Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimes.
În mijlocul ucenicilor Săi, rugându-Se în această seară neuitată, Domnul Isus mărturisește Tatălui că El a dat celor pe care i-a ales din lume, cuvintele primite de la Tatăl:
- Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au crezut că Tu M-ai trimes.
Mântuitorul nostru Isus Hristos a fost trimes de Tatăl.
El avea în Sine Cuvântul Tatălui și pe Acesta Îl propovăduia.
Tatăl Însuși era cu El însoțindu-L neîncetat, mărturisindu-Se prin Fiul pe Sine.
Aceste trei condiții sunt totdeauna dovada că cineva este trimes de Tatăl.
Pe acela care le arată aceste trei dovezi trebuie să-l primim cu tot sufletul,
să-l credem cu toată siguranța
și să-l urmăm cu toată ascultarea, fiindcă prin el primim, credem și urmăm poruncile Tatălui.
Un astfel de trimes, însoțit de Tatăl și dând lumii cuvintele Tatălui, va fi făcut cunoscut celor ce-l aud și-l văd, prin chiar puterea acestor dovezi.
După cum ucenicii Domnului,
cei care erau aleși de la întemeierea lumii, prin harul lui Dumnezeu și prin sinceritatea inimii lor,
- au cunoscut din prima clipă a chemării că în glasul lui Isus sunt cuvintele Tatălui.
În cuvintele de la Dumnezeu, este puterea Duhului lui Dumnezeu. Puterea și lumina Duhului Său îi încredințează pe cei sinceri în fața lui Dumnezeu, că în aceste cuvinte este adevărul,
că aceste cuvinte sunt chiar ale Lui.
Da, chiar pe când vorbea, - fiindcă vorbele Lui erau cuvintele pline de putere și de lumină pe care I le dădea Tatăl ca să-L facă cunoscut celor care vor găsi viața veșnică, prin cunoașterea aceasta.
O răspundere înfricoșătoare apasă asupra tuturor celor care se ridică în mijlocul oamenilor să predice Evanghelia.
Câtă vreme nu simte cineva puternicul îndemn de Sus...
Câtă vreme nu-și simte aprins sufletul și arzând inima de Duhul Sfânt...
Câtă vreme nu-și are toată ființa lui plină de cuvintele și harul mistuitor al dragostei lui Hristos și al iubirii semenilor săi,
- să nu se ridice nimeni și să nu vorbească nimic în Numele Domnului.
Moise, care a fost un adevărat trimes al lui Dumnezeu,
căruia i-au fost date puternic cuvintele lui Dumnezeu
și care fusese ales să facă o lucrare pentru Dumnezeu,
- a dovedit tocmai prin teama plină de cutremur pe care o avea în fața acestei mari răspunderi, că este un slujitor vrednic de crezut și de urmat. ( Fapt. Ap. 7, 30-32)
Tocmai de aceea, pentru că a fost cunoscut mai dinainte, a și fost învrednicit de harul cuvântului crezut. Și de puterea Duhului biruitor.
Din pricina ascultării lui de voia lui Dumnezeu - iată ce lucrare strălucită a făcut prin el Cuvântul și Duhul Sfânt!
Cât de minunat S-a preamărit Dumnezeu prin acest slujitor al Lui.
Și de câtă lumină s-au învrednicit cei ce l-au primit, l-au crezut și l-au urmat pe Moise spre Dumnezeu!
Dar dacă au o uriașă răspundere cei trimeși, - o tot atât de mare răspundere au și cei în mijlocul cărora vin ei.
Căci dacă cineva își pregătește o unealtă, face aceasta tocmai în vederea lucrării pe care vrea să o împlinească prin ea.
Dacă Duhul lui Dumnezeu îl alege pe sfântul Pavel, El o face aceasta în vederea unei lucrări pe care o va face prin acesta (Fap. Ap. 13, 3; 22, 14-15; 26, 16-18).
Cuvintele luminoase și duhul puternic pe care i le dă Dumnezeu,
împreună cu viața sfântă și cu dragostea statornică pe care le arată el,
- sunt puternicele dovezi, pe care trebuie să fie primit, crezut și urmat.
Dragi suflete ascultătoare, Dumnezeu vă iubește și vrea să vă mântuiți.
Dacă și voi doriți mântuirea, nu vă împietriți inimile.
Când aveți în mijlocul vostru un om sau o lucrare peste care vedeți semnele Evangheliei și pecetea lui Hristos, primiți mărturia care v-o aduce acest trimes,
credeți-o și o urmați.
Nu cumva nesocotind-o să fiți pedepsiți cu pierzarea veșnică a unei înspăimântătoare rătăciri.
Căci nu este o mai meritată osândă ca a aceluia care conștient a respins adevărul. Și a batjocorit cu voință pe Duhul Sfânt (2 Tes. 2, 11-12).
Slavă și închinare veșnică Ție Adevăratul nostru Dumnezeu.
Din adâncul inimilor noastre Îți mulțumim pentru trimeșii Tăi binecuvântați,
cărora le-ai dat pentru noi cuvintele Tale
și prin care am cunoscut Numele Tău.
Te rugăm Doamne să nu lași niciodată lumea fără astfel de oameni binecuvântați prin care să duci mântuirea Ta tuturor oamenilor.
Îți mulțumim nespus de îndatorați și pentru alesul Tău binecuvântat prin care ai făcut această Lucrare prin care ne-ai chemat și pe noi din întuneric la lumina Ta minunată și ne-ai dat făgăduința mântuirii la sfârșitul credinței noastre (1 Pet. 1, 9).
Și ne-ai scos de sub puterea Satanei la Tine.
Ajută-ne să fim vrednici ostași ai Tăi.
Amin.
+
Eu n-am chemat pe nimeni să pornească pe urmele mele,
dar i-am chemat pe toți să pornească - din dragoste și de bună voie -
pe urmele Domnului Isus spre Golgota.
Păr. Iosif Trifa.