Foto Traian Dorz

Dar îndrăzniți... Eu am biruit!

Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Și pentru că vremea pregătirii credincioșilor Lui urmași ajunsese la sfârșitul ei, iată că lumina cunoașterii necesare răsare în sfârșit în sufletele lor pentru totdeauna,
și Adevărul le fusese descoperit întreg,
iar Îndrumătorul Duhul Sfânt, în grija căruia urmau să fie dați ei pentru împlinirea Lucrării pentru care fuseseră aleși, le fusese arătat și promis,
- Mântuitorul le îndrepta acum toată atenția apostolilor Săi asupra marelui și permanentului Său sprijin și scop, zicându-le:
- V-am spus aceste lucruri, ca să aveți pace în Mine.
În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți,
Eu am biruit lumea!
După aceste Dumnezeiești și ultime încredințări, strălucitul șir al scumpelor cuvinte ale lui Hristos către ai Săi, s-a încheiat măreț și puternic, cu mărețul anunț: Eu am biruit lumea!
Ecoul acestor cuvinte va trebui să rămână pe totdeauna în urechile ucenicilor, mai puternic decât vuietul apelor mari prin care vor umbla ei, începând chiar din seara aceea care începea atunci - și până la dimineața care va începe mâine.
Și puterea acestor încredințări va trebui să-i însoțească mai tare decât flăcările prin care vor avea să treacă, stâmpărând dogoarea focului, până la a le deveni o plăcută răcoare.
Niciodată Mântuitorul n-a făgăduit la ai Săi comoditatea pe pământ.
În locul unde tot ce este rău trebuie dărâmat cu luptă, și tot ce este bine trebuie zidit cu muncă, acolo niciodată nu va fi ușor pentru cei ce luptă și zidesc,
unde tot ce este vechi se părăsește atât de greu și tot ce este nou este primit cu atâta împotrivire, - acolo trimeșilor lui Hristos li se va cere mereu sânge și sudoare,
unde tot ce este minciună și păcat este ținut cu atâta strășnicie, și tot ce este adevăr și neprihănire învățat cu atâta anevoie,
- acolo va fi nevoie nu numai de o hotărâre definitivă sau de o jertfă totală, dar și de o muncă și luptă încordată și îndelungă.
Mântuitorul a ținut întotdeauna să-i încredințeze de neclintit pe ai Lui, asupra celor două mari adevăruri de care, oricât de grea și îndelungată va fi lupta și munca lor, - ei trebuie să fie permanent siguri. Și de care niciodată să nu se îndoiască. Anume că:
- Întâi: Sfârșitul lor va fi biruitor oricât va ținea lupta.
Al doilea: El va fi cu ei până la biruința finală.
Aici, un al treilea adevăr, nu mai există.
În timpul marilor lupte și al încordărilor muncii, comenzile sunt scurte și puține. Atunci nu mai este nici timp pentru mult, și nu mai este nici nevoie.
Tot ce fusese nevoie să fie știut, li se spusese mai dinainte, în timpul pregătirii lor pentru asta.
Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lumina înțelegerii și semnul hotărârii, - atunci El le-a dat semnalul începerii și asigurarea izbânzii.
De acum, ei trebuie să știe numai două lucruri:
Că oricât de grea și lungă ar fi lupta care începe,
că oricât de mulți și de puternici vor fi vrăjmașii lor,
și oricât de multe pierderile, vânzările și înfrângerile prin care vor trebui să treacă,
- biruința este asigurată. Triumful este hotărât. Finalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască, nici într-o încercare și să nu se teamă, nici într-o înfrângere, ba să nu descurajeze niciodată.
Prezența lui Hristos le va fi nedespărțită prin toate acestea, spre a le inspira încrederea, spre a le întări puterile, spre a le garanta izbânda.
Frații mei, surorile mele, din marea și biruitoarea Oaste a Domnului Isus Hristos, aceste două adevăruri, numai aceste două Dumnezeiești și puternice adevăruri, să le știm și noi, să le știți și voi, până la moarte.
Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de trecut prin ape mari, tulburi și reci.
Sau prin cuptoare de foc, cu flăcări necruțătoare și cumplite, ci dimpotrivă...
Dar ne-a spus că prin toate acestea El va fi cu noi ca să ne scape (Ieremia 1, 8).
Că El va face ca flăcările să nu poată arde,
valurile să nu poată îneca,
Și că la capătul rânduit, biruința noastră sigură va fi veșnică.
Cu aceste două încredințări începeți și cu ele să sfârșiți,
cu ele să cădeți și să vă ridicați,
cu ele să plângeți și să cântați,
să mergeți și să veniți,
să semănați și să pliviți,
să mustrați și să încurajați,
să vă întâlniți și să vă despărțiți,
să vă culcați și să vă sculați,
să plecați și să întoarceți,
să muriți și să înviați!
Vrăjmașii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi.
Prietenii să le vadă frumusețea,
iar Hristos să le vadă roadele.
Ele să ne fie sabia și scutul în toate luptele noastre,
ele să ne fie împrospătarea și ținta în munca noastră grea,
ele hotărârea și bucuria în moartea noastră,
ca ele să ne fie Nădejdea și slava în Înviere,
iar apoi Cununa și Răsplata în Veșnicie.
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu Biruitor, Isus Hristos.
Te slăvim acum și Te vom slăvi în vecii vecilor, pentru Puterea și Adevărul pe care ni le-ai adus. Și pentru biruința pe care ne-ai garantat-o.
Te slăvim acum și Te vom slăvi în vecii vecilor, că Îți împlinești dulcea Ta făgăduință că ești cu noi, ca să ne scapi biruitori.
Slavă veșnică Ție. Fă acest adevăr de neclintit în noi. Și pe noi de neclintit în el. Ca să avem cu adevărat pace în Tine Isuse,
Pacea noastră.
Amin.
Articol 68 din 70
Folosește săgețile ← → pentru navigare