Cuvântul, duhul și simțirea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Cuvântul nostru este mărginit dar duhul nostru este aproape fără de margini. Cu cuvântul nu putem spune ce vrem, cu duhul însă da. Cu cuvântul suntem atât de aici pe cât de pretutindeni putem fi cu duhul.
Cu cuvântul spunem numai ce simțim cu trupul, dar ce simțim cu sufletul nostru nu putem spune decât cu duhul.
2 - De aceea dacă este o vorbire trupească pentru lucrurile trupului - trebuie să fie și o vorbire duhovnicească pentru cele ale duhului. Și de aceea cu oamenii care sunt numai trupești nu poți să vorbești duhovnicește fiindcă ei n-au pătruns în țara și în starea unde se învață și se vorbește limba aceasta a Duhului Sfânt.
3 - Dar cu cei care au ajuns părtași firii duhovnicești, ce părtășie adâncă și ce înțelegere deplină poți avea.
Dincolo de cuvintele noastre pe care nu avem totdeauna ocazia să ni le împărtășim, sau n-avem termenii prin care să ne exprimăm deplin simțămintele noastre, - noi avem comunicarea duhului.
4 - Duhul care este în noi răspunde duhului care este între noi. Înainte de a ne exprima gândurile prin cuvânt între noi cei care ne cunoaștem graiul duhului, se face mult mai deplin comunicarea de simțiri pe această cale mult mai dreaptă și mai fierbinte.
5 - Ochii sunt ferestrele sufletului - și cine s-a obișnuit să privească prin aceste ferestre, înțelege mult mai limpede și mai adevărat ce este sau ce nu este în sufletul acelor ochi.
6 - De multe ori cuvintele ascund adevărul, nu-l arată! De aceea în cuvinte nu trebuie să te încrezi total și oricând.
Dar ochii nu pot să mintă decât foarte rar - și numai pe cine privește în ei și nu prin ei.
7 - Obișnuiește-te să privești adânc și îndelung în ochii cui îți vorbește - și prin ei și mai adânc la duhul dinapoia lor. Acolo vei citi adevărul, dacă ceea ce spune gura este și în inimă sau nu.
8 - Câteodată este bine să-i spui celui ce-ți spune ce vrea el, adevărul pe care îl vezi tu.
Dar mai de multe ori este mai bine să nu-l spui. Pentru că adevărul câtă vreme nu-l spui este al tău. După ce l-ai spus este al celui căruia i l-ai spus.
Și astfel îi dai în mâna lui tu însuți sabia cu care el te va străpunge.
9 - Oare nu pentru asta cei ce se iubesc cu o iubire sfântă n-au nevoie de cuvinte decât foarte rar și foarte puțin. Ei se privesc - și privirea le comunică sufletului simțăminte pe care nu le-ar putea exprima nici un cuvânt rostit.
10 - În lumea duhovnicească spre care mergem, când vom ajunge cred că mijlocul prin care ne vom comunica unii altora simțămintele nu va fi cuvântul. Acest mijloc este greoi, și nedesăvârșit. Ci cred că va fi duhul care este mult mai spontan și mai sigur. Mai sincer și mai curat.
11 - Poate că în lumea sfințeniei, unde nu va intra nimic spurcat și mincinos după cum este scris în Apocalipsa 21, 27, - nu va putea intra nici cuvântul omenesc în forma de acum. Pentru că multe spurcăciuni și multă minciună au fost și mai sunt în el.
12 - Ce mulți au venit și în intimitatea noastră sufletească folosind cele mai frumoase cuvinte, iar inima noastră sinceră și-a pus toată încrederea și girul ei pe aceste vorbe unse ori miloase... Și-a deschis toate cămările ei, iar furul care îi aflase cheile comorilor, a prădat și a pustiit totul.
Dacă am fi învățat să le privim prin ochii înguști și feriți sufletul șiret și îngust, le-am fi bănuit planul și n-am fi pierdut ce am pierdut.
13 - Din plinătatea marelui Har al lui Dumnezeu care este Hristos Domnul, au izvorât și vor izvorî pentru noi toți, veșnic și veșnic, har după har (Ioan 1, 16).
Toate izvoarele necontenitelor daruri, fiecărui ins, fiecărei familii, fiecărei generații.
14 - Recunoștința față de înaintașii noștri sfinți ne va face să ne inspirăm din pildele și din operele lor. Aceasta este garanția că vom avea și urmași la fel. Astfel vom alcătui acel lanț de aur al cărui Început și Sfârșit este El (Apoc. 1, 11).
15 - Biserica trebuie să fie vie după cum Hristos Domnul ei este Viu. Și după cum Hristos Domnul ei lucrează, așa trebuie să lucreze și ea atât prin Cuvântul cât și prin Duhul Sfânt.
Dar de ce oare Biserica nu mai are de sute de ani cântări noi, melodii noi, poezii noi, - când toată Scriptura și tot cerul și pământul sunt pline de laudele și cântările Domnului, mereu noi și vii?
16 - În pilda cu lucrătorii viei, care unii au venit la ceasul al șaselea, alții la al nouălea, iar alții abia la al unsprezecelea sunt cuprinse multe adevăruri printre care și acela că poate cei veniți la ceasul al unsprezecelea, au lucrat mai mult și mai bine decât cei veniți la ceasul al șaselea, - de vreme ce Stăpânul le plătește lor prima dată. Și le dă plata cu care se tocmise cu cei dintâi...
17 - Iar când unul dintre primii își arată nemulțumirea, Stăpânul poate ar fi trebuit să-i spună: ... voi ați venit de dimineață dar n-ați lucrat nici așa de bine și nici atât de mult ca aceștia de la ceasul al unsprezecelea. De aceea se cuvine plata aceasta. Căci nu se are în vedere când ai venit - ci cât ai făcut!
18 - Ori de câte ori ni se va cere o jertfă mai mare, un lucru mai deosebit - să nu ne târguim cu Dumnezeu, pentru că de fiecare dată El dă mai mult decât promite și nu rămâne niciodată dator cu binecuvântările Sale nimănui.
Cui dă pentru Dumnezeu mult, El îi va întoarce și mai mult.
19 - Să ne predăm lui Dumnezeu întreaga noastră ființă cu cele trei stări ale ei: trupul, sufletul și duhul (1 Tes. 5, 23),
să ne predăm astfel conștientul, subconștientul și inconștientul nostru,
să ne predăm adică inima cu cele trei părți ale ei, partea văzută, cea ascunsă și cea tainică. Cea văzută a cuvintelor, cea ascunsă a gândurilor, și cea tainică a simțirii.
20 - Cuvântul, gândul și simțirea sunt cele trei compartimente ale inimii noastre în care stă ființa noastră cu aceste trei părți ale ei.
Hristos Domnul pe toate acestea vrea să ni le stăpânească El în întregime. De aceea Cuvântul Lui este acea sabie care vrea să pătrundă până și între cele două părți mai profunde ale noastre, cea a duhului și cea a simțirii (Evrei 4, 12).
Cine n-a lăsat să-i pătrundă Hristos până în ultima parte a inimii sale și să o stăpânească deplin, - acela nu-i curat de tot (Ioan 13, 10).
Doamne curățește-ne de tot.
Amin.