V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.
Şi pentru că vremea pregătirii credincioşilor Lui urmaşi ajunsese la sfârşitul ei, iată că lumina cunoaşterii necesare răsare în sfârşit în sufletele lor pentru totdeauna,
şi Adevărul le fusese descoperit întreg,
iar Îndrumătorul Duhul Sfânt, în grija căruia urmau să fie daţi ei pentru împlinirea Lucrării pentru care fuseseră aleşi, le fusese arătat şi promis,
- Mântuitorul le îndrepta acum toată atenţia apostolilor Săi asupra marelui şi permanentului Său sprijin şi scop, zicându-le:
- V-am spus aceste lucruri, ca să aveţi pace în Mine.
În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi,
Eu am biruit lumea!
După aceste Dumnezeieşti şi ultime încredinţări, strălucitul şir al scumpelor cuvinte ale lui Hristos către ai Săi, s-a încheiat măreţ şi puternic, cu măreţul anunţ: Eu am biruit lumea!
Ecoul acestor cuvinte va trebui să rămână pe totdeauna în urechile ucenicilor, mai puternic decât vuietul apelor mari prin care vor umbla ei, începând chiar din seara aceea care începea atunci - şi până la dimineaţa care va începe mâine.
Şi puterea acestor încredinţări va trebui să-i însoţească mai tare decât flăcările prin care vor avea să treacă, stâmpărând dogoarea focului, până la a le deveni o plăcută răcoare.
Niciodată Mântuitorul n-a făgăduit la ai Săi comoditatea pe pământ.
În locul unde tot ce este rău trebuie dărâmat cu luptă, şi tot ce este bine trebuie zidit cu muncă, acolo niciodată nu va fi uşor pentru cei ce luptă şi zidesc,
unde tot ce este vechi se părăseşte atât de greu şi tot ce este nou este primit cu atâta împotrivire, - acolo trimeşilor lui Hristos li se va cere mereu sânge şi sudoare,
unde tot ce este minciună şi păcat este ţinut cu atâta străşnicie, şi tot ce este adevăr şi neprihănire învăţat cu atâta anevoie,
- acolo va fi nevoie nu numai de o hotărâre definitivă sau de o jertfă totală, dar şi de o muncă şi luptă încordată şi îndelungă.
Mântuitorul a ţinut întotdeauna să-i încredinţeze de neclintit pe ai Lui, asupra celor două mari adevăruri de care, oricât de grea şi îndelungată va fi lupta şi munca lor, - ei trebuie să fie permanent siguri. Şi de care niciodată să nu se îndoiască. Anume că:
- Întâi: Sfârşitul lor va fi biruitor oricât va ţinea lupta.
Al doilea: El va fi cu ei până la biruinţa finală.
Aici, un al treilea adevăr, nu mai există.
În timpul marilor lupte şi al încordărilor muncii, comenzile sunt scurte şi puţine. Atunci nu mai este nici timp pentru mult, şi nu mai este nici nevoie.
Tot ce fusese nevoie să fie ştiut, li se spusese mai dinainte, în timpul pregătirii lor pentru asta.
Când Hristos a văzut în ochii ucenicilor Săi lumina înţelegerii şi semnul hotărârii, - atunci El le-a dat semnalul începerii şi asigurarea izbânzii.
De acum, ei trebuie să ştie numai două lucruri:
Că oricât de grea şi lungă ar fi lupta care începe,
că oricât de mulţi şi de puternici vor fi vrăjmaşii lor,
şi oricât de multe pierderile, vânzările şi înfrângerile prin care vor trebui să treacă,
- biruinţa este asigurată. Triumful este hotărât. Finalul este sigur: nici unul dintre ei să nu se îndoiască, nici într-o încercare şi să nu se teamă, nici într-o înfrângere, ba să nu descurajeze niciodată.
Prezenţa lui Hristos le va fi nedespărţită prin toate acestea, spre a le inspira încrederea, spre a le întări puterile, spre a le garanta izbânda.
Fraţii mei, surorile mele, din marea şi biruitoarea Oaste a Domnului Isus Hristos, aceste două adevăruri, numai aceste două Dumnezeieşti şi puternice adevăruri, să le ştim şi noi, să le ştiţi şi voi, până la moarte.
Hristos nu ne-a spus că în lume nu vom avea de trecut prin ape mari, tulburi şi reci.
Sau prin cuptoare de foc, cu flăcări necruţătoare şi cumplite, ci dimpotrivă...
Că El va face ca flăcările să nu poată arde,
valurile să nu poată îneca,
vrăjmaşii să nu poată nimici (Isaia 41, 10-14; Psalm 66, 12 şi 91, 3; Isaia 43, 2; Rom. 8, 37; 1 Ioan 4, 4 şi 5, 4-5; Apoc. 19, 15; 1 Cor. 15, 24-28).
Şi că la capătul rânduit, biruinţa noastră sigură va fi veşnică.
Cu aceste două încredinţări începeţi şi cu ele să sfârşiţi,
cu ele să cădeţi şi să vă ridicaţi,
cu ele să plângeţi şi să cântaţi,
să mergeţi şi să veniţi,
să semănaţi şi să pliviţi,
să mustraţi şi să încurajaţi,
să vă întâlniţi şi să vă despărţiţi,
să vă culcaţi şi să vă sculaţi,
să plecaţi şi să întoarceţi,
să muriţi şi să înviaţi!
Vrăjmaşii să le vadă tăria acestora totdeauna în voi.
Prietenii să le vadă frumuseţea,
iar Hristos să le vadă roadele.
Ele să ne fie sabia şi scutul în toate luptele noastre,
ele să ne fie împrospătarea şi ţinta în munca noastră grea,
ele hotărârea şi bucuria în moartea noastră,
ca ele să ne fie Nădejdea şi slava în Înviere,
iar apoi Cununa şi Răsplata în Veşnicie.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu Biruitor, Isus Hristos.
Te slăvim acum şi Te vom slăvi în vecii vecilor, pentru Puterea şi Adevărul pe care ni le-ai adus. Şi pentru biruinţa pe care ne-ai garantat-o.
Te slăvim acum şi Te vom slăvi în vecii vecilor, că Îţi împlineşti dulcea Ta făgăduinţă că eşti cu noi, ca să ne scapi biruitori.
Slavă veşnică Ţie. Fă acest adevăr de neclintit în noi. Şi pe noi de neclintit în el. Ca să avem cu adevărat pace în Tine Isuse,
Pacea noastră.
Amin.