Cuvântul, duhul şi simţirea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Cuvântul nostru este mărginit dar duhul nostru este aproape fără de margini. Cu cuvântul nu putem spune ce vrem, cu duhul însă da. Cu cuvântul suntem atât de aici pe cât de pretutindeni putem fi cu duhul.
Cu cuvântul spunem numai ce simţim cu trupul, dar ce simţim cu sufletul nostru nu putem spune decât cu duhul.
2 - De aceea dacă este o vorbire trupească pentru lucrurile trupului - trebuie să fie şi o vorbire duhovnicească pentru cele ale duhului. Şi de aceea cu oamenii care sunt numai trupeşti nu poţi să vorbeşti duhovniceşte fiindcă ei n-au pătruns în ţara şi în starea unde se învaţă şi se vorbeşte limba aceasta a Duhului Sfânt.
3 - Dar cu cei care au ajuns părtaşi firii duhovniceşti, ce părtăşie adâncă şi ce înţelegere deplină poţi avea.
Dincolo de cuvintele noastre pe care nu avem totdeauna ocazia să ni le împărtăşim, sau n-avem termenii prin care să ne exprimăm deplin simţămintele noastre, - noi avem comunicarea duhului.
4 - Duhul care este în noi răspunde duhului care este între noi. Înainte de a ne exprima gândurile prin cuvânt între noi cei care ne cunoaştem graiul duhului, se face mult mai deplin comunicarea de simţiri pe această cale mult mai dreaptă şi mai fierbinte.
5 - Ochii sunt ferestrele sufletului - şi cine s-a obişnuit să privească prin aceste ferestre, înţelege mult mai limpede şi mai adevărat ce este sau ce nu este în sufletul acelor ochi.
6 - De multe ori cuvintele ascund adevărul, nu-l arată! De aceea în cuvinte nu trebuie să te încrezi total şi oricând.
Dar ochii nu pot să mintă decât foarte rar - şi numai pe cine priveşte în ei şi nu prin ei.
7 - Obişnuieşte-te să priveşti adânc şi îndelung în ochii cui îţi vorbeşte - şi prin ei şi mai adânc la duhul dinapoia lor. Acolo vei citi adevărul, dacă ceea ce spune gura este şi în inimă sau nu.
8 - Câteodată este bine să-i spui celui ce-ţi spune ce vrea el, adevărul pe care îl vezi tu.
Dar mai de multe ori este mai bine să nu-l spui. Pentru că adevărul câtă vreme nu-l spui este al tău. După ce l-ai spus este al celui căruia i l-ai spus.
Şi astfel îi dai în mâna lui tu însuţi sabia cu care el te va străpunge.
9 - Oare nu pentru asta cei ce se iubesc cu o iubire sfântă n-au nevoie de cuvinte decât foarte rar şi foarte puţin. Ei se privesc - şi privirea le comunică sufletului simţăminte pe care nu le-ar putea exprima nici un cuvânt rostit.
10 - În lumea duhovnicească spre care mergem, când vom ajunge cred că mijlocul prin care ne vom comunica unii altora simţămintele nu va fi cuvântul. Acest mijloc este greoi, şi nedesăvârşit. Ci cred că va fi duhul care este mult mai spontan şi mai sigur. Mai sincer şi mai curat.
11 - Poate că în lumea sfinţeniei, unde nu va intra nimic spurcat şi mincinos după cum este scris în Apocalipsa 21, 27, - nu va putea intra nici cuvântul omenesc în forma de acum. Pentru că multe spurcăciuni şi multă minciună au fost şi mai sunt în el.
12 - Ce mulţi au venit şi în intimitatea noastră sufletească folosind cele mai frumoase cuvinte, iar inima noastră sinceră şi-a pus toată încrederea şi girul ei pe aceste vorbe unse ori miloase... Şi-a deschis toate cămările ei, iar furul care îi aflase cheile comorilor, a prădat şi a pustiit totul.
Dacă am fi învăţat să le privim prin ochii înguşti şi feriţi sufletul şiret şi îngust, le-am fi bănuit planul şi n-am fi pierdut ce am pierdut.
13 - Din plinătatea marelui Har al lui Dumnezeu care este Hristos Domnul, au izvorât şi vor izvorî pentru noi toţi, veşnic şi veşnic, har după har (Ioan 1, 16).
Toate izvoarele necontenitelor daruri, fiecărui ins, fiecărei familii, fiecărei generaţii.
14 - Recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri sfinţi ne va face să ne inspirăm din pildele şi din operele lor. Aceasta este garanţia că vom avea şi urmaşi la fel. Astfel vom alcătui acel lanţ de aur al cărui Început şi Sfârşit este El (Apoc. 1, 11).
15 - Biserica trebuie să fie vie după cum Hristos Domnul ei este Viu. Şi după cum Hristos Domnul ei lucrează, aşa trebuie să lucreze şi ea atât prin Cuvântul cât şi prin Duhul Sfânt.
Dar de ce oare Biserica nu mai are de sute de ani cântări noi, melodii noi, poezii noi, - când toată Scriptura şi tot cerul şi pământul sunt pline de laudele şi cântările Domnului, mereu noi şi vii?
16 - În pilda cu lucrătorii viei, care unii au venit la ceasul al şaselea, alţii la al nouălea, iar alţii abia la al unsprezecelea sunt cuprinse multe adevăruri printre care şi acela că poate cei veniţi la ceasul al unsprezecelea, au lucrat mai mult şi mai bine decât cei veniţi la ceasul al şaselea, - de vreme ce Stăpânul le plăteşte lor prima dată. Şi le dă plata cu care se tocmise cu cei dintâi...
17 - Iar când unul dintre primii îşi arată nemulţumirea, Stăpânul poate ar fi trebuit să-i spună: ... voi aţi venit de dimineaţă dar n-aţi lucrat nici aşa de bine şi nici atât de mult ca aceştia de la ceasul al unsprezecelea. De aceea se cuvine plata aceasta. Căci nu se are în vedere când ai venit - ci cât ai făcut!
18 - Ori de câte ori ni se va cere o jertfă mai mare, un lucru mai deosebit - să nu ne târguim cu Dumnezeu, pentru că de fiecare dată El dă mai mult decât promite şi nu rămâne niciodată dator cu binecuvântările Sale nimănui.
Cui dă pentru Dumnezeu mult, El îi va întoarce şi mai mult.
19 - Să ne predăm lui Dumnezeu întreaga noastră fiinţă cu cele trei stări ale ei: trupul, sufletul şi duhul (1 Tes. 5, 23),
să ne predăm astfel conştientul, subconştientul şi inconştientul nostru,
să ne predăm adică inima cu cele trei părţi ale ei, partea văzută, cea ascunsă şi cea tainică. Cea văzută a cuvintelor, cea ascunsă a gândurilor, şi cea tainică a simţirii.
20 - Cuvântul, gândul şi simţirea sunt cele trei compartimente ale inimii noastre în care stă fiinţa noastră cu aceste trei părţi ale ei.
Hristos Domnul pe toate acestea vrea să ni le stăpânească El în întregime. De aceea Cuvântul Lui este acea sabie care vrea să pătrundă până şi între cele două părţi mai profunde ale noastre, cea a duhului şi cea a simţirii (Evrei 4, 12).
Cine n-a lăsat să-i pătrundă Hristos până în ultima parte a inimii sale şi să o stăpânească deplin, - acela nu-i curat de tot (Ioan 13, 10).
Doamne curăţeşte-ne de tot.
Amin.