Despre rânduieli și neorânduieli
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorândulelii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților (1 Cor. 14, 33);
- Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări... Noi să facem lucrul acesta pentru cununa care nu se veștejește... Eu mă lupt, dar nu ca unul care lovește în vânt... Alerg, dar nu ca unul care nu știe încotro aleargă (1 Cor. 9, 25-27);
- În Numele Domnului nostru Iisus Hristos vă poruncim fraților să vă despărțiți de orice frate care trăiește în neorânduială și nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi... (2 Tes. 3, 6);
- Fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate bisericile (1 Cor. 7, 17);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu toți acei care săvârșesc fapte contrare voii lui Dumnezeu? (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Un duh dezordonat își devine lui însuși pedeapsă. (Fericitul Augustin)
- Rânduiala și ordinea în Biserica lui Hristos sunt mai presus mai însemnate decât orice pe pământ. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Vreau să vă feriți de fiarele cu chip de om, pe care nu numai că nu trebuie să-i primiți, dar nici să vă întâlniți cu ei, ci numai să vă rugați pentru ei ca să se pocăiască - lucru greu însă, căci cei dezordonați se pierd pe ei înșiși... (Sf. Ignatie Teoforul)
- Așadar, copii ai luminii și ai adevărului, fugiți de dezbinători, de cei nesupuși și de învățătorii răi. Unde este Păstorul vostru și păstorii Lui, acolo urmați-i ca oile. Căci mulți lupi care se prefac neprihăniți, îndeamnă la dezordini pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar datorită unirii voastre, aceștia nu vor avea loc între voi... (Sf. Ignatie către Filadelfieni)
- Străduiți-vă să păziți cu tărie rânduielile Domnului și ale apostolilor săi, ca să sporiți în toate cele bune, cu trupul și cu duhul, în credință și în dragoste. (Din Scrierile Părinților Apostolici)
- Trei sunt învățăturile Domnului: nădejdea vieții, început și sfârșit al credinței noastre! Dreptatea, neprihănirea, început și sfârșit al judecății. Și dragostea, mărturie a credinței, a neprihănirii și ascultării smerite... Toate acestea sunt rânduieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul. (Epistola lui Barnaba)
- Dă-ne înțelegere și pace nouă și tuturor celor ce locuiesc pământul, precum ai dat părinților noștri evlavioși, care au ținut credința și adevărul învățăturilor Tale ca să ne supunem rânduielilor Tale, precum și conducătorilor și îndrumătorilor noștri de pe pământ. (Sf. Clement Romanul)
- Ce spune părintele Iosif -
- Oastea Domnului nu este o înșiruire de legi și regulamente, ci este hotărârea unei vieți noi. Noi punem tot apăsul pe nașterea din nou și pe adâncirea vieții duhovnicești în Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în Legământul Sângelui Său.
- Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întărirea legământului, trăirea vieții și creșterea neîncetată în Dumnezeu și în darurile date nouă prin Harul acesta.
- Avem și noi în Oastea Domnului reguli și rânduieli, dar numai acele izvorâte din pildele înaintașilor noștri sfinți. Și ne vom strădui să le trăim prin Duhul Sfânt, care ne dă putere pentru aceasta.
- Cea dintâi regulă și cerință pentru cei care intră în Oastea Domnului este ruperea dintr-odată cu duhul lumii, cu necredința și cu păcatele ei. Aceasta este nașterea din nou. O intrare în Oastea Domnului fără o schimbare a vieții, fără nașterea din nou, nu prețuiește nimic.
- Trebuie neapărat schimbarea cea mare și definitivă care să dea celor intrați în Oastea Domnului o altă inimă, o altă simțire, alți ochi, altă vorbire, alte gânduri, alte umblări, alte reguli și rânduieli de viață. Oricine nu are această schimbare nu și-a schimbat firea, ci numai numele. Felul acesta este o minciună și o amăgire, întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă.
- Nașterea din nou este schimbarea cea mare și supunerea la rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim (Ioan 3, 3-5). Fără aceasta este mai bine să nu vină nimeni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, un tulburător și un dezordonat, care mai mult rău va face.
- Toate regulile Oastei și toate rânduielile ei izvorăsc din rânduiala nașterii din nou. Și rodesc numai prin aceasta. Căci toate sunt împlinirea binelui și lupta contra răului. Toate sunt supunerea și ascultarea smereniei și lupta contra neascultării și a trufiei, care duc totdeauna la rău.
- Prin urmare, suntem datori:
- Să urmăm cu toții rânduiala biblică și bisericească a nașterii din nou și a supunerii depline față de toate învățăturile frățești. Aceasta este de la început până la sfârșit o datorie de cuget pentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nu vrea să facă astfel, mai bine să nu-și facă intrarea în Oaste.
- Toate bunele rânduieli așezate pentru cei care vor să facă parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție, adică cele statornicite de la început în Evanghelia și Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Oastea Domnului nu aduce nimic nou în aceasta, decât voința și lupta sfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli cu viața noastră zilnică, nu are nici un rost să ne numim ostași ai Domnului.
- Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus se înțelege că trebuie să avem o rânduială și o disciplină, față de Domnul nostru, mai presus de cea pe care o are oricare oaste lumească față de împăratul ei. Pentru că oricare oaste lumească are rânduieli omenești, dar Oastea Domnului are rânduieli cerești. Și dacă un ostaș lumesc nesupus rânduielilor este pedepsit fără cruțare, cu atât mai mult va fi osândit un nesupus din Oastea Domnului Iisus.
- A trăi în orânduială este datoria fiecărui om în mijlocul alor săi. Cu atât mai mult este datoria aceasta a unui ostaș al Domnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nu trebuie să-și îngăduie, nici pe față nici în ascuns încălcarea nici a celei mai mici rânduieli frățești, fiindcă aceasta este o nesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: fiți supuși unii altora în dragoste (Efes. 5, 21).
- În toate actele sale, un ostaș al Domnului, fie tânăr fie bătrân, va întreba și va asculta pe frați cum este mai bine ca să facă. Acela care nu se sfătuiește cu nimeni și nu ascultă de nimeni, mai ales în treburile adunării frățești, este un răzvrătit și un stricător al rânduielii Domnului.
- Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea nici a unui lucrător, oricât de bătrân și de harnic ar fi sau ar fi fost el. Ea este numai a Domnului Iisus, care Singur a răscumpărat-o cu sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrie acela care se face el stăpân peste adunarea Domnului, pe care numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească.
- Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială și unde nu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este așa. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie ascultare și unitate. Cine umblă în neascultare și în dezbinare, acela este un dezertor, un tulburător și nu un ostaș al Domnului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât și lucrarea frățească.
O, Doamne Duhule Sfinte, care ai născut și ai condus această lucrare a Ta care este Oastea Domnului, ajută-ne pe fiecare să fim niște robi ai Tăi supuși și smeriți, ca să ne poți recunoaște vrednici de Împărăția cerească și de cununa vieții.
Amin.