Despre stăpânire și supușenie
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, pentru că nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. De aceea cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivește, îşi va lua osânda (Rom. 13, 1-2);
- Fiţi supuși oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul... căci stăpânitorii sunt trimişi ca să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac binele (1 Petru 2, 13-14);
- Adu-le aminte (fraţilor) să fie supuşi, să asculte și să fie gata să facă orice lucru bun (Tit 3, 1);
- Vrei să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea;
Dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu în zadar poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să răzbune și să pedepsească pe cel ce face răul.
Dar voi trebuie să fiți supuşi nu numai de frica pedepsei, ci din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta (Rom. 13, 3-6);
- Dumnezeu ... L-a pus pe Hristos mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta ci și în cel viitor (Efes. 1, 21);
- Prin Iisus Hristos au fost făcute toate... fie scaune de domnie, fie ... stăpâniri, fie dregătorii, fie domnii. Toate au fost făcute prin El şi pentru El (Col. 1, 16);
- Voi aveți totul deplin în Iisus Hristos, care este Capul Oricărei domnii si stăpâniri (Col. 2, 10);
- Cei îndrăzneţi şi încăpăţânați umblă disprețuind stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile (2 Petru 2, 10);
- Ascultați de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre şi au să dea seama de ele (Evrei 13, 17).
- Ce spun Sfinţii Părinţi -
- Cel ce se supune stăpânirilor, se supune lui Dumnezeu, căci Dumnezeu poruncește aceasta. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Un popor care nu se supune stăpânirii, este tot aşa ca şi cum n-ar avea stăpânire sau poate şi mai rău.
- Dară - zici tu - şi când sunt răi să-i ascultăm? Mai întâi nu trebuie să fie nimeni rău... M-aş mira să fie cineva dintre stăpânitori care să scape de osândă, dacă este aşa... Cine se aruncă după demnități se aruncă singur sub o mare greutate.
- Dacă și cel ce din obligație silită fiind stăpânitor, a fost pedepsit dacă n-a făcut slujba asta cu teamă și cu ascultare de Dumnezeu atunci cu cât mai mult va fi acela care prin lupta lui însuşi a ajuns să stăpânească! (Sf. Ioan Gură de Aur: Omilia 34 - Evrei)
- Dacă cei nedreptățiți trebuie să răsplătească cu bine pe prigonitorii lor, apoi cu atât mai mult suntem datori a ne supune celor ce ne fac bine. O astfel de supunere nu vatămă întru nimic evlavia noastră. Orice stăpânitor este întărit și așezat de Dumnezeu în slujba aceasta, fiindcă toate sunt rânduite de Dumnezeu - unii să stăpânească, iar alții să fie stăpâniți.
- Anarhia (nesupunerea) este un mare rău și este pricina tuturor tulburărilor.
- Dumnezeu a făcut multe stăpâniri și multe supuneri în același timp, ca de pildă:
între bărbat şi femeie,
între dascăl și ucenic,
între fiu şi părinte,
între bătrân și tânăr,
între stăpânitor şi stăpâniți.
Acelaşi lucru l-a făcut şi între mădularele trupului nostru (şi ale trupului Său); pe unele le-a pus mai presus decât altele, iar pe unele mai prejos.
Unele să stăpânească peste celelalte, iar altele să fie stăpânite. Totul pentru că așa este voia lui Dumnezeu. Dar fiecare să ia bine seama la datoria sa, fiindcă fiecare va fi tras la răspundere de însuşi Dumnezeu cum şi-a îndeplinit această datorie. (Sf. Ioan Gură de Aur Omilia 24 - Romani)
- Ce spune părintele Iosif -
- Noi, ostaşii Domnului, luptăm în primul rând pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor noastre şi ale altora.
Iar în al doilea rând, luptăm și pentru ţărișoara noastră cea nouă și scumpă (pentru mântuirea ei de vrăşmaşii văzuți și nevăzuți), pentru fericirea ei trupească şi sufletească.
- Ne supunem din toată inima lui Dumnezeu ca unui Stăpân si Împărat Atotputernic, Care ne-a făcut şi Care are tot dreptul asupra trupurilor şi sufletelor noastre, dar ne supunem şi stăpânirilor lăsate de El pentru ţara şi poporul nostru. Căci tot El ni le-a dăruit.
- Când de la un hotar până la celălalt al ţării noastre, tot românul se va hotărî să lupte împotriva păcatelor și patimilor rele, când de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorința să trăiască o viață după Evanghelia Mântuitorului Hristos, când şi stăpânitorii țării şi poporul se vor uni în același gând curat şi bun pentru trăirea voii lui Dumnezeu, atunci am asigurat pe veci viitorul fericit al acestei țări, al acestui neam.
- Oastea Domnului s-a supus totdeauna Stăpânirii lăsate de Dumnezeu poporului nostru şi a avut totdeauna o atitudine de respect și ascultare faţă de legile țării noastre, indiferent de atitudinea pe care a avut-o stăpânirea față de noi. Și independent de nedreptatea cu care am fost loviți și judecaţi.
- Noi vom continua să ne facem toată datoria de cetăţeni ai acestei ţări şi de fii ai acestui popor, rugându-ne pentru fericirea conducătorilor și muncind pentru binecuvântarea neamului nostru. Aceasta este o mare datorie pe care ne-o porunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Iar noi ne-o împlinim din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Neamul nostru.
- Supunerea faţă de Dumnezeu ne poruncește supunere şi faţă de stăpânirea pământească sub care suntem. Chiar și față de cea mai aspră. Căci nici o stăpânire de pe pământ nu ne poate face decât ceea ce a îngăduit Dumnezeu. Iar ceea ce a îngăduit El să ne facă, va fi până la urmă totdeauna numai spre binele nostru.
- Prin urmare, suntem datori:
- Fiecare ostaş al Domnului, ca om credincios și împlinitor al Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fie supus stăpânirii şi legii rânduite de Dumnezeu patriei noastre pământeşti.
- Să ascultăm cu toții de orice dispoziție dată de stăpânire şi să nu ne împotrivim în nici un fel îndatoririlor care ne revin, ci să căutăm să ni le împlinim la timp și în chip cinstit. Căci aşa ne poruncește nouă Cuvântul Domnului și așa a făcut El când a trăit pe pământ. Noi trebuie să fim pildă bună tuturor celorlalți, chiar şi în privința aceasta.
- Să nu uneltim cu răutate împotriva nici unei legi şi nici unei rânduieli aşezate în ţară.
- Să fim cinstiți, harnici şi drepţi şi conştiincioşi în orice serviciu şi în orice loc de muncă, îndeplinindu-ne fiecare îndatorire în mod corect, ca să ajutăm la fericirea şi bunăstarea poporului nostru, oriunde am trăi și am munci.
- Cine este leneş, dezordonat şi nesupus, nu poate fi un ostaş al Domnului, pentru că este scris: Caută fericirea țării în care vei sta, pentru că fericirea ta depinde de fericirea ei (Ieremia 29, 7).
- Rugăciunile noastre nu trebuie să fie numai pentru mântuirea noastră, ci şi pentru a întregului popor. Căci rugăciunea aceluia care se roagă numai pentru sine, va fi lepădată, dar a celui ce se roagă pentru alții întâi, va fi primită totdeauna.
- Cine dorește binele numai pentru sine singur este un păgân și un răutăcios. Numai cine doreşte şi luptă pentru binele tuturor este un credincios plăcut lui Dumnezeu.
- Chiar și sub stăpânirea cea mai blândă, credinciosul trebuie să se socotească pe lumea aceasta străin, fiindcă este scris: vă sfătuiesc ca pe nişte străini și călători (1 Petru 2, 11).
- Chiar și sub stăpânirea cea mai aspră, credincioşii lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru, trebuie să se socotească datori a fi cei dintâi la toate faptele bune, pentru că de asemenea este scris: pentru ca cel vrăjmaş să nu poată spune nimic rău despre voi (Tit 2, 8; Tit 3, 14).
Preasfinte Duh al puterii şi răbdării, Te rugăm, dăruieşte-ne răbdarea şi puterea ca să urmăm pilda Scumpului nostru Mântuitor, Care deşi a fost cel mai străin pe lumea aceasta, totuși a făcut cel mai mare bine oamenilor. Si deşi a fost Cel mai Mare S-a făcut cel mai mic. Și deşi a fost cel mai puternic S-a supus cel mai smerit.
Amin.