Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.
Sub denumirea de lume, Cuvântul lui Dumnezeu deosebește două înțelesuri:
- când spune: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (Ioan 3, 16), - lumea asta are înțelesul de omenire, cu tot ce este viață și mișcare în Univers,
- aici lumea are înțelesul de păcat și de stricăciune.
Căci duhul păcatului și stricăciunea este felul josnic de viețuire în voia poftelor stricate,
este potopul de desfrâu în care obișnuit trăiesc cei mai mulți dintre oameni pe pământ,
începând de la limita cea mai puțin vinovată, până la cea mai mult...
Între aceste două limite, stăpânește duhul lumesc, duhul firesc, duhul drăcesc.
Oricine trăiește în acest duh, este pierdut, prin chiar faptul că trăiește acolo. Chiar dacă s-ar găsi numai la limita cea mai puțin vinovată a acestui fel lumesc de viață (Efes. 2, 3).
Dar nici nu trebuie și nici nu este voie, să facem păcate deosebit de mari ca să fim pierduți. Ci ajunge numai să fim, să trăim și să ne placă, între cei care le iubesc.
Ajunge doar să stăm în duhul Sodomei, peste care așteaptă să vină ploaia de foc (Efes. 5, 6; Colos. 3, 6),
peste care e gata să vină pedeapsa lui Dumnezeu, pentru păcătoșirea în care zac cei care trăiesc astfel.
Ci dacă dorim cu adevărat mântuirea sufletelor noastre, atunci cel dintâi pas pe care trebuie să-l facem îndată, este să ieșim cu groază și cu grabă din acest fel de viețuire,
prin nașterea din nou, care în prima formă este Botezul, iar în a doua este Pocăința...
Pocăința care este o Taină, fiindcă este o lucrare cerească pe care o face Duhul Sfânt, adică puterea lui Dumnezeu împreună cu Apa cea Vie și Sfântă care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Iar rodul viu și sfânt al acestora este nașterea noastră din nou pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Împărăția pe care, cu adevărat, nu o vom putea nici vedea nici moșteni niciodată și nici unii, dacă nu ne vom naște din nou (Ioan 3, 3-5).
Și dacă nu vom crește apoi în toate privințele, tinzând mereu spre a ajunge să avem același chip al Domnului nostru Isus (2 Cor. 3, 18),
Fiindcă tocmai această naștere din nou este ieșirea noastră din cetate,
desprinderea din lume,
ruperea totală și hotărâtă cu felul deșert de viețuire dinainte,
adică depărtarea cu groază și cu dezgust, de tot felul păcătos de petrecere și de viețuire și de umblare, în care se complac oamenii păcatelor și cei cu duh lumesc... și primesc cetățenia cerească.
Dar cei care se leapădă și ies din acest duh, îndată încep să fie urâți și prigoniți de cei rămași în el.
Desprinderea de ei, îi ațâță pe aceștia și îi înfurie atât de mult, încât îi face să întrebuințeze orice mijloace pentru întinarea sau nimicirea celor care au ieșit din felul lumesc de viețuire.
Când făceau răul la fel cu ei, și chiar împotriva lor, atunci nu-i urau chiar atât de mult ca acum, când nu numai că nu doresc să le facă nici un rău, dar caută să le facă tot binele ce l-ar putea.
Cauza este că duhul lumesc, duhul satanic, vrăjmaș al lui Hristos, care lucrează în cei care sunt pe calea pierzării (1 Cor. 1, 18),
- umblă să nimicească tot ce este al lui Hristos.
De aceea nu vă mirați și nu vă întristați, voi care sunteți ai Domnului, fiindcă acela este duhul Sodomei din care ați ieșit, din robia căruia ați scăpat și contra căruia voi luptați.
De aceea voi să nu vă mirați, ci să vă bucurați și slăviți pe Domnul pentru aceasta, luptând și lucrând ca să vă păstrați curați, ca cel rău să nu mai aibă nimic în voi, cum n-a avut în Domnul vostru.
Slavă veșnică Ție Isuse Doamne, Căpetenia și Desăvârșirea noastră.
Care după ce ai biruit duhul lumii,
Ți-ai curățit prin nașterea din nou, un popor al Tău scos din acest duh rău și vinovat,
- și punându-l pe drumul curat al mântuirii, îl chemi după Tine spre slavă.
Binecuvântat să fie Numele Tău și Crucea Ta, prin care noi toți cei ce Te-am ascultat am fost izbăviți din acest veac rău. Și am fost strămutați sub puterea și călăuzirea Duhului Sfânt, în Împărăția Ta.
Te rugăm păstrează-ne în această sfântă stare, și nu ne mai lăsa niciodată amăgiți în vreun fel de duhul lumesc de care eram cândva robiți și orbiți, dar de care am fost scăpați prin harul Tău.
Ci oricât de mult am fi urâți de lume, ajută-ne să viețuim curați în ea.
Umblând pe urmele Tale smerite și curate,
în chipul Tău smerit și curat.
Amin.
+
Nici durerile pe lume, nu țin veșnic -
trec și ele
trecătoare-s toate-toate - fie bune, fie rele
trecători suntem cu toții, unul astăzi altul mâine
numai binele e veșnic
numai Dumnezeu rămâne.