Despre stăpânire și supușenie
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, pentru că nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. De aceea cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivește, își va lua osânda (Rom. 13, 1-2);
- Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul... căci stăpânitorii sunt trimiși ca să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele (1 Petru 2, 13-14);
- Adu-le aminte (fraților) să fie supuși, să asculte și să fie gata să facă orice lucru bun (Tit 3, 1);
- Vrei să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea;
Dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu în zadar poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să răzbune și să pedepsească pe cel ce face răul.
Dar voi trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta (Rom. 13, 3-6);
- Dumnezeu ... L-a pus pe Hristos mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta ci și în cel viitor (Efes. 1, 21);
- Prin Iisus Hristos au fost făcute toate... fie scaune de domnie, fie ... stăpâniri, fie dregătorii, fie domnii. Toate au fost făcute prin El și pentru El (Col. 1, 16);
- Voi aveți totul deplin în Iisus Hristos, care este Capul Oricărei domnii si stăpâniri (Col. 2, 10);
- Cei îndrăzneți și încăpățânați umblă disprețuind stăpânirea și batjocoresc dregătoriile (2 Petru 2, 10);
- Ascultați de mai marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre și au să dea seama de ele (Evrei 13, 17).
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Cel ce se supune stăpânirilor, se supune lui Dumnezeu, căci Dumnezeu poruncește aceasta. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Un popor care nu se supune stăpânirii, este tot așa ca și cum n-ar avea stăpânire sau poate și mai rău.
- Dară - zici tu - și când sunt răi să-i ascultăm? Mai întâi nu trebuie să fie nimeni rău... M-aș mira să fie cineva dintre stăpânitori care să scape de osândă, dacă este așa... Cine se aruncă după demnități se aruncă singur sub o mare greutate.
- Dacă și cel ce din obligație silită fiind stăpânitor, a fost pedepsit dacă n-a făcut slujba asta cu teamă și cu ascultare de Dumnezeu atunci cu cât mai mult va fi acela care prin lupta lui însuși a ajuns să stăpânească! (Sf. Ioan Gură de Aur: Omilia 34 - Evrei)
- Dacă cei nedreptățiți trebuie să răsplătească cu bine pe prigonitorii lor, apoi cu atât mai mult suntem datori a ne supune celor ce ne fac bine. O astfel de supunere nu vatămă întru nimic evlavia noastră. Orice stăpânitor este întărit și așezat de Dumnezeu în slujba aceasta, fiindcă toate sunt rânduite de Dumnezeu - unii să stăpânească, iar alții să fie stăpâniți.
- Anarhia (nesupunerea) este un mare rău și este pricina tuturor tulburărilor.
- Dumnezeu a făcut multe stăpâniri și multe supuneri în același timp, ca de pildă:
între bărbat și femeie,
între dascăl și ucenic,
între fiu și părinte,
între bătrân și tânăr,
între stăpânitor și stăpâniți.
Același lucru l-a făcut și între mădularele trupului nostru (și ale trupului Său); pe unele le-a pus mai presus decât altele, iar pe unele mai prejos.
Unele să stăpânească peste celelalte, iar altele să fie stăpânite. Totul pentru că așa este voia lui Dumnezeu. Dar fiecare să ia bine seama la datoria sa, fiindcă fiecare va fi tras la răspundere de însuși Dumnezeu cum și-a îndeplinit această datorie. (Sf. Ioan Gură de Aur Omilia 24 - Romani)
- Ce spune părintele Iosif -
- Noi, ostașii Domnului, luptăm în primul rând pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor noastre și ale altora.
Iar în al doilea rând, luptăm și pentru țărișoara noastră cea nouă și scumpă (pentru mântuirea ei de vrășmașii văzuți și nevăzuți), pentru fericirea ei trupească și sufletească.
- Ne supunem din toată inima lui Dumnezeu ca unui Stăpân si Împărat Atotputernic, Care ne-a făcut și Care are tot dreptul asupra trupurilor și sufletelor noastre, dar ne supunem și stăpânirilor lăsate de El pentru țara și poporul nostru. Căci tot El ni le-a dăruit.
- Când de la un hotar până la celălalt al țării noastre, tot românul se va hotărî să lupte împotriva păcatelor și patimilor rele, când de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorința să trăiască o viață după Evanghelia Mântuitorului Hristos, când și stăpânitorii țării și poporul se vor uni în același gând curat și bun pentru trăirea voii lui Dumnezeu, atunci am asigurat pe veci viitorul fericit al acestei țări, al acestui neam.
- Oastea Domnului s-a supus totdeauna Stăpânirii lăsate de Dumnezeu poporului nostru și a avut totdeauna o atitudine de respect și ascultare față de legile țării noastre, indiferent de atitudinea pe care a avut-o stăpânirea față de noi. Și independent de nedreptatea cu care am fost loviți și judecați.
- Noi vom continua să ne facem toată datoria de cetățeni ai acestei țări și de fii ai acestui popor, rugându-ne pentru fericirea conducătorilor și muncind pentru binecuvântarea neamului nostru. Aceasta este o mare datorie pe care ne-o poruncește Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Iar noi ne-o împlinim din dragoste pentru Dumnezeu și pentru Neamul nostru.
- Supunerea față de Dumnezeu ne poruncește supunere și față de stăpânirea pământească sub care suntem. Chiar și față de cea mai aspră. Căci nici o stăpânire de pe pământ nu ne poate face decât ceea ce a îngăduit Dumnezeu. Iar ceea ce a îngăduit El să ne facă, va fi până la urmă totdeauna numai spre binele nostru.
- Prin urmare, suntem datori:
- Fiecare ostaș al Domnului, ca om credincios și împlinitor al Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fie supus stăpânirii și legii rânduite de Dumnezeu patriei noastre pământești.
- Să ascultăm cu toții de orice dispoziție dată de stăpânire și să nu ne împotrivim în nici un fel îndatoririlor care ne revin, ci să căutăm să ni le împlinim la timp și în chip cinstit. Căci așa ne poruncește nouă Cuvântul Domnului și așa a făcut El când a trăit pe pământ. Noi trebuie să fim pildă bună tuturor celorlalți, chiar și în privința aceasta.
- Să nu uneltim cu răutate împotriva nici unei legi și nici unei rânduieli așezate în țară.
- Să fim cinstiți, harnici și drepți și conștiincioși în orice serviciu și în orice loc de muncă, îndeplinindu-ne fiecare îndatorire în mod corect, ca să ajutăm la fericirea și bunăstarea poporului nostru, oriunde am trăi și am munci.
- Cine este leneș, dezordonat și nesupus, nu poate fi un ostaș al Domnului, pentru că este scris: Caută fericirea țării în care vei sta, pentru că fericirea ta depinde de fericirea ei (Ieremia 29, 7).
- Rugăciunile noastre nu trebuie să fie numai pentru mântuirea noastră, ci și pentru a întregului popor. Căci rugăciunea aceluia care se roagă numai pentru sine, va fi lepădată, dar a celui ce se roagă pentru alții întâi, va fi primită totdeauna.
- Cine dorește binele numai pentru sine singur este un păgân și un răutăcios. Numai cine dorește și luptă pentru binele tuturor este un credincios plăcut lui Dumnezeu.
- Chiar și sub stăpânirea cea mai blândă, credinciosul trebuie să se socotească pe lumea aceasta străin, fiindcă este scris: vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători (1 Petru 2, 11).
- Chiar și sub stăpânirea cea mai aspră, credincioșii lui Hristos Domnul și Mântuitorul nostru, trebuie să se socotească datori a fi cei dintâi la toate faptele bune, pentru că de asemenea este scris: pentru ca cel vrăjmaș să nu poată spune nimic rău despre voi (Tit 2, 8; Tit 3, 14).
Preasfinte Duh al puterii și răbdării, Te rugăm, dăruiește-ne răbdarea și puterea ca să urmăm pilda Scumpului nostru Mântuitor, Care deși a fost cel mai străin pe lumea aceasta, totuși a făcut cel mai mare bine oamenilor. Si deși a fost Cel mai Mare S-a făcut cel mai mic. Și deși a fost cel mai puternic S-a supus cel mai smerit.
Amin.