Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.
Adevărata credință nu bănuiește numai... Nu speră numai. Nu are numai impresia - ci știe!
În adevărata inimă ascultătoare de Dumnezeu, părtașă cu Hristos, supusă Duhului Sfânt, în inima aceasta credința a devenit încredințare,
nădejdea a devenit siguranță,
presupunerile au devenit silință!
Pentru o astfel de inimă totul este clar, totul este orientat, totul este sigur.
Părerea pe care o are asupra oricărui lucru, și cunoașterea oricărui om, sau timp,
întemeindu-și-le pe Cuvântul Cel Adevărat al lui Hristos, -
totul îi devine limpede și clar și cunoscut.
Pe omul luminat de Isus nici o situație nu-l mai depășește,
nici o împrejurare nu-l dezorientează,
nici o furtună nu-l împrăștie,
nici un nor nu-l întunecă.
Ci chiar și întorsăturile neașteptate, care se mai ivesc, nu-l dezorientează, nu-l zăpăcesc, nu-l pierd. După fiecare întâmplare chiar neprevăzută, el se ridică din nou spunând:
- Dar și acuma, știu!...
În timpurile liniștite știe cum să lucreze - și nu pierde nici prilejul nici vremea.
În vremile tulburi știe cum să lupte, fără să-și piardă nici răbdarea, nici curajul, nici direcția.
Când îi merge bine știe să pună în slujba Domnului tot ce are, cu lepădare de sine, cu dărnicie, cu inimă largă.
Când ajunge în nenorocire știe că totul este trecător, și nu-și pierde nici seninătatea, nici bunătatea, nici iubirea.
Știe bine valoarea fiecărui lucru și a fiecărui moment, de aceea nu-l înșală nici ceea ce este fals, nici ceea ce este trecător.
Înțelepciunea celui credincios și ascultător, învață din toate lucrurile, și crește mereu, îmbogățită din adâncirea Cuvintelor lui Dumnezeu, la care meditează în fiecare zi,
este deprinsă cu deosebirea făcută de Adevăr asupra oricărui loc și mijloc,
și îl încredințează temeinic asupra fiecărui timp pe care îl trăiește,
îl îndrumă în fiecare loc în care se află,
îl luminează asupra fiecărui drum pe care trebuie să-l ia,
și ceea ce pentru alții este ascuns, pentru el devine descoperit și cunoscut.
Ceea ce pentru alții este încurcat, pentru el este atât de limpede și înțeles
și ceea ce pentru alții n-a ajuns nici măcar presupunere, pentru el este un adevăr sigur și clar (Matei 13, 10-16).
Iată ce mare har este ascultarea iubitoare și dezinteresată de Hristos, care îți dă înțelepciunea Lui.
Iată la ce stare înaltă și fericită duce pe cel smerit și sincer, înțelepciunea cea care vine de Sus, ca urmare a dragostei și atașamentului total de Hristos!
Ce rare sunt astfel de suflete mari, dar și ce puțin sunt recunoscute și urmate atunci când trăiesc pe pământ.
De cele mai multe ori adevăratul lor preț este cunoscut numai după ce ei nu mai sunt printre noi.
Din cauza micimii noastre nu-i vedem, decât numai după ce răsplata îi înalță pe ei,
sau după ce înțelepciunea ne micșorează pe noi.
Slavă veșnică Ție Părintele Înțelepciunii
care plin de bunătate dăruiești lumina Ta prin Duhul Sfânt tuturor celor ce Ți-o cer (Luca 11, 13; Iacov 1, 5).
Slavă Ție pentru toți acei semeni mari ai credinței, ai smereniei și ai ascultării, cărora le-ai dăruit fără măsură Duhul Tău
adică tot ce era nevoie să știm, atât din trecut cât și din viitor, pentru ca Credința, Nădejdea și Dragostea noastră, să se zidească pe Temelia cea neclătinată pe care ai pus-o Tu pentru totdeauna și pentru noi toți și anume: HRISTOS! (1 Cor. 3, 11).
Te rugăm Doamne Dumnezeul nostru, nu lipsi niciodată Biserica Ta și Lucrarea Ta de iluminați ai Tăi,
care să știe în orice împrejurare ce drum trebuie luat
și în orice timp, ce lucru trebuie făcut.
Ajută-i pe toți ai Tăi să recunoască în orice vreme pe trimișii Tăi
și să urmeze voia Ta din îndemnurile lor,
spre a putea, în orice vreme, Biserica Ta să-și facă neabătută lucrarea pe care i-ai rânduit-o Tu.
O Doamne câtă nevoie avem astăzi de oamenii care să ne spună din partea Ta: dar și acum știu...
Fă Doamne să-i avem totdeauna și fă să-i ascultăm cu toții.
Dar Te rugăm ferește Doamne și Lucrarea Ta și sufletele noastre de oameni prefăcuți, îngâmfați și zăpăciți, care nici nu știu, dar nici nu vor să asculte, ducându-se astfel la pierzare atât pe ei cât și pe cei care îi urmează.
Amin.
+
Prețuiți pe marii oameni ce sunt mari cu-adevărat
ei deschid în lume drumuri pe-unde nimeni n-a umblat
fericind în urmă pe-alții, mii, câți vin în urma lor
ei au preț ales mai mare ca întregul lor popor
și-adevărul spus de dânșii este-adesea mai de preț
decât orișice comoară, decât orice frumuseți.