De nu primești nimic străin

în duhul tău și-n minte

lumina gândului senin

îți va luci-n cuvinte.

De nu-ți pătezi cu nici un rău

a cugetului unde

tot mai adânc lăuntrul tău

sfințirea-l va pătrunde.

De nu-ți arunci nepăsător

clipita niciodată

cu rod etern strălucitor

duci viața ta-ncărcată.

De nu-ți lași frații-ndurerați

să plece sau s-aștepte

mereu mai drept ai să străbați

cărările-nțelepte.

De nu-ți lași duhul ispitit

să cadă-n neascultare

în chip curat și liniștit

te-mbraci spre sărbătoare.

De nu te-abați din legământ

ci-l ții în gând și-n faptă

nu știe minte și cuvânt

ce slavă te așteaptă.

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.