Despre unitate și dezbinare
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis (Ioan 17, 21);
- Prin aceasta va cunoaște lumea că sunteți ai Mei, dacă veți avea dragoste între voi (Ioan 13, 35);
- Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți deżbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire (1 Cor. 1, 10);
- Mai întâi de toate aud că atunci când veniți în adunare, între voi sunt dezbinări... (1 Cor. 11, 18);
- Feriți-vă de cei care fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o de la început. Depărtați-vă de ei (Rom. 16, 17);
- Dacă vine cineva la voi și vă aduce o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, anatema să fie (Gal. 1, 6-9);
- Ceea ce ați auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce ați auzit de la început, veți rămânea și voi în Tatăl și în Fiul (1 Ioan 2, 24);
- Să nu mai fiți copii, purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor, și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci credincioși adevărului în dragoste... (Efes. 4, 14-15)
- Spre a-și uni iarăși într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ (Efes. 1, 10);
- Dar mai presus de toate îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura unității desăvârșite (Col. 3, 14);
- Uniți în dragoste să căpătați toate bogățiile plinătății... să cunoașteți taina lui Dumnezeu, adică pe Iisus Hristos (Col. 2, 2);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Întrucât trupul Bisericii este unit, diavolul nu poate găsi intrare decât făcând dezbinări. Astfel, prin duhul dezbinării și prin lucrătorii ei, satana se furișează înlăuntrul ei și pe urmă vin smintelile. Așa că smintelile vin din dezbinări și vai aceluia prin care vin.
- Nu ar fi sminteli și dezbinări, dacă nu s-ar face învățătură potrivnică și credință deosebită împotriva învățăturii apostolice.
- Pe cei care fac dezbinarea din neștiință ori din amăgire, trebuie să-i îndreptați. Dar de cel care cu bunăvoia lor și cu știință păcătuiesc, de aceia trebuie să vă depărtați și să vă despărțiți. (Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia Romani)
- Nici sângele martiriului nu poate să șteargă păcatul de a dezbina pe frați. (Sf. Ciprian)
- Ostenește-te și preîntâmpină răul... mai înainte de a veni vătămarea. Pune oile în siguranță mai înainte de a veni lupul ca să le sfâșie. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Este drept să ne supunem lui Dumnezeu, decât să urmăm acelora care din mândrie și din dorință de răzvrătire s-au făcut conducători ai invidiei. Că vom suferi mare pagubă și primejdie dacă vom urma orbește pe cei care ațâță la ceartă și la răscoală ca să ne înstrăineze de ceea ce este bine. (Sf. Clement Romanul)
- Umblați în poruncile lui Dumnezeu dacă vă supuneți conducătorilor voștri și dacă dați cinstea cuvenită păstorilor voștri duhovnicești. (Sf. Clement Romanul)
- Supuneți-vă episcopului vostru și supuneți-vă și voi unii altora, după cum și Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a supus Tatălui, iar apostolii s-au supus lui Hristos Domnul și Tatălui și Sfântului Duh, ca să fie unire și trupească și sufletească.
- Ce spune părintele Iosif -
- Satana folosește și astăzi foarte mult ispita religioasă. El vorbește de multe ori în Numele lui Domnezeu și din Cuvintele lui Dumnezeu și se preface un înger al luminii (2 Cor. 11, 14).
- Când un sectar milenist predică oamenilor că nu este iad, că nu este rai și că nu este pedeapsă veșnică, oare în dosul lui nu este diavolul care, în numele iubirii lui Dumnezeu, încearcă să dărâme tocmai una din învățăturile de temelie ale creștinismului?
- Oastea Domnului a dat și dă Bisericii și preoților un mare ajutor în combaterea dezbinărilor și rătăcirilor de la adevărata credință. Ea dă sufletelor o dulce pășune duhovnicească, oprindu-le să plece în alte părți, atrase de amăgirile unor învățături străine și primejdioase.
- Sectarismul nu se poate combate decât cu o puternică lucrare de evanghelizare. Oastea Domnului tocmai acest lucru îl face.
- Trebuie să ne purtăm față de rătăciții de la credință cu dragoste sinceră și cu o atentă grijă creștinească. Să încercăm a-i îndrepta prin puterea dragostei lui Hristos. Aceasta este prima cale - și uneori mai dă roade și asta la cei care nu au ajuns de neîndreptat.
A doua cale este să ne ferim de discuțiile nefolositoare cu dezbinătorii îndărătnici cu care n-o scoți niciodată la capăt. De omul eretic, spune sf. apostol Pavel, după întâia și a doua sfătuire să te depărtezi (Tit 3, 9-10).
- Statutele Oastei Domnului au fost de la început și trebuie să fie până la sfârșit: dragostea, părtășia și lacrimile iubirii lui Hristos. Acestea ne-au ținut uniți și acestea ne-au făcut să fim totdeauna fericiți și bucuroși împreună...și până când acestea vor fi între noi, ele ne vor păzi de orice dezbinare și nimicire.
- Smerenia și sinceritatea sunt cele două virtuți pe care Scumpul nostru Mântuitor Iisus Hristos ne-a poruncit să le învățăm de la El. Acestea două sunt trăsăturile cele mai deosebite ale Oastei Domnului.
Oricând vine cineva la Domnul și intră în Oastea Lui, el află aici smerenia și sinceritatea. Și atâta vreme cât face parte cu adevărat din Oaste, el este smerit și sincer. Îndată ce devine mândru și prefăcut, el a pierdut duhul Oastei, a pierdut Duhul lui Hristos - și nu mai este al Lui (Rom. 8, 9). Și nu mai este nici ostaș adevărat.
- Prin urmare, suntem datori:
- Pentru a face parte cu adevărat din Oastea Domnului, orice suflet care dorește aceasta trebuie să caute zi de zi să fie sincer față de Domnul și față de frați și să umble în smerenie, ferindu-se de orice păcat, trupesc ori sufletesc.
- Să ne ferim de orice neascultare, căci am auzit de la înaintașii noștri sfinți cât de șiret se strecoară șarpele satan cu ispitele lui ca să ne fure mintea cu învățături străine și să ne piardă inima cu duhuri dezbinătoare.
- În Lucrarea Evangheliei, vrăjmașul satana își are multe ascunzișuri, din care atacă pe neașteptate sufletele care caută pe Domnul și mântuirea. Sunt atâtea duhuri viclene care se prefac în duhuri curate și care vin să ne ispitească cu felurite crezuri, pentru ca noi să ne părăsim credința noastră bună și s-o luăm pe a lor cea rea. Să părăsim adunarea noastră și să mergem la a lor. Să ne dezbinăm de frații noștri și să ne alipim de ai lor.
Aceste îndemnuri vin de la satan cel prefăcut și vai de cine nu ascultă!
- Nici un frate ostaș adevărat nu trebuie să primească duhul sectar, căci oricine primește acest duh îndată devine neascultător și dezbinător.
- Duhul sectar este acela care îl face pe om mândru și lăudăros. El începe să nu mai asculte de frați, socotindu-i mai prejos și mai neînvățați ca el. Începe să batjocorească lucrurile sfinte și să le părăsească. Începe să disprețuiască învățătura Oastei și a Bisericii și să o înlocuiască cu alta. Oricine face așa, acela a primit duhul cel dezbinător în inima sa și acela nu mai face parte din Oastea Domnului. Cu cât pleacă mai repede dintre noi, cu atâta va fi mai bine, fiindcă cei ce se îmbolnăvesc de răul acesta, adesea nu se mai vindecă niciodată...
- Să nu luăm deloc parte la cei ce au duh sectar și învățături sectare, ca să nu pierdem duhul și învățătura noastră.
- Să nu chemăm nici să nu dăm voie în adunările noastre să vorbească cei care au duh sectar, ori învățături sectare. Dacă vine un necunoscut, el nu trebuie lăsat să vorbească decât după ce ne convingem că este cinstit.
- Să nu citim cărți cu învățături străine și să nu ne luăm la ceartă din Biblie cu sectarii. Să nu păcătuim certându-ne din Cuvântul lui Dumnezeu cu ei și dându-le prilej să batjocorească lucrurile sfinte. Să ne îndepărtăm îndată și definitiv de astfel de oameni, căci noi nu-i vom putea îndrepta pe ei, dar ei ne-ar putea rătăci pe noi. Mulți au pierit așa.
O, Doamne Duhul Adevărului și Iubirii, Te rugăm, păzește-ne de duhul dezbinărilor eretice... Iar dacă ne ispitește vreodată, scapă-ne de el, atât pe noi, cât și adunarea și familia noastră.
Amin.