovnicești? Vei auzi dincolo cântările cele îngerești.

Dar dacă ai iubit lumea și ale ei, cum ai putea aștepta să învii pentru rai, pentru o lume cu care nu te-ai ocupat și pe care n-ai iubit-o? Cu gusturile ce le-ai avut în lumea asta vei trece acolo unde ți-e locul. Căci doar nu vei aștepta ca mormântul să-ți schimbe firea cea rea pe care ai avut-o în viață.

Deci, dragul meu, nu uita: cum vei trăi, așa vei muri. Și cum vei muri, așa vei învia.