Despre bolșevicism

„Păziți-vă de prorocii mincinoși cari vin la voi în haine de oi, iar dinlăuntru sunt lupi răpitori... Din rodurile - faptele - lor îi ve-ți cunoaște... că nu poate pomul bun să facă poame rele, nici pomul rău să facă poame bune“. Matei 7, 15, 18.

Iubiților Creștini! De vre-o 2 ani încoaci, cu o vorbă nouă s’au sporit vorbele oamenilor. Vorba aceea este cuvântul așa numit „bolșevic“. Mulți oameni rostesc această vorbă fără să-și dea seamă, fără să înțeleagă cu adevărat ce cuprinde și ce însamnă ea. De aceea în predica mea de azi, vom cerca să vedem care este înțelesul, cuprinsul adevărat din această vorbă nouă.

Cuvântul, vorba „bolșevic“ s’a născut în Rusia. În primăvara anului 1917 Rușii lăsară fronturile și se întoarsără acasă strigând „sloboda“, adecă libertate. Un nume frumos era sloboda și el însemna după tirănia de veacuri a țarilor libertatea, răsuflarea, mișcarea cea mult dorită și așteptată. Dar această slobodă s’a înțeles și greșit în felul acela, că se dă drumul la toate și la cele rele ca și la cele bune.

Sloboda slobozia toate relele, cu toate că apostolul Pavel scria că: „toate-mi sunt slobode, dar nu toate de folos“.

Din această slobodă înțeleasă de cele mai multe ori greșit s’a pornit apoi o altă mișcare. Pornitorii și purtătorii ei căpătau numele de „bolșevici“ iar mișcarea lor de „bolșevicism“. Mișcarea aceasta nouă vestia nemulțămirea cu ordinea socială, cu felul de trai al oamenilor.

Ea vestia că totul trebuie dărâmat și huluit și pe dărâmături trebuie zidită o altă lume nouă mai bună, mai dreaptă. Atunci la început mulți din multe locuri se uitau cu oarecari nădejdi cătră noua mișcare, căci de fapt trebuiau multe îndreptate, schimbate înspre bine în orânduielile învechite ale lumii.

Și s’a apucat bolșevicismul de lucru să spargă, să dărâme ceea ce era clădit. Așa a mers azi, așa mâne, așa o lună, un an până când cu spaimă au băgat de samă oamenii, că noua mișcare numai spărgături și ruine face, dar nimica nou și mai bun nu clădește’n loc. Bolșevicismul a lucrat și lucră dar ca nesocotitul, nebunul acela care pentru ceva orânduială ce nu-i place în casa veche s’apucă dintr’una cu săcurea și o sparge fără să mai ridice alta nouă, alt adăpost în locul celui huluit și spart. - Astfel de la început, bolșevicismul s’a dovedit ca o mișcare greșită, bolnavă și primejdioasă.

Azi după doi ani trecuți de la ivirea lui s’a dovedit de ceva și mai mult ca o pornire greșită. Judecat după furia și ura cu care a pornit contra bisericii, familii și a tot ceea ce Hristos ne-a lăsat curat și sfânt, bolșevicismul pare a fi altceva, mai rău.

Hotărât el este Antihristul vremilor noastre. Pe noi ceia cari cetim în sf. scripturi ivirea lui nu ne miră El trebuia să vină, vremile l-au adus. Acățat de vremile noastre îl vedem vestit la [Marcu cap. 13, 8].(Marcu 13, 8) Zice acolo evanghelia „și se va scula împărăție peste împărăție și neam peste neam“, cari vorbe nu sunt altceva decât răsboiul împăraților de eri și al neamurilor de azi, adecă vremile noastre. De-odată cu aceste vremuri ale noastre îl vestește evanghelia zicând că „se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși“ umblând „să înșale“ (Marcu 13, 22).

Prorocii mincinoși vestiți de evanghelie sunt ei bolșevicii. Nu noi din răutate îi strigăm de mincinoși. Evanghelia care i-a vestit aceea ne arată că-s așa, căci ne învață evanghelia „voi din faptele lor îi ve-ți cunoaște pe ei“. Iară noi uitându-ne la faptele lor îi vedem cu adevărat că sunt vestitori mincinoși.

Sunt mincinoși pentru că pornind ei în lume au vestit libertatea. Libertatea lor însă vedem că-i o minciună, căci în toate locurile și țările unde a ajuns „libertatea“ lor, nu cutează nimeni a grămujda nimic. Cătanele lor numite „roșii“ și „copiii lui Lenin“ (un conducător al lor) pândesc cu glonțul și ștreangul după cine s’ar căsca gura să grăiască în contra lor, că nu-i place ceva. - Ei au vestit apoi frățietatea, împărțirea frățească a averilor și banilor, conducătorii lor însă s’au așezat în palate, iar cuferile și lăzile lor s’au umplut de milioane și furături de aur și argint.

Ei au vestit și făgăduit că zidesc o temelie nouă, mai bună în felul de trai al oamenilor, din făgăduința lor însă numai ruine au rămas în semnul că la spărgătură e lucrul cel mai ușor - și împreunat cu furătură - la clădit însă trebuie osteneală și muncă.

Iată tot atâtea lucruri cari ne arată apriat că bolșevicii sunt Hristoșii mincinoși, antihriștii vremilor noastre.

În alt loc din sf. scriptură îl vedem apoi bolșevismul și mai apriat vestit și arătat ca Antihristul vremilor noastre. În apocalipsul lui Ioan cetim cap. 6, 4 „și au eșit cal roșu și celui ce ședea pe el i-s’a dat să ia pacea de pe pământ și să se omoare unul pe altul“. Vădit acesta e răsboiul care ne-a luat pacea. Cetim mai departe (vers 5) „și iată alt cal negru“ a eșit. Aceasta e jalea, durerea, lacrimile răsboiului. Și mai departe stă scris (vers 6) „iată am auzit glas strigând un șinic de grâu cu un dinar și vinul și untuldelemn să le cruți“. „Glasul“ acesta e scumpetea vremilor noastre care ne strigă și nouă prețuri grozave. Îndată după aceste arătări pe cari le-am trăit, le trăim și sunt vremile noaste, cetim (vers 8) „și am văzut și iată cal galbin și celui ce ședea pe el îi era numele moartea și iadul venia cu el... ca să omoare cu sabie, foamete și moarte“. Calul acesta „galbin“ este bolșevicismul din vremile noastre zugrăvit apriat cu toate însușirile lui. Aici sunt amintiți și ortaci nedespărțiți a lui: foametea și moartea, căci oriunde se duce, se mută, se așează bolșevismul, ortacii lui vestiți de evanghelie, moartea și foametea sunt cu el și fac „iad“ din vieața și traiul oamenilor.

Iată deci bolșevismul este nu numai o mișcare socială greșită, ci el este un Antihrist furios pe care ni-l arată apriat scripturile. Dar nu numai scripturile ni-l arată ci și noi îl putem cunoaște din toate pornirile lui. Putem băga de seamă că pe unde a umblat și umblă bolșevismul, el nu se frământă atâta cu facerea de orânduieli sociale mai bune, ci ca un Antihrist furios, ori unde a ajuns și ajunge, el sparge mai întâiu bisericile, sau le face grajduri pentru caii lor - (ca și când biserica ar fi de vină cu ceva oamenilor). Bolșevicismul vestește că trebuie spart cuibul familiar și șterse vorbele „tată“ și „mamă“.

Ei vestesc că virtutea cu păcatul, curatul și mângitul, izvorul și mocirla trebuie să fie, să petreacă la olaltă. Dar cel ce astfel învață și vrea să ne strice tot ceea ce Hristos ne-a lăsat curat și sfânt, cine poate fi altul decât Antihrist, care adevăr ni-l întărește și faptul, că purtătorii bolșevicismului sunt mai toți jidani, adecă neamul cel mai lăpădat și dujmănos lui Hristos.

Bine, va zice cineva, așa sunteți D-Voastră în numele bisericii strigați după toate mișcările de înnoire ale lumii că-s greșite și rătăcite. Da, adevărat, noi strigăm după cele rele și primejdioase, dar asta nu însamnă că noi suntem mulțămiți cu lumea veche și toate orânduielile ei. Nu, și noi vestim o lume nouă, o orânduire mai bună, mai dreaptă în felul de trai al oamenilor. Trebuie să o vestim căci e porunca evangheliei care ne mână ca și sufletul să ni-l punem pentru grija (democrația) poporului. Ca să putem clădi o lume nouă, mai bună, noi însă știm că ne trebuiesc oameni noi și mai buni. Ca să putem schimba ceva înspre bine, noi știm că ne trebuiesc oameni schimbați înspre bine, căci așa zice evanghelia „numai pomul bun poate face poame bune“. Până nu vom avea, până nu vom face acești oameni, cari nu pot fi alții, decât creștinii adevărați - „fiii lui Isus“ - lumea cea nouă nu se va putea clădi, căci după vorba Evangheliei „pomul cel rău nu poate face poame bune“. Cine va putea face pe acești oameni noi, cari apoi să schimbe înspre bine lumea? Numai biserica lui Hristos, dragii mei. Adevărata democrație, grija sfântă a poporului numai din evanghelie, din biserica și credința lui Isus va putea porni. Evanghelia, biserica, credința, iubirea și celelalte virtuți vestite de Isus vor trebui să fie stâlpi adevărați ai democrației, temelia pe care se va putea clădi o lume mai bună. Până când criminalii, ucigașii, elemente fără nici o valoare morală se țin ei a fi stâlpii, democrația nu va înflori ci va peri, ajungând în starea fioroasă a bolșevicismului de azi.

Așa cred că ați înțeles acum, ce înseamnă vorba „bolșevic“. Ea înseamnă și vestește pe Antihrist dujmanul, batjocoritorul credinții, bisericii, familiei a tot ceea ce avem curat și sfânt. Să vă îndemn a vă feri de acest Antihrist, de bolșevicism, așa cred că e de prisos. Bolșevicismul numai acolo a putut și poate străbate, unde s’a stins credința, moralul vestit de Isus. În apele pline de otravă și moarte ale bolșevicismului acele neamuri au sărit, cari au perdut mai întâiu pe Isus și credința. - Noi Românii suntem un neam legat cu rădăcini istorice de credința și biserica lui Isus. Până când aceste rădăcini sunt sănătoase și tari, n’avem de ce să ne temem.

Dacă e vorba dară de îndemn, acela strigă pe voi, să băgați de samă de credința, moravurile, purtările voastre - căci numai unde încep a slăbi și a se usca rădăcinile credinței și a moralului, acolo începe și bolșevicismul a prinde rădăcini roditoare de otravă.

Și iarăși unde încep a se usca rădăcinile credinții, acolo nici stări sociale mai bune nu pot răsări, pentru că prietenii, purtătorii adevărați ai democrației sunt ceia cu credință’n suflet, în Dumnezeu și’n evanghelie. Cu aceasta democrație adevărată, care își are rădăcinile în evanghelia și biserica lui Isus mergem și noi înainte, pe lângă bolșevicism însă, care vrea să ne spargă biserica și credința, trecem făcându-ne cruce de el ca de satana, Antihrist, carele și este cu adevărat. Amin.