Despre rânduieli și neorânduieli
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorândulelii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților (1 Cor. 14, 33);
- Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări... Noi să facem lucrul acesta pentru cununa care nu se veştejeşte... Eu mă lupt, dar nu ca unul care lovește în vânt... Alerg, dar nu ca unul care nu ştie încotro aleargă (1 Cor. 9, 25-27);
- În Numele Domnului nostru Iisus Hristos vă poruncim fraţilor să vă despărțiți de orice frate care trăiește în neorânduială și nu după învăţăturile pe care le-ați primit de la noi... (2 Tes. 3, 6);
- Fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile (1 Cor. 7, 17);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu toți acei care săvârşesc fapte contrare voii lui Dumnezeu? (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Un duh dezordonat îşi devine lui însuşi pedeapsă. (Fericitul Augustin)
- Rânduiala şi ordinea în Biserica lui Hristos sunt mai presus mai însemnate decât orice pe pământ. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Vreau să vă feriți de fiarele cu chip de om, pe care nu numai că nu trebuie să-i primiți, dar nici să vă întâlniți cu ei, ci numai să vă rugați pentru ei ca să se pocăiască - lucru greu însă, căci cei dezordonați se pierd pe ei înşişi... (Sf. Ignatie Teoforul)
- Aşadar, copii ai luminii şi ai adevărului, fugiți de dezbinători, de cei nesupuşi şi de învăţătorii răi. Unde este Păstorul vostru şi păstorii Lui, acolo urmați-i ca oile. Căci mulți lupi care se prefac neprihăniți, îndeamnă la dezordini pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar datorită unirii voastre, aceștia nu vor avea loc între voi... (Sf. Ignatie către Filadelfieni)
- Străduiți-vă să păziți cu tărie rânduielile Domnului şi ale apostolilor săi, ca să sporiți în toate cele bune, cu trupul şi cu duhul, în credință și în dragoste. (Din Scrierile Părinților Apostolici)
- Trei sunt învăţăturile Domnului: nădejdea vieţii, început şi sfârşit al credinței noastre! Dreptatea, neprihănirea, început și sfârșit al judecăţii. Și dragostea, mărturie a credinței, a neprihănirii şi ascultării smerite... Toate acestea sunt rânduieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul. (Epistola lui Barnaba)
- Dă-ne înțelegere și pace nouă și tuturor celor ce locuiesc pământul, precum ai dat părinților noştri evlavioşi, care au ținut credința și adevărul învăţăturilor Tale ca să ne supunem rânduielilor Tale, precum și conducătorilor şi îndrumătorilor noştri de pe pământ. (Sf. Clement Romanul)
- Ce spune părintele Iosif -
- Oastea Domnului nu este o înşiruire de legi și regulamente, ci este hotărârea unei vieți noi. Noi punem tot apăsul pe nașterea din nou și pe adâncirea vieţii duhovniceşti în Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în Legământul Sângelui Său.
- Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întărirea legământului, trăirea vieții și creşterea neîncetată în Dumnezeu şi în darurile date nouă prin Harul acesta.
- Avem și noi în Oastea Domnului reguli şi rânduieli, dar numai acele izvorâte din pildele înaintaşilor noştri sfinți. Şi ne vom strădui să le trăim prin Duhul Sfânt, care ne dă putere pentru aceasta.
- Cea dintâi regulă și cerință pentru cei care intră în Oastea Domnului este ruperea dintr-odată cu duhul lumii, cu necredința și cu păcatele ei. Aceasta este nașterea din nou. O intrare în Oastea Domnului fără o schimbare a vieții, fără naşterea din nou, nu prețuiește nimic.
- Trebuie neapărat schimbarea cea mare şi definitivă care să dea celor intrați în Oastea Domnului o altă inimă, o altă simțire, alți ochi, altă vorbire, alte gânduri, alte umblări, alte reguli şi rânduieli de viaţă. Oricine nu are această schimbare nu și-a schimbat firea, ci numai numele. Felul acesta este o minciună și o amăgire, întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă.
- Nașterea din nou este schimbarea cea mare și supunerea la rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim (Ioan 3, 3-5). Fără aceasta este mai bine să nu vină nimeni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, un tulburător și un dezordonat, care mai mult rău va face.
- Toate regulile Oastei şi toate rânduielile ei izvorăsc din rânduiala naşterii din nou. Şi rodesc numai prin aceasta. Căci toate sunt împlinirea binelui şi lupta contra răului. Toate sunt supunerea şi ascultarea smereniei şi lupta contra neascultării și a trufiei, care duc totdeauna la rău.
- Prin urmare, suntem datori:
- Să urmăm cu toții rânduiala biblică şi bisericească a naşterii din nou și a supunerii depline față de toate învăţăturile frățești. Aceasta este de la început până la sfârşit o datorie de cuget pentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nu vrea să facă astfel, mai bine să nu-și facă intrarea în Oaste.
- Toate bunele rânduieli aşezate pentru cei care vor să facă parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, adică cele statornicite de la început în Evanghelia şi Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Oastea Domnului nu aduce nimic nou în aceasta, decât voinţa şi lupta sfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli cu viața noastră zilnică, nu are nici un rost să ne numim ostași ai Domnului.
- Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus se înțelege că trebuie să avem o rânduială și o disciplină, faţă de Domnul nostru, mai presus de cea pe care o are oricare oaste lumească față de împăratul ei. Pentru că oricare oaste lumească are rânduieli omeneşti, dar Oastea Domnului are rânduieli cereşti. Şi dacă un ostaș lumesc nesupus rânduielilor este pedepsit fără cruțare, cu atât mai mult va fi osândit un nesupus din Oastea Domnului Iisus.
- A trăi în orânduială este datoria fiecărui om în mijlocul alor săi. Cu atât mai mult este datoria aceasta a unui ostaş al Domnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nu trebuie să-şi îngăduie, nici pe față nici în ascuns încălcarea nici a celei mai mici rânduieli frățești, fiindcă aceasta este o nesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: fiți supuși unii altora în dragoste (Efes. 5, 21).
- În toate actele sale, un ostaş al Domnului, fie tânăr fie bătrân, va întreba și va asculta pe frați cum este mai bine ca să facă. Acela care nu se sfătuiește cu nimeni și nu ascultă de nimeni, mai ales în treburile adunării frățești, este un răzvrătit şi un stricător al rânduielii Domnului.
- Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea nici a unui lucrător, oricât de bătrân și de harnic ar fi sau ar fi fost el. Ea este numai a Domnului Iisus, care Singur a răscumpărat-o cu sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrie acela care se face el stăpân peste adunarea Domnului, pe care numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească.
- Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială și unde nu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este aşa. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie ascultare şi unitate. Cine umblă în neascultare și în dezbinare, acela este un dezertor, un tulburător și nu un ostaş al Domnului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât şi lucrarea frățească.
O, Doamne Duhule Sfinte, care ai născut și ai condus această lucrare a Ta care este Oastea Domnului, ajută-ne pe fiecare să fim nişte robi ai Tăi supuși și smeriți, ca să ne poți recunoaște vrednici de Împărăţia cerească și de cununa vieții.
Amin.