Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui.
Domnul Isus nouă ne-a poruncit să facem nu mai mult, dar nici mai puțin, de cum a făcut El, fiindcă El era unitatea de măsură pentru ascultarea noastră față de Dumnezeu.
Dacă păziți poruncile Mele - a spus El - după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui, veți rămâne și voi în dragostea Mea, după cum și Eu rămân, în dragostea Lui, - fiindcă am împlinit poruncile Lui cu ascultare deplină.
În acest fel trebuie să fim bine încredințați de acest adevăr: după cum vom păzi, așa vom și rămâne.
Și după cât vom asculta, atât vom și fi.
Măsura pe care ne-o poruncește Domnul, nu este o târguială care să sune cam așa: dacă păziți cât puteți, sau cât vă convine fiecăruia...
Ci este o hotărâre clară și categorică: - după cum și Eu am păzit.
Aceasta înseamnă că: și atât de mult, dar și atât de bine, cum El a făcut, - ni se cere să facem, să împlinim și noi, voia lui Dumnezeu.
Noi ne putem înșela foarte ușor, după cum se și înșală foarte mulți, crezând că dacă Dumnezeu este nespus de Bun, noi putem fi oricum,
că putem face orice,
că putem merge oriunde,
ori sta oricum. Fiindcă El până la urmă tot ne iartă.
Gândind așa, și făcând așa, s-au înșelat foarte multe suflete. Și s-au pierdut foarte mulți pe veci.
Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne înfățișează, în întregimea lor, poruncile lui Dumnezeu. Și numai atunci nu ne înșelăm singuri când ținem seama de tot Cuvântul Său nu numai de o anumită parte din El care ne-ar conveni nouă.
Nouă ne-ar conveni desigur, să rămânem numai la Isaia 53, dar nu ținem seama și de Ezechiel 18, - și ne înșelăm nespus de amar.
Nouă ne-ar plăcea să citim numai la Ioan 3, 16 sau la 1 Corinteni 13, dar dacă nu ne cutremurăm de 1 Ioan 3, 10 sau de Romani 2, 1-16 - ne străpungem singuri sufletul cu osânda veșnică.
Nouă ne-ar fi pe plac totdeauna ca să ni se spună numai că Dumnezeu este blând, iubitor, îndelung răbdător și plin de milă.
Dar cine ne-ar spune numai despre aceasta, fără să ne vorbească despre judecata, despre dreptatea, despre Sfințenia și despre mânia lui Dumnezeu - ne-ar face cel mai mare rău.
Fiindcă Dumnezeu nu este numai una din aceste virtuți, ci este toate acestea la un loc.
El urmărește împlinirea fiecăruia dintre acestea față de făpturile Sale, dar numai potrivit cu purtarea acestor făpturi față de poruncile Lui, după cum este scris: Tu Doamne, Te porți cu fiecare om după inima lui. Altfel, de ce ar mai fi fost acele înștiințări?
Dragă suflete, dacă nu vrei să ai amare dezamăgiri, nu te gândi numai la versetele care spun că Dumnezeu este Iubire, sau că: Domnul este plin de bunătate...
Nu zice: mai bine să cad în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor...
Ci teme-te de păcat și fie-ți groază de rău, ca să nu cazi nici în unele.
Teme-te de păcatul fiecărei neascultări de voia lui Dumnezeu sau a fraților tăi,
fie-ți groază de orișice ușuratică umblare față de sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu sau a Lucrării Sale.
Căci oricine face cu nebăgare de seamă Lucrarea lui Dumnezeu este și va fi blestemat, atât în fața lui Dumnezeu cât și alor Lui.
Tot ceea ce face Domnul este sfânt și serios. Și tot ce ne cere El este tot așa.
Fiecare pas și fiecare cuvânt, ni se cere să fie plin de cumpătarea unei înțelepte și serioase vegheri.
Nimic nu trebuie să fie nici mai puțin și nici mai ușor, decât ne arată Domnul că a făcut El.
Și pentru nimic din ceea ce este mai puțin sau mai ușor, în umblarea noastră, să nu avem decât lacrimi și căință.
Atât înaintea lui Dumnezeu cât și înaintea fraților noștri.
O, Mare și Sfânt Dumnezeu Veșnic.
Te rugăm să ne ierți păcatul ușurătății noastre, cu care am lucrat de prea multe ori în viață, atât în fața Ta cât și în fața oamenilor.
Te rugăm să ne ierți că prea multe din faptele noastre le-am săvârșit ușuratic, bizuindu-ne numai pe bunătatea și pe iubirea Ta, fără să ne gândim cu cutremur la marea noastră datorie de a ne purta cu sfințenie și cu ascultare temătoare de Tine, în tot ceea ce lucram, vorbeam și gândeam.
Te rugăm ajută-ne pe viitor Preabunule Doamne, să nu uităm niciodată dreptatea, judecata și mânia Ta împotriva oricărei neascultări, ca să nu pierim în păcatele noastre și să nu ne pomenim înșelați de ușurătatea noastră.
Amin.
+
Dacă-i un mister Credința
dacă-i dragostea mister
o și mai mister e Nădejdea, - ancora înfiptă-n cer
tot ce-avem în noi Credință sau Iubire
în zadar,
n-am avea nici o putere fără al Nădejdii har.