Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimes.
În mijlocul ucenicilor Săi, rugându-Se în această seară neuitată, Domnul Isus mărturiseşte Tatălui că El a dat celor pe care i-a ales din lume, cuvintele primite de la Tatăl:
- Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au crezut că Tu M-ai trimes.
Mântuitorul nostru Isus Hristos a fost trimes de Tatăl.
El avea în Sine Cuvântul Tatălui şi pe Acesta Îl propovăduia.
Tatăl Însuşi era cu El însoţindu-L neîncetat, mărturisindu-Se prin Fiul pe Sine.
Aceste trei condiţii sunt totdeauna dovada că cineva este trimes de Tatăl.
Pe acela care le arată aceste trei dovezi trebuie să-l primim cu tot sufletul,
să-l credem cu toată siguranţa
şi să-l urmăm cu toată ascultarea, fiindcă prin el primim, credem şi urmăm poruncile Tatălui.
Un astfel de trimes, însoţit de Tatăl şi dând lumii cuvintele Tatălui, va fi făcut cunoscut celor ce-l aud şi-l văd, prin chiar puterea acestor dovezi.
După cum ucenicii Domnului,
cei care erau aleşi de la întemeierea lumii, prin harul lui Dumnezeu şi prin sinceritatea inimii lor,
- au cunoscut din prima clipă a chemării că în glasul lui Isus sunt cuvintele Tatălui.
În cuvintele de la Dumnezeu, este puterea Duhului lui Dumnezeu. Puterea şi lumina Duhului Său îi încredinţează pe cei sinceri în faţa lui Dumnezeu, că în aceste cuvinte este adevărul,
că aceste cuvinte sunt chiar ale Lui.
Da, chiar pe când vorbea, - fiindcă vorbele Lui erau cuvintele pline de putere şi de lumină pe care I le dădea Tatăl ca să-L facă cunoscut celor care vor găsi viaţa veşnică, prin cunoaşterea aceasta.
O răspundere înfricoşătoare apasă asupra tuturor celor care se ridică în mijlocul oamenilor să predice Evanghelia.
Câtă vreme nu simte cineva puternicul îndemn de Sus...
Câtă vreme nu-şi simte aprins sufletul şi arzând inima de Duhul Sfânt...
Câtă vreme nu-şi are toată fiinţa lui plină de cuvintele şi harul mistuitor al dragostei lui Hristos şi al iubirii semenilor săi,
- să nu se ridice nimeni şi să nu vorbească nimic în Numele Domnului.
Moise, care a fost un adevărat trimes al lui Dumnezeu,
căruia i-au fost date puternic cuvintele lui Dumnezeu
şi care fusese ales să facă o lucrare pentru Dumnezeu,
- a dovedit tocmai prin teama plină de cutremur pe care o avea în faţa acestei mari răspunderi, că este un slujitor vrednic de crezut şi de urmat. ( Fapt. Ap. 7, 30-32)
Tocmai de aceea, pentru că a fost cunoscut mai dinainte, a şi fost învrednicit de harul cuvântului crezut. Şi de puterea Duhului biruitor.
Din pricina ascultării lui de voia lui Dumnezeu - iată ce lucrare strălucită a făcut prin el Cuvântul şi Duhul Sfânt!
Cât de minunat S-a preamărit Dumnezeu prin acest slujitor al Lui.
Şi de câtă lumină s-au învrednicit cei ce l-au primit, l-au crezut şi l-au urmat pe Moise spre Dumnezeu!
Dar dacă au o uriaşă răspundere cei trimeşi, - o tot atât de mare răspundere au şi cei în mijlocul cărora vin ei.
Căci dacă cineva îşi pregăteşte o unealtă, face aceasta tocmai în vederea lucrării pe care vrea să o împlinească prin ea.
Dacă Duhul lui Dumnezeu îl alege pe sfântul Pavel, El o face aceasta în vederea unei lucrări pe care o va face prin acesta (Fap. Ap. 13, 3; 22, 14-15; 26, 16-18).
Cuvintele luminoase şi duhul puternic pe care i le dă Dumnezeu,
împreună cu viaţa sfântă şi cu dragostea statornică pe care le arată el,
- sunt puternicele dovezi, pe care trebuie să fie primit, crezut şi urmat.
Dragi suflete ascultătoare, Dumnezeu vă iubeşte şi vrea să vă mântuiţi.
Dacă şi voi doriţi mântuirea, nu vă împietriţi inimile.
Când aveţi în mijlocul vostru un om sau o lucrare peste care vedeţi semnele Evangheliei şi pecetea lui Hristos, primiţi mărturia care v-o aduce acest trimes,
credeţi-o şi o urmaţi.
Nu cumva nesocotind-o să fiţi pedepsiţi cu pierzarea veşnică a unei înspăimântătoare rătăciri.
Căci nu este o mai meritată osândă ca a aceluia care conştient a respins adevărul. Şi a batjocorit cu voinţă pe Duhul Sfânt (2 Tes. 2, 11-12).
Slavă şi închinare veşnică Ţie Adevăratul nostru Dumnezeu.
Din adâncul inimilor noastre Îţi mulţumim pentru trimeşii Tăi binecuvântaţi,
cărora le-ai dat pentru noi cuvintele Tale
şi prin care am cunoscut Numele Tău.
Te rugăm Doamne să nu laşi niciodată lumea fără astfel de oameni binecuvântaţi prin care să duci mântuirea Ta tuturor oamenilor.
Îţi mulţumim nespus de îndatoraţi şi pentru alesul Tău binecuvântat prin care ai făcut această Lucrare prin care ne-ai chemat şi pe noi din întuneric la lumina Ta minunată şi ne-ai dat făgăduinţa mântuirii la sfârşitul credinţei noastre (1 Pet. 1, 9).
Şi ne-ai scos de sub puterea Satanei la Tine.
Ajută-ne să fim vrednici ostaşi ai Tăi.
Amin.
+
Eu n-am chemat pe nimeni să pornească pe urmele mele,
dar i-am chemat pe toţi să pornească - din dragoste şi de bună voie -
pe urmele Domnului Isus spre Golgota.
Păr. Iosif Trifa.