Foto Traian Dorz

Despre supunere și nesupunere

Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase

- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Ascultați de mai-marii voștri și fiți-le supuși (Evrei 13, 17);
- Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește. Iar cine mă nesocotește pe Mine, Îl nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca 10, 16);
- Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos (Efes. 5, 21);
- În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși (Filip. 2, 3);
- Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni (1 Petru 5, 5);
- Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, ca Domnului (Efes. 5, 22);
- Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia (Rom. 12, 10);
- Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei.... căci dacă păcătuim cu voia... nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar așteptarea înfricoșată a Judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți (Evrei 10, 25-27);
- După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci știm că un astfel de om este un stricat și păcătuiește, de la sine fiind osândit (Tit 3, 10-11);
- Și cine nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș (Mat. 18, 17);
- Vă îndemn fraților să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei! (Rom. 16, 17);
- În Numele Domnului nostru Iisus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduială, și nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi (2 Tes. 3, 6).
- Și dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați-vi-l și să n-aveți nici un fel de legături cu el, ca să-i fie rușine (2 Tes. 3, 14);
- Cel care va vrea să fie mai mare între voi, - să fie slujitorul vostru (Mat. 20, 26).
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Umblați în poruncile lui Dumnezeu supunându-vă conducătorilor voștri și dând cinstirea cuvenită celor ce vă păstoresc în Domnul. Să vă smeriți cu toții fără să vă mândriți. Să doriți mai mult să vă supuneți decât să porunciți. Căutați mai mult să dați decât să primiți... Aceasta este frumusețea voastră. (Sf. Clement Romanul)
- Să nu te împotrivești nimănui, să fii liniștit, supus și smerit. Să respecți pe bătrâni și să păzești frățietatea, să suferi mustrarea, să nu asuprești pe nimeni... Toți cei ce fac așa vor trăi în Dumnezeu. (Herma Păstorul)
- Nu vă înșelați, frații mei, dacă cineva se face dezbinător sau dacă se duce după cel ce dezbină, nu va moșteni împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva este nesupus dreptei învățături, acela este dezbinat de Hristos. (Sf. Ignatie)
- Se cuvine dar, fraților, să fim cu foarte mare luare aminte asupra mântuirii noastre, ca nu cumva vicleanul, strecurând în noi nesupunerea, să ne arunce în pierzarea veșnică. (Sf. Barnaba - Epistola)
- Mai bine este să taci și să te supui făcând binele, urmărind pacea și iubind smerenia, ca să păstrezi unitatea și să ajuți zidirea Bisericii Domnului. (Sf. Ignatie)
- Credința este mama noastră a tuturor când îi urmează nădejdea și îi premerge dragostea de Dumnezeu, de Hristos și de aproapele. Dacă este cineva înlăuntrul acestor virtuți, este supus și împlinitor al dreptății, fiind departe de orice păcat. (Sf. Policarp)
- Să ne supunem voinței Domnului nostru. Să ne gândim la toată mulțimea îngerilor Lui cum slujesc voinței Sale stând înaintea Sa.
- Cei mari nu pot fără cei mici și nici cei mici fără cei mari. Este o legătură între toți și sunt de folos unul altuia....
- Cine este nesupus este spre răul tuturor. (Sf. Clement Romanul)
- Nimic nu poate sfâșia trupul Bisericii ca nesupunerea, neascultarea și mândria. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Ce spune părintele Iosif -
- Oastea Domnului înseamnă supunere și ascultare smerită de glasul și voia Marelui nostru Conducător și Domn Iisus Hristos. Oricine are un duh de nesupunere și neascultare, acela nu poate fi un fiu al Domnului și un ostaș al Lui.
- Cine nu se simte legat de poruncile Evangheliei Păstorului nostru Iisus, ci este un nesupus și un neascultător, acela nu este o oaie a Domnului, ci un câine al vrăjmașului. Acela nu face parte din turma cuvântătoare a lui Hristos, ci din haita satanei...
- Firea cea veche din noi se poate trezi în orice moment și poate răsturna totul. Dacă nu ținem firea noastră pământească răstignită și pironită pe crucea Mântuitorului, ea ușor se poate ridica iarăși împotriva mântuirii noastre și să ne-o piardă. Căci ea este nesupusă și neascultătoare.
Ce mult trebuie să ia seama la această primejdie mai ales acei lucrători care pare că au unele merite înaintea fraților. Nu cumva să cadă în păcatul lui Diotref și al lui Alexandru Căldărarul. Dacă și fratele și sora lui Moise - Aaron și Maria - au putut să cadă în această ispită, cu atât mai ușor putem cădea oricare dintre noi, dacă nu luăm bine seama la ispita satanei.
- Cei ce sunt în fruntea nesupușilor și cârtitorilor sunt cei doritori după carnea din Egipt, după ambiția și pofta firii pământești. Aceștia apleacă și inimile altora spre cârtire, pentru că cei răi mereu umblă să-i strice si pe alții.
- Amestecătura cu cei nedospiți duhovnicește duce totdeauna la rău. Dintre aceștia ies totdeauna cârtitorii și nesupușii, dezertorii Oastei Domnului. Repet ceea ce am spus de atâtea ori: mai bine puțini și bine dospiți pentru Domnul decât mulți și nedospiți, dintre care la prima încercare să iasă nesupușii potrivnici stricători ai altora și umblând neascultători. De aceștia trebuie să ne ferim cât mai mult.
- Rugați-vă Domnului să izbăvească lucrarea Sa de cei nesupuși și nestatornici, căci aceștia fac cel mai mare rău și pagubă Bisericii Domnului și frățietății duhovnicești.
Vai de ei că s-au întors să-l urmeze pe satana. Ar fi fost de o mie de ori mai bine să nu-L fi cunoscut niciodată pe Domnul decât, după ce au venit la El, să facă numai stricăciuni viei Sale și pierzare printre copiii Săi.
- Prin urmare, suntem datori:
- Orice suflet care intră în Oastea Domnului trebuie să se gândească bine înainte de a face primul pas în această Lucrare sfântă. Dacă nu crede pe deplin că aceasta este calea mântuirii, mai bine să nu o ia. Dacă nu este pe deplin încredințat că aceasta este lucrarea mântuirii lui, mai bine să nu vină în ea. Dacă nu este hotărât pe deplin să se supună și să asculte de învățătura și de frățietatea Oastei, mai bine să se ducă în altă parte, să nu vină în Oaste. Decât să vină spre a face rău, mai bine să nu vină deloc. Căci vai de cel prin care vine sminteala.
- Dar orice suflet care intră în Oastea Domnului, trebuie să știe că este răspunzător față de Dumnezeu, care a făcut această lucrare sfântă, să fie supus cu smerenie și sinceritate ascultări Domnului și fraților. Să învețe și să cunoască bine rânduielile sfinte și să se poarte după ele. Să nu primească și să nu aducă între frați învățături străine și învățători străini. Iar dacă săvârșește vreo abatere de la bunele rânduieli, să primească mustrările frățești cu supunere și cu îndreptare.
- Dacă se întâmplă să cadă în ispita unor alte învățături de care nu vrea să se despartă, atunci de la început să spună fraților că el a căpătat alte încredințări - și să plece și cu picioarele acolo unde i s-a dus inima. Să plece și cu trupul acolo unde s-a dus cu sufletul. Să nu mai stea în adunarea fraților numai spre a face rău cu nesupunerea și cu împotrivirea lui.
- Dacă vede pe un frate că a greșit, să-l mustre între patru ochi. Dacă nu ascultă, să mai ia cu el doi frați... și numai dacă nu ascultă nici așa, atunci să-l spună și celorlalți. Să nu spună întâi altora. Aceasta este clevetire, iar clevetirea este un mare păcat.
- Nimeni dintre nesupușii și dezbinătorii Oastei nu mai are voie să vorbească în adunările frățești, nici să mai meargă în misiune printre frați. Cine îl va primi și îl va urma pe un astfel de dezbinător, se face vinovat de același păcat ca și el (2 Ioan 10-11).
- Nimeni nu trebuie să se facă stăpân peste adunarea frățească. Ea este a Domnului, căci numai El și-a dat sângele pentru ea. Oricât ar fi suferit cineva pentru o adunare, el n-are dreptul a se face stăpânul ei. Adunarea frățească o conduc cel puțin trei frați lucrători, dar și aceștia trebuie să țină mereu seama și de părerea celorlalți.
- Nimeni să nu-și permită să facă din adunare loc de discuții potrivnice cu alți frați. Aceasta este stricarea Cuvântului și întristarea Duhului Sfânt. Și va fi pedepsit de Dumnezeu, care este în mijlocul adunării și vede și aude pe cel ce face aceasta.
Doamne Duhule Sfinte, învață-ne cum să ascultăm și să trăim în Oastea Ta.
Amin.
Articol 27 din 35
Folosește săgețile ← → pentru navigare