Cuvântul, rugăciunea, adunarea

Un cuvânt al fratelui Traian Dorz către frații din Focșani - 23 august 1982(?)

Slăvit să fie Domnul!

Din toată dragostea inimii noastre, în Numele Domnului, trimitem tuturor celor scumpi ai Lui și ai noștri din Focșani un cald și un dulce, și un frumos salut și dorința noastră curată și sfântă să auzim despre ei și să-i știm mereu credincioși, hotărâți pentru Domnul, atașați de El cu toată inima, așa cum I-au promis Lui în clipa fericită a legământului lor cu Dumnezeu.

Ne bucurăm din toată inima auzind că stau alipiți de Domnul și credincioși. Și am dori să-i sfătuim mereu să-și dea toate silințele să unească „cu credința lor fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați și cu dragostea de frați iubirea de oameni”, [așa cum ne spune sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu în A Doua Epistolă a Sfântului Petru]. „Căci numai dacă avem din belșug aceste lucruri în noi, ele nu ne vor lăsa să fim nici leneși, nici neroditori, în ce privește deplina cunoștință a adevărului”. Și după același sfânt Cuvânt ni se spune că cei care n-au aceste lucruri în ei „sunt orbi, umblă cu ochii închiși, nu știu încotro merg și au uitat că au fost curățiți de vechile lor păcate”. Pentru că sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ne poruncește că numai dacă vom fi credincioși până la moarte și vom fi răbdători până la sfârșit vom primi cununa vieții. Fiindcă de asemenea este scris: „Veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre mântuirea sufletelor voastre”.

Noi dorim să vă sfătuim în Domnul să urmați îndeaproape Cuvântul Lui cel sfânt și îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: „Aduceți-vă aminte de înaintașii voștri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă la sfârșitul felului lor de viețuire... (la sfârșitul felului lor de viețuire!...) și urmați-le credința”. Că noi am venit în sfânta Lucrare a lui Dumnezeu, în această Oaste a Lui, în urma unor oameni minunați ai lui Dumnezeu, înaintașii noștri, care ne-au vestit nouă Cuvântul nu numai cu vorba lor, ci mai ales cu trăirea lor, cu viața lor, cu faptele lor și cu sfârșitul, cu moartea lor biruitoare, la care [ne îndeamnă] Cuvântul lui Dumnezeu și porunca să luăm aminte totdeauna și să privim cu băgare de seamă.

Sfântul Apostol Pavel la fel spune: „Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă cu băgare de seamă la cei care trăiesc după pilda pe care o vedeți în noi”. Într-adevăr, acești oameni sfinți ai lui Dumnezeu ne sunt îndemn nouă nu numai prin cuvântul lor, ci mai ales prin toată trăirea, prin toată viața, prin toată jertfa, prin toată pilda pe care ne-au lăsat-o despre viața, despre felul de viață pe care l-au dus ei în Iisus Hristos.

Părintele Iosif, frații noștri sfinți, înaintașii noștri, ne-au lăsat nouă, la fel, același cuvânt pe care l-a lăsat lor Sfântul Apostol Pavel prin toți martirii și mucenicii de până la ei, [prin] acest lanț de aur de care suntem legați noi acum, [care ne este] ca o pildă frumoasă [nouă, celor] care avem porunca sfântă să ducem și noi o viață de credință de același preț cu al lor. Pentru că numai atunci vom fi cu adevărat părtași aceleiași făgăduințe și aceleiași moșteniri în Împărăția lui Dumnezeu.

Cunoașteți și știți că împrejurările în care suntem și prin care trebuie să trecem nu ne îngăduie nouă atât cât am vrea să avem legătură unii cu alții. Cât de mult am dori să ajungem odată acolo, să ne putem bucura în mijlocul adunării frumoase, să vă privim fețele, să ne împletim printre lacrimi și printre cântări dragostea noastră de Domnul, rugăciunile noastre și dorințele noastre înaintea lui Dumnezeu, ca să ne ajute și nouă, și vouă să ne ducem frumos lupta credinței până la sfârșit. Căci e bun și frumos începutul unui legământ cu Dumnezeu și al unei vieți predate Lui, dar, dacă sfârșitul acestui legământ și al acestei vieți nu-i așa frumos cum a fost începutul și cum ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, în zadar am început frumos... dacă n-am dus până la capăt, până la biruință, până la sfârșit lupta frumoasă, așa cum ne cere Domnul și așa cum ne-au arătat-o înaintașii noștri sfinți de la care am primit Cuvântul și pilda să le urmăm întru totul.

În Lucrarea Oastei Domnului, prea puțin timp slobod și liniștit am avut ca să ne putem ocupa îndeaproape de creșterea, mai ales, a celor tineri, care au venit la Domnul mult mai târziu și au [putut] să-L cunoască mult mai puțin decât am [putut] noi, cei care am fost mai de la început, în timpuri mai de demult cu părinții noștri. Și care i-am apucat în viață pe înaintașii noștri de la care am putut afla și de la care am putut învăța prin viu grai, prin pilda dată nouă, prin privirile noastre și prin auzul nostru Cuvântul adevărului și învățămintele atât de necesare și de importante pentru viața noastră.

Am fi dorit și noi să ajungem la posibilitatea de a ne împărtăși prin viu grai. L-am rugat și-L rugăm încă pe Domnul să întocmească lucrurile în așa fel, încât să ne putem vedea și fețele trupești unii altora. Pentru ca nu numai prin credință și prin Duhul, și prin iubire, și prin rugăciune, și prin dragoste, de la depărtare să putem comunica unii cu alții. Ci față către față; privire către privire; lacrimă către lacrimă. Să ne putem apropia și suda sufletește atât de Domnul, cât și de frați, în așa fel, încât nici o promisiune sau nici o amenințare de pe pământ să nu ne poată despărți.

Noi, prin Duhul lui Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, prin rugăciunile noastre, vă cercetăm mereu. Și am dori să vă îndemnăm mereu să aveți pe inimă și să vă luați pe suflet sarcina de a asculta mai cu credincioșie; de a fi statornici și credincioși învățăturii și cuvântului lăsat nouă de înaintașii noștri și, prin ei, de Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru că frumos și bun este începutul; dar, dacă el n-are continuarea frumoasă și, mai ales, sfârșitul frumos, în zadar a fost un început cât se poate de frumos.

Noi vă dorim din toată inima, la începutul frumos pe care l-ați făcut, continuare frumoasă, crescândă în har și în binecuvântări pe această cale. Ca să ajungeți apoi la sfârșitul binecuvântat care încununează opera începută de Duhul Sfânt în noi și dusă mai departe de dragostea lui Dumnezeu și de Cuvântul Lui la statornicie, la credincioșia neclintită și statornică lângă Domnul și lângă Lucrarea Lui. Dorim să vă îndemnăm cu toată stăruința sufletului nostru, cu toate îndemnurile dragostei și ale dorinței noastre pentru mântuirea voastră, a tuturor. Vă rugăm din toată inima, nu neglijați nimic din ceea ce vă poate ajuta la creșterea și la întărirea voastră sufletească.

Citiți sfântul Cuvântul al lui Dumnezeu zilnic. Ascultați și meditați asupra lui, ca să auziți îndemnurile și călăuzirea Duhului Sfânt, după cum este scris: „El vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. Deci, cu veghere necurmată și ascultare atentă de tot Cuvântul lui Dumnezeu, citiți-l. Să vă fie dor... să vă fie sete, să vă fie foame, înaintea mâncării, înaintea somnului, înaintea oricărei iubiri, să vă fie foame și dor după Cuvântul lui Dumnezeu. Învățați pe de rost versete întregi și, dacă se poate, capitole întregi. Dumnezeu v-a ținut, v-a adus la El și v-a păstrat în această Lucrare mai ales pe cei tineri. V-a dat Domnul o minte sănătoasă, o inimă ageră, o reținere frumoasă. Folosiți memoria pe care v-a dat-o Domnul și v-a păstrat-o curată, pentru a citi și pentru a învăța pe de rost versete și chiar capitole întregi din Evanghelie și din Psalmi. Începeți cu Matei capitolul 5, capitolul 6, capitolul 7. Învățați-le pe de rost, din toată inima, ca pe o poezie dulce și scumpă. Repetați-le neîncetat, până le veți reține pentru totdeauna. Pentru ca, atunci când veți vrea să citați ceva din Cuvântul lui Dumnezeu fără să citiți din carte, să nu greșiți în înșiruirea adevărurilor din aceste versete, cum fac foarte mulți care nu citesc de-ajuns și nu rețin clar; și fac atâtea greșeli și în ceea ce e posibil să nu greșim. Învățați pe de rost Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta vă va fi de mare folos atunci când nu veți avea Cartea Domnului în mână sau în buzunar, sau pe masă. Că pot să vină împrejurări în care ori să fiți voi luați de la Cuvântul lui Dumnezeu, ori să fie el luat de la voi. Și, dacă nu-l aveți în inimă și-n minte, veți flămânzi și veți înseta. Și, fără Cuvântul lui Dumnezeu, veți bâjbâi și vă veți prăbuși. Dar dacă-l aveți în cap, nu vă va putea fi luat de-acolo de către nimeni. Și, în felul acesta, veți avea totdeauna prospețime, frumusețe, limpezime, ajutor în toate ispitele, în toate încercările și în toate luptele vieții.

Cercetați Cuvântul lui Dumnezeu și vi-l însușiți. Umpleți-vă memoria cu versetele Domnului, cu capitolele Cuvântului Său - și aceasta vă va fi o hrană binecuvântată.

Când veți merge pe drum, când veți fi într-o aglomerație necurată, retrăgându-vă în inima voastră și meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, el vă va grăi mereu și voi veți fi totdeauna în anturajul lui Hristos, care este în Cuvântul Său.

Când veți fi la încercare și nu veți putea vedea pe nimeni și nici auzi de la nimeni un cuvânt, dacă-l veți avea în inima și-n mintea voastră, el vă va călăuzi neîncetat. Și nu numai atât. Dar îmbogățirea și îndeletnicirea cu cuvintele lui Dumnezeu vă va limpezi memoria, mintea, înțelepciunea, priceperea. Și astfel vă va ajuta să puteți intui ușor și repede miezul fiecărei probleme și să puteți ajunge dintr-o dată la adevăr în orice problemă ar fi să ajungeți. Nu veți bâjbâi ca alții în jurul lucrului. Ci Domnul vă va duce direct la miezul adevărului și veți fi luminați de El în toate privințele. Chiar și în privințele celorlalte părți ale vieții, nu numai în cea duhovnicească.

Cercetați Cuvântul lui Dumnezeu. Învățați-l pe de rost. Umpleți-vă cu el memoria, mintea, inteligența și repetați-l permanent, ca să nu-l uitați niciodată. Pentru ca el să vă fie lumina și călăuzirea în toate problemele vieții. Căci cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, veți ști cum să vi le rezolvați și pe ale voastre, și pe ale altora, fără să cereți îndrumarea nimănui.

Apoi îndeletniciți-vă cu rugăciunea. Iubiți rugăciunea. Ocupați-vă cu rugăciunea. Doriți rugăciunea. Să vă fie foame și dor după rugăciune ca după cea mai scumpă bucurie și satisfacție a vieții. Nu vă mulțumiți cu rugăciuni ieftine, ușoare, scurte, slabe. Nu rugăciuni de nota 3 sau de nota 5. Ci rugăciuni de nota 10, cum erau ale apostolilor când se cutremura locul unde erau și se rugau. Să vi se cutremure inima când vă rugați. Pentru că atunci rugăciunile voastre, ascultate de Dumnezeu, vă vor fi de folos și vouă, și altora. Rugăciunea vă va da putere și ajutor în toate luptele. Vă va face să ajungeți neclintiți și nebiruiți de ispite, de păcate, de primejdii, de nenorociri, de accidente. Vă va feri de orice rău și vă va păstra și trupul, și sufletul, și duhul curate și sănătoase în Hristos.

Cercetați adunarea frățească. Iubiți pe frați. Ascultați pe frați. Doriți să fiți una cu frații în toate împrejurările. Nu rezolvați nici o problemă, nici personală, nici familială, nici duhovnicească fără să întrebați pe frați. Ascultați sfatul lor, urmați-i, pentru că prin ei vă vorbește totdeauna Domnul și, în felul acesta, veți fi la adăpost de orice amenințări vrăjmașe.

Binecuvântați pe Domnul în orice vreme și străduiți-vă să-L ascultați. Căutați lucrurile de sus, nu cele de jos. Să nu vă influențeze niciodată nimic din ceea ce e străin și firesc, și lumesc. Nu vă pese prea mult de ce zice lumea cu privire la voi. Dar să vă pese întru totul de ce zice Domnul și Cuvântul Lui cel sfânt. Nu vă călăuziți după părerile lumii, după moda lumii, după plăcerile lumii, după distracțiile lumii, după literatura și tot ceea ce influențează și place lumii. Ci căutați totdeauna voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți parte de osânda care-i așteaptă pe toți cei care sunt străini de El, depărtați de El, neascultători de El. Binecuvântați pe Domnul că v-a chemat în această Lucrare sfântă. Atașați-vă de ea cu toată puterea sufletului. Străduiți-vă să vă înfățișați totdeauna înaintea Domnului într-o stare sfântă, curată, evlavioasă, vrednică. Ascultați totdeauna de toate îndemnurile Duhului din inima voastră când citiți Cuvântul, când stați în rugăciune sau când sunteți în adunarea frățească.

Cu toată atenția să urmăriți aceste lucruri, pentru că ele vă vor apropia de Domnul, până veți ajunge să aveți părtășie intimă, deplină, înaltă și sfântă cu El. Când veți ajunge nu lângă Hristos sau cu Hristos, ci în Hristos, aceasta este starea cea înaltă în care Duhul lui Dumnezeu vă va feri apoi de toate influențele negative care vin de la cel rău și duc la el.

Binecuvântați pe Domnul ori de câte ori aveți ocazia să ascultați de frați, să-i întâlniți pe frați, să petreceți cu frații. Binecuvântați pe Domnul că vă lasă Biblia, Cuvântul Său cel sfânt. Însușiți-vi-l cu toată puterea, până la a vi-l stăpâni deplin cu mintea și cu inima voastră.

Iar rugăciunea să vă fie nelipsită, ca o hrană. Când, noaptea, nu puteți să dormiți, nu vă-ntoarceți pe partea cealaltă. Coborâți-vă și așezați-vă pe genunchi și rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă neîncetat, cu atât mai mult cu cât vedeți în ce împrejurări ne găsim. [Căci iată] cât de mulți, nu numai dintre cei care n-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu, ci chiar și dintre cei care L-au cunoscut pe Domnul (...) s-au lăsat ademeniți de lume și au ajuns să caute satisfacțiile păcatului și distracțiile vinovate, în loc să caute înfrânarea cu Domnul și umblarea după lucrurile de sus.

Sunt destule încercări care vin în viața noastră și personală, și familială, și în viața noastră de adunare adeseori. Problemele care se dezbat între frați să le înțelegem totdeauna în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Să nu ne lăsăm influențați de părerile lumii sau de părerile acelora care sunt cei mai slabi și mai firești, și mai lumești dintre frați.

În probleme cum e sărbătoarea nunților noastre sau a adunărilor noastre, după îndemnul Părintelui Iosif, mai de mult noi i-am îndemnat pe frați și i-am sfătuit, mai ales având în vedere împrejurările în care ne găsim acum, [arătând] cât de folositor este și cât de necesar să renunțăm noi la mese, cum spune Cuvântul Domnului în Faptele Apostolilor, capitolul 6, versetul 2, că nu-i potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. Noi [vă spunem] după cuvântul acesta al Domnului și după îndemnul Părintelui Iosif și al tuturor înaintașilor noștri care ne-au sfătuit ca, la nunțile noastre sau la adunările noastre, să nu căutăm partea „Martei”, ci partea „Mariei”. Așa au fost frații noștri la început. Așa a fost Lucrarea Domnului la început, când frații nu mergeau pentru mesele trupești și pentru hrana aceasta pieritoare, ci mergeau pentru masa cea duhovnicească, pentru hrana care rămâne; (...) [după cum i-a zis] Mântuitorul nostru, în Betania, Martei, când a mustrat-o blând și iubitor, nu ca să se supere, ci ca să se îndrepte: „Marto, Marto, pentru multe te ostenești tu, dar un singur lucru trebuiește”. Un singur lucru trebuiește. „Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.”

Ce am putea noi să spunem, adăugând la aceste cuvinte pe care le-a spus părintele Iosif și le-a scris în «Isus Biruitorul» din 18 august 1935, sfătuindu-i pe frați ca, la adunări sau la nunți, să nu umble după mâncări trecătoare și după partea „Martei”, ci să caute partea „Mariei”. Pentru că umblarea după lucrurile acestea aduce ispite, aduce nemulțumiri, aduce tulburări, aduce necazuri. Pe când umblarea după lucrurile „Mariei”, după partea cea bună, după cuvântul și zidirea cea duhovnicească aduce numai binecuvântări.

Cei care pot citi foaia aceasta din 1935, din 18 august, să citească bine ce a spus Părintele Iosif acolo în legătură cu adunările și cu nunțile noastre despre partea „Martei” și despre partea „Mariei”. Când i-a îndemnat pe toți frații să nu meargă la adunări și nici să pregătească adunări pentru hrană trupească, pentru lucrurile acestea firești, ci să caute să folosească tot timpul acesta pentru întărirea cea duhovnicească, pentru mesele cele duhovnicești, pentru partea cea minunată a „Mariei”. Toți cei care au ascultat acest cuvânt și acest îndemn potrivit voii lui Dumnezeu au primit și au văzut că după aceasta au avut numai bucurii și mângâieri, chiar dacă, pentru moment, lumea și oamenii ei s-au tulburat și au cârtit. Aprobarea Domnului, răsplata Lui, mângâierea Lui că au ascultat Cuvântul Său le-a fost o despăgubire fericită și frumoasă. Și așa va fi totdeauna cu cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și nu se iau după părerile lumii, după obiceiurile veacului acestuia și după interesele pântecelui care va pieri o dată cu mâncările lui, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, că: „Dumnezeu îl va nimici și pe unul, și pe celălalt”. Și astfel vor avea parte cu acei care urmăresc aceste lucruri și cu cei care le ascultă, chiar dacă ei se pretind oameni duhovnicești. Dacă este cineva din Dumnezeu, acela ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Și cuvintele acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu din Sfânta Sa Scriptură și de la sfinții noștri înaintași, [de la] profetul și apostolul lui Dumnezeu care ne-a vestit nouă Cuvântul sfânt, care a făcut chemarea prin Lucrarea Oastei Domnului și care, în această Lucrare, ne-a îndemnat să ascultăm de Dumnezeu.

Cine ascultă de Domnul va fi binecuvântat. Iar cine n-ascultă de aceste îndemnuri de Domnul n-ascultă. Și va răspunde odată în fața Aceluia al Cărui Nume și al Cărui Cuvânt l-a neglijat.

Dorim tuturor fraților iubiți din Focșani, din Milcov și din Răstoaca - și din celelalte părți, unde Domnul are așa suflete curate și frumoase și unde sunt atâtea inimi iubitoare și iubite, cărora le trimitem acest salut și acest îndemn din Cuvântul Domnului - le dorim tuturor har și pace. Le trimitem o îmbrățișare sfântă și un îndemn frumos ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu cu toată puterea, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Sufăr împreună cu Evanghelia, ca să am și eu parte de ea”. Suferiți împreună cu Lucrarea lui Dumnezeu, ca să aveți și voi parte de ea. Că dacă suferim împreună cu Hristos, vom și împărăți împreună cu El. Dar dacă ne lepădăm de El fie în cuvânt, fie în purtări, fie în unele din atitudinile noastre în care ar trebui să ascultăm și să-L urmăm, dacă ne lepădăm de El și El Se va lepăda de noi. Și se vor lepăda de noi și înaintașii noștri. Și Părintele Iosif, care nu ne va recunoaște odată că am fost și noi ostași, dacă nu l-am ascultat și dacă nu am urmat cuvântul lui și îndemnurile pe care ni le-a dat din partea Domnului.

Noi, încă o dată, de sărbătoarea aceasta, 23 august, când frații veniți de-acolo ne-au cercetat și ne-au adus salutul dragostei frățiilor voastre, prin ei vi-l trimitem și noi la fel, mai mărit și mai înlăcrimat, cu dragostea care nu v-a uitat și care se roagă mereu și pentru cei cărora le-am văzut vreodată fețele și încă și mai mult pentru cei care nu ne-au văzut încă trupește, niciodată, dar cu care - și noi pe ei, și ei pe noi - ne simțim același duh, aceeași ființă sfântă în Hristos, înflăcărați și animați de aceeași iubire și credință în această Lucrare în care ne-a chemat Domnul de la început și în care trebuie să rămânem până la sfârșit. Ca Domnul, când va veni, să ne ia de aici, de unde știe El că ne-a pus în clipa legământului nostru.

Încă o dată și din toată inima vă trimitem dragostea noastră, îndemnurile noastre, rugăciunile noastre către Domnul să stați tari în credință și să vă dați toate silințele să ascultați aceste sfaturi pe care m-am silit iarăși, și de data aceasta, să vi le reamintesc, deși, pe multe dintre acestea, le-ați mai auzit sau le-ați citit de atâtea ori...

Să ne ajute Domnul să ne ținem întru totul de aceste adevăruri, pentru că în ele a pus Domnul mântuirea noastră și ne-a legat această mântuire de împlinirea acestor lucruri. Să fim găsiți de Domnul, în orice vreme, credincioși în Cuvântul Său, în rugăciunea Sa, în dragostea Sa, în ascultarea Sa, în frățietatea Sa, în familia sfântă în care ne-a făcut să ne naștem și noi din nou prin Duhul Său cel Sfânt și prin Cuvântul Său.

Din toată inima dorim să fiți binecuvântați de Domnul și, în orice fel, să fiți ajutați să mergeți pe calea Lui credincioși până la sfârșit. Amin.

Slăvit să fie Domnul!