Despre botez și nașterea din nou

Slăvit să fie Domnul!

Fraților și surorilor! Slăvim pe Domnul din toată inima pentru prilejul acesta atât de minunat care ne este dat de Însuși Domnul nostru iubit și de preaiubiții noștri frați care au primit un copil de la Domnul. În ziua aceasta ni se bucură inima pentru fericita ocazie pe care o avem de a ne vedea încă o dată fețele și împreună să sărbătorim trecerea prin Taina Sfântului Botez a acestui copilaș nou-născut în lumea aceasta.

Dragii noștri frații și surori! Sfântul Apostol Pavel vorbește atât de luminos către frații din Roma despre Taina Sfântului Botez, într-un anumit fel, în epistola sa către Romani, la capitolul 6.

Găsim aici că Taina Botezului este Taina prin care se intră într-o viață nouă (Rom 6, 4). Și aceasta fie că este vorba despre botezul care se face când copilul e mic, fie că este vorba despre botezul în moartea Domnului Iisus: „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât de mult doresc să se îndeplinească” (Lc 12, 50).

Numai că într-un caz e vorba despre botezul care ni se face de către oameni, cum s-a făcut și Domnului Iisus, tăierea împrejur a opta zi (Lc 2, 21-24), când a fost adus în Templu; și mai este vorba despre un alt botez, pe care îl face Duhul Domnului, adică un botez pe care Domnul Iisus îl aștepta și îl dorea să se îndeplinească mai repede (Lc 12, 50) - botezul Crucii, botezul Jertfei, al Morții, al Învierii. Despre botezul Duhului vorbește așa de lămurit Sfântul Pavel la (1 Corinteni 12, 13); în capitolul 6 de la Romani etc.

Și acum să vorbim despre Taina Botezului la copii.

Fraților și surorilor! Taina aceasta a fost așezată de Dumnezeu prin Sfinții Părinți pentru un scop bine determinat, tocmai la începutul intrării într-o viață nouă. Sfinții Părinți, care au trăit într-o intimitate atât de sfântă, atât de strânsă cu Dumnezeu, au avut o viziune atât de clară, prin Duhul, asupra vieții, asupra lumii duhovnicești, asupra lucrurilor divine, încât tot ce ne-a rămas de la ei noi trebuie să păstrăm cu cea mai adâncă sfințenie și smerenie sfântă.

Știm că, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, copiii sunt „un dar de la Domnul”, „o moștenire de la El” (Ps 127, 3; Isaia 8, 18). Fraților, ce mare este taina aceasta!

Cerul trimite un dar pământului, Dumnezeu trimite un dar oamenilor! Și ce dar este darul acesta! „Un suflet viu” - care se întrupează într-un corp de lut și devine un trimis al Cerului pentru pământ. Din Brațele lui Dumnezeu, vine în brațele unei mame.

lată ce sunt copiii dăruiți nouă de Dumnezeu. Fraților, să privim prin Duhul împreună la taina aceasta și să ne pătrundem mai bine, ca să ne ridicăm la înțelesul și la viziunea Sfinților Părinți.

Atunci când Dumnezeu alege sufletul pe care să-l trimită, știm că îl sărută și îl binecuvântează, arătându-i toate faptele bune în care trebuie să umble, și apoi îl trimite pe pământ. Dar în momentul când el se naște, intră în contact cu lumea nouă, cu lumea pământească, cu noii părinți și cu potrivnicul cel mare, stăpânitorul întunericului, adică intră în contact cu lumea cea rea, cea plină de primejdii și de temeri.

Și acum, să privim mai real taina aceasta. Să privim la Cerul deschis, la Domnul Dumnezeu împreună cu sfinții Săi îngeri Sus, în timp ce pe pământ vedem o pereche de oameni care sunt viitorii părinți și o a treia persoană (nașii) care țin copilul în fața altarului, la biserică, în fața preotului... Dar nu prea departe vom observa și o altă ceată de făpturi negre și înspăimântătoare, care stau întocmai ca niște fiare flămânde care urmăresc prada.

Dumnezeu a dăruit sufletul cel nevinovat celor doi părinți care [trebuie] să-l îngrijească și să-l crească pentru El. Dar imediat ce noul născut apare pe lumea aceasta pământească, mai-marele făpturilor negre, adică Satana, își strânge de urgență și el îngerii lui cei negri și le poruncește: „A mai trimis Dumnezeu un suflet jos, la noi; mergeți și puneți stăpânire pe el!”...

Iată, fraților, aici intră rostul divin al Tainei Botezului, așezată de Însuși Dumnezeu, prin Sfinții noștri Părinți, la intrarea în viața aceasta. Botezul acesta este un legământ și o făgăduință, o chezășie pe care trebuie să și-o ia o altă persoană - nașul - că va fi părinte sufletesc, în fața preotului și în fața lui Dumnezeu, împreună cu părinții copilului.

Pentru că încă de la început, când Dumnezeu ia sufletul copilului de la Sânul Său și îl încredințează celor doi părinți, El, Domnul, știe că cel rău, Satana, caută să pună stăpânire pe acel suflet. De aceea a rânduit Taina aceasta a sfântului Botez încă de la începutul vieții noi. Pentru aceasta, persoana care se pune chezașă pentru sufletul copilului în fața lui Dumnezeu trebuie să promită, să se lege către Dumnezeu de trei ori că îl va uni cu Hristos și că îl va lepăda de Satana.

Iată deci semnificația Botezului, a acestei Taine, pentru sufletul noului venit pe lume pentru o misiune sfântă în slujba lui Dumnezeu.

O, părinților! O, nașilor! Să vă cutremurați în fața acestei mari răspunderi pe care o avem cu toții care avem copii sau fini, pentru sufletele lor în fața lui Dumnezeu, Cel care ni i-a încredințat.

Cât de puternic trebuie să-i strângem la sân, ca să nu-i apuce leul care răcnește pe pământ, lacom după suflete, știind că mai are puțină vreme.

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu i-a smuls de la Sânul Său și ni i-a dat nouă ca să-i creștem pentru El.

Și nu numai părinții, ci și voi, nașilor, ce răspundere mare aveți în fața lui Dumnezeu pentru sufletele pentru care ați făcut o juruință în fața lui Dumnezeu și pentru care v-ați pus chezași că le veți uni cu Hristos pentru totdeauna. Și că le vom despărți și apăra de Satana tot pentru totdeauna!

Încă o dată, fraților, iată ce măreață, sfântă și divină este Taina Botezului copiilor!

Atâția dintre noi nu ne-am dat seama despre însemnătatea acestei Taine - și o spun aici pentru ca să ia aminte toți acei care mai spun că botezul pentru copii mici nu este valabil și că nu ar avea nici o importanță înaintea lui Dumnezeu.

Mai târziu, după aceea, când noi înșine vom avea puterea să deosebim binele de rău și să luptăm împotriva răului, a puterii lui și a uneltirii vrăjmașului, atunci abia se desăvârșește, se întregește în toată măreția sa această Taină în sufletul nostru. Nu-și pierde valabilitatea Botezul pe care ni l-au făcut când am fost copii mici, ci acum doar a sosit vremea când Duhul lui Dumnezeu să Își facă și El partea Lui din Botez, adică să aducă revelația, transformarea, nașterea din nou din Dumnezeu, moartea firească și învierea duhovnicească despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel în capitolul 6 de la Romani.

Fraților, am spus de la început că mare este Taina aceasta prin care noi, după ce ne naștem, intrăm în viața de creștin și continuăm să creștem și să ne maturizăm pentru slujirea lui Dumnezeu. Dar repet din nou, pentru toți cei care vor citi și vor auzi aceste rânduri, să ia aminte părinții la datoria și la răspunderea lor, dar și nașii de asemeni să nu uite. Astfel planul lui Dumnezeu se va împlini, iar Dumnezeu va câștiga o nouă biruință și vrăjmașul nu va avea câștig în nimicirea sufletelor.

Dar părinții și nașii, și cei care contribuie în vreun fel la izbăvirea sufletelor și împlinirea voii lui Dumnezeu vor fi binecuvântați de Hristos, încununați de El și fericiți în veac și în veac pentru această împlinire a datoriei ce și-au luat-o.

Iubiții mei frați, măreția omului nou trebuie să fie pe măsura măreției Jertfei Domnului nostru Iisus Hristos de pe Golgota. Pentru aceasta trebuie ca și moartea noastră să fie ca și moartea Lui, adică totală, zdrobind tocmai prin ea puterea diavolului și călcând moartea a doua.

La fel și învierea noastră trebuie să fie tot ca și a Lui, adică adevărată, triumfătoare, înălțătoare în Slavă.

Orice suflet care vine și trăiește pe pământ trebuie neapărat să treacă prin această revelație, prin acest botez, adică omorârea prin moarte a ceea ce este firesc în om, pământesc, știind că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii cei care sunt și care rămân lumești, firești (Rom 8, 8).

Și apoi printr-o înviere întocmai cu a Lui, adică fără să mai aibă moartea vreo putere asupra noastră niciodată.

Sufletul acesta nou, omul acesta nou, care trece prin acest strălucit și măreț botez, zămislește apoi și rodește fericit și binecuvântat în tot rodul Voii lui Dumnezeu. Strălucirea și măreția faptelor sale în lumină ating măreția și mărimea prețului Jertfei pe care l-a dat Mântuitorului nostru Iisus pe Golgota. Pentru că, firește vorbind, marfa trebuie să fie pe mărimea prețului. Tot așa, nici duhovnicește nu poate fi altfel. Faptele celui credincios, ale celui neprihănit trebuie să fie pe măsura prețului care s-a dat pentru aceasta.

Să ne gândim mereu la prețul acesta ce mare a fost și apoi vom înțelege ce înseamnă să fii un sfânt cu fapte mari în jertfă și dăruire, în răbdare, în umilință, adică așa ca Iisus, pentru că este scris: „cei ce zic că sunt ai Lui trebuie să trăiască și ei cum a trăit Iisus” (1 In 2, 6).

Iată, fraților, acesta este sufletul botezat. În acest suflet, botezul își face efectul său zilnic. Precum un medicament nu se ia doar spre a ameliora durerile pentru un moment, ci pentru ca efectul său să continue până la însănătoșirea completă a celui bolnav, tot așa, nici o Taină a lui Dumnezeu nu este doar pentru un moment, ci pentru a transforma inima și lăuntrul omului până la a-l aduce la omul desăvârșit, la făptura cea nouă, când toate lucrurile s-au făcut noi (2 Cor 5, 17).

Nu-i botezat acela în care nu se vede încolțind și crescând zilnic faptele unui om înnoit de Duhul Sfânt. Acela poate fi botezat de un om, de un preot, dar nu este și de Duhul Sfânt. Și fără aceasta nu a rezolvat nimic.

Frații mei dragi, ce frumos vorbește Sfântul Apostol Pavel în capitolul 6 de la Romani despre starea aceasta! Cât de mult ar trebui să medităm noi asupra acestora! Cât de mult ar trebui să ne verificăm în lumina lor, din dorința de a fi din Adevăr și în Adevăr, după cum ne numim.

Un astfel de om aduce și va aduce cinste și slavă lui Dumnezeu pe pământ și de un astfel de om botezat se poate folosi Dumnezeu în Lucrarea Lui. De un altfel de om nu se poate folosi. Poate să fie el oricât de mare predicator, scriitor, poet, cântăreț, nu este și nu va fi pentru Dumnezeu folositor, pentru că el trăiește pentru sine însuși, pentru slava pământească ori a lucrării din care face parte secta lui.

Un astfel de om nu face însă parte din Opera și Lucrarea Dumnezeiască, fiindcă el n-a trecut prin botezul divin făcut de Duhul lui Dumnezeu și nu merge pe calea lui Hristos pe care a mers Domnul Iisus mai întâi și apoi toți sfinții Săi urmași până în ziua de azi.

Un astfel de om poate merge pe orice căi care par bune, împodobite și hrănite cu orice artificii, încât aproape, aproape că n-ai zice că nu-i adevărul lui Dumnezeu... și foarte mulți îl chiar cred așa. Dar să luăm seama cu toții la cărarea tainică a lucrării lui Hristos cea mântuitoare, căci, după cum este scris, este foarte îngustă, dar și foarte tainică, pentru că ea rămâne ascunsă de ochii celor mai mulți pe pământ; și de aceea sunt numai cei puțini care o află și merg pe ea. Dar e singura condiție pentru a ajunge în Cer.

Ce fericit este sufletul care o găsește și care merge pe ea!

Lacrimile de mulțumire ale nenumăraților credincioși, ale noastre și ale tuturor, ele și numai ele exprimă la adevărata ei strălucire fericirea minunată care ne-a umplut sufletul și pe care ne-a dat-o Domnul atunci când L-am găsit și L-am ascultat pe El, începând a merge pe urmele Lui.

Și acum din nou slăvim pe Domnul Iisus pentru toate aceste învățături și descoperiri ale Adevărului Său față de noi. Fraților și surorilor, să căutăm să nu fie zadarnice pentru noi toate acestea, ci ele să ne fie un îndemn și un har mântuitor. Numai așa și botezul nostru și al sufletului ce l-a primit azi va putea avea un adevărat sens și valoare pentru viața și fericirea noastră veșnică. Numai așa vom putea crește și trăi în Hristos aici pe pământ și ne vom putea întoarce din nou la Domnul acasă, în Ceruri, după ce vom sfârși călătoria pe care o avem de făcut prin această vale a plângerii.

Domnul să ne ajute pe toți.

Slăvit să fie Domnul!