Cunoașterea și recunoștința
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Un om crud, ca să-și bată joc de niște animale biete și flămânde, le-a pus în față un braț de așchii, de spini și surcele de lemne...
iar ca ele să creadă că au iarbă, le-a pus la ochi niște sticle de culoare verde...
Animalele privind prin aceste sticle și văzând verde, au apucat cu foame să mănânce crezând că apucă iarbă...
Dar curând ele și-au sângerat buzele în așchii, în spini, în lemne...
Și au renunțat îndurerate...
Astfel face diavolul crud, cu cei pe care vrea să-i nenorocească pe veșnicie.
Numai că ei n-au atâta pricepere ca animalele - ca să renunțe.
2 - Satana ne așează în față planurile și ideile sale ucigașe, apoi pune pe ochii oamenilor optica lui interesată, falsele lui încredințări, vinovatele lui interpretări, voitele lui suciri ale adevărului,
pentru ca orbiți de acestea și însuflețiți de ele,
bieții oameni îngâmfați și nesupuși,
să poată săvârși liniștiți cele mai cutremurătoare fapte. Faptele pe care n-ar fi fost niciodată în stare să le săvârșească dacă erau fără acești ochelari colorați, fără de aceste încredințări blestemate, pe care diavolul li le-a inspirat.
Și li le menține.
3 - Necunoașterea nu este neștiință.
Neștiutor este omul care încă n-a avut timp, sau n-a avut putință să cunoască, să învețe, să știe.
Neștiința este vremea și starea în care se găsește omul până când încă nu a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.
Până când încă nu s-a întâlnit cu Hristos,
și până când n-a fost luminat de Duhul Sfânt.
4 - Chiar și păcatele făcute de un astfel de om în vremea neștiinței lui, au o dezvinovățire: Bietul om n-a știut. Păcatele sale le-a făcut din neștiință și în neștiință (Fap. Ap. 3, 17).
Însă dacă poți ști, - este altceva.
5 - Cu necunoștința și nerecunoștința nu mai este tot așa.
Necunoscătorul de Dumnezeu este un vrăjmaș voit. El nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu.
El urăște pe Dumnezeu căci cunoașterea lui despre El este o cunoaștere otrăvită de răutate, de împotrivire, de cruzime, de ambiție.
El luptă împotriva lui Hristos cu plan.
Se ridică în contra Lucrării Duhului Sfânt organizat și viclean, împotrivitor pe față și cu voia.
6 - Pentru că apostolii Domnului trebuiau să cunoască nu numai ținta și nu numai robia care trebuiau să o poarte, ci și piedicile pe care trebuiau să le întâmpine și să le treacă, -
apoi pe vrăjmașii cu care vor avea de luptat
apoi și loviturile pe care vor avea să le primească pentru Numele Domnului și pentru numele lor,
- Domnul Isus nu le-a ascuns nimic, le-a spus pe față totul, atât cu privire la suferința pentru El, cât și la slava de la El.
7 - Toate înștiințările din Cuvântul lui Dumnezeu au un ceas al împlinirii lor.
Nici unul din Cuvintele Lui,
dar chiar nici unul,
nu este lipsit de putere,
și nu este fără un ceas al împlinirii sale.
8 - Cele ce s-au împlinit înseamnă că și-au avut ceasul lor în timpul trecut.
Cele ce încă nu s-au împlinit, înseamnă că își au ceasul lor sigur în timpul viitor.
Căci tot ce se întâmplă pe pământul acesta, este numai împlinirea Cuvintelor lui Dumnezeu.
9 - Pentru ochiul pătrunzător al unei credințe înțelepte, lumea întreagă și timpul întreg sunt ca un cadru al întinderii și al duratei în care se desfășoară împlinirea Cuvintelor lui Dumnezeu pe pământ și cu El,
printre oameni și cu ei.
E uimitor și minunat pentru privirile credinței adevărate și adânci, de a vedea cam tot ce a spus mai dinainte înțelepciunea lui Dumnezeu. Puterea Lui le-a adus și le aduce la împlinire în ceasul rânduit de El pentru aceasta.
Și arătat mai dinainte în Cartea Lui Sfântă.
10 - E uimitor și minunat să vezi cum și oamenii și întâmplările vin din toate părțile și se aliniază în așa fel încât unii cu alții și unele cu altele, se ajută și colaborează împreună spre a împlini ceea ce a hotărât mai dinainte Mâna Sa și Sfatul Său (Fap. Ap. 4, 28)
- și în felul și în ceasul mai dinainte profețit de El.
11 - Chiar și noi înșine am văzut cu ochii noștri, dacă am vrut să luăm seama, la atâtea profeții pe care le-am văzut împlinindu-se,
chiar și cu noi înșine s-au petrecut o mulțime de astfel de împliniri, - dacă ne mai putem aduce aminte.
Și nu ne-ar mai ajunge nici vremea și nici locul să înșirăm acum atâtea dovezi din care am căpătat o nezguduită încredințare despre acest adevăr,
dovezi pe care nimeni și nimic n-ar trebui să ne poată face să le uităm
sau să le tăgăduim...
12 - Unele dintre aceste împliniri le vedem fiindcă se petrec prea repede și prea izbitor.
Sau pentru că se întâmplă cu noi înșine.
Dar oare câte din ele nici nu le băgăm în seamă, fiindcă se petrec fie pe o arie mai largă în spațiu și în timp, fie cu alții.
Dar toate se împlinesc.
13 - Toată istoria omenirii,
toată istoria fiecărui popor în parte
și toată istoria fiecărui om chiar
este numai împlinirea Cuvintelor lui Dumnezeu, rostite despre aceasta, mai dinainte chiar de a fi această istorie.
Și până când nu va mai fi ea.
14 - Fratele meu și sora mea - privește și tu mereu - desfășurarea împlinirii Cuvintelor lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură,
în istoria lumii,
în viața tuturor oamenilor,
și chiar în viața ta.
Privește cum s-au împlinit toate într-un ceas, - în ceasul lor.
15 - Și adu-ți aminte că și tu ai un ceas al tău.
Când ți-ai avut ceasul nașterii tale - te-ai născut.
Apoi ai avut un ceas, pentru fiecare din evenimentele vieții tale. Sau vei avea.
Și multe din cele ce le aveai de făcut, sau de petrecut, și-au avut ceasul lor - și s-au dus.
Dar cine știe câte ceasuri mai ai,
și câte din gândurile și din întâmplările pe care le mai aștepți - își vor mai avea vreun ceas al împlinirii,
sau nu și-l vor mai avea niciodată!
16 - Este sigur însă că un ceas al chemării și al mântuirii tale, ți-a rânduit și ție Dumnezeu.
Oare ai cunoscut tu acest ceas?
Oare ți-ai adus tu aminte în ceasul acela de Voia lui Dumnezeu, ca s-o asculți? De Voia Domnului Isus, ca să-L primești?
Dar dacă n-ai avut până acum un astfel de ceas, iată-l acum!
Înțelege-l, și împlinește-l!
17 - Primește-L pe Domnul Isus acum, în inima ta și în viața ta!
Nu lăsa să treacă și acest ceas, fără să-L primești.
Căci după aceasta s-ar putea să vină numai ceasul morții tale.
Și atunci ar fi prea târziu.
18 - Adevărata dragoste și adevărata credință, caută cea mai adâncă părtășie. Ele nici nu pot trăi fără ea.
Adevărata dragoste să spună atât de multe celui preaiubit. Și să-l întrebe atât de mult, la fiecare pas, în fiecare loc.
Adevărata dragoste și să i se supună și să fie întrebată mereu și mereu...
Așa este dragostea față de Dumnezeu, acolo unde este ea.
19 - Câtă vreme există adevărata dragoste între soțul și soția lui - câte își spun ei și câte se întreabă unul pe altul!
Și nu pot sta nici o clipă fără a-și spune și fără a se întreba câte ceva unul pe celălalt.
Dar când se așterne între ei tăcerea, atunci e un semn dureros, că adevărata dragoste dintre ei s-a dus.
Că în inima unuia sau a amândurora, a venit răceala și înghețul dragostei lor.
Vai, ce tristețe și apăsare se lasă adesea peste viața acelor care nu-și mai spun - și nu se mai întreabă nimic, unul pe altul!
20 - Ce minunată este dragostea dintre copiii mici și mamele sau tații lor!
Câte lucruri spune și întreabă ziua întreagă copilașul sau fetița pe tăticul sau mămica lor!
Ca la o păsărică, într-o zi călduță de primăvară, nu le mai tace copilașilor iubiți gurița lor cea dulce, întrebând și spunând.
Tot ce gândește mintea copilului spune gurița lui
și tot ce văd ochișorii întreabă cu graiul său.
Doamne Isuse, fă să fim și noi tot așa cu Tine.
Amin.