Despre har și păcat
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus este să vestesc Evanghelia Harului lui Dumnezeu (Fapte 20, 24);
- Harul lui Dumnezeu ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde si arătarea Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos (Tit 2, 11-13);
*
- Deci dacă zicem că n-avem păcat ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi... Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte... şi Sângele lui Iisus Hristos ne curățește de orice păcat (1 Ioan 1, 7-9);
- Orice păcat va fi iertat oamenilor, dar hula împotriva Duhulul Sfânt nu le va fi iertată... nici în veacul acesta, nici în cel viitor (Mat. 12, 31-32);
- Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar așteptarea înfricoşată a Judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți (Evrei 10, 26-27);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Descoperirea sau Revelația Dumnezeiască (a Harului) este comoara de adevăruri (și daruri) pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca ei, cunoscându-L pe El şi lucrarea Lui, să-L cinstească după vrednicie, să-I împlinească voia şi prin aceasta să se mântuiască. (Învăţătura de Credință Creștină Ortodoxă)
- Harul lui Dumnezeu poartă şi învață pe oamenii care se predau pe ei înşişi cu curăție și smerenie în mânile Făcătorului lor - pe cei ce s-au lepădat din toată inima de lume și merg pe urmele lui Dumnezeu. (Sf. Isaac Sirul)
- Harul le dă celor sfinți pricepere, le descoperă tainele, le vestește timpurile, e bucuria credincioşilor, e darul celor care Îl caută din toată inima pe Dumnezeu. (Epistola către Diognet)
- Dacă nu întristezi harul, vei cunoaşte tot ce vestește Cuvântul.
- Harul lui Dumnezeu se primește în dar (pentru cel ce crede) după cum în dar primim soarele care luminează, izvorul care curge, ploaia care udă... Aşa ni se revarsă şi Harul cel ceresc. (Sf. Ciprian)
- Păcatul este călcarea cu deplină știință și cu voia liberă, prin gând, prin cuvânt sau faptă a Voii lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mai numeşte şi fărădelege. (Învăţătura de Credinţă Creștină Ortodoxă)
- Fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din liberă alegere face cele rele, în loc de cele bune, împotriva lui Dumnezeu. (Sf. Antonie cel Mare)
- Rădăcina păcatului stă în poftă... Și aceasta vine din firea pământească, iar păcatul aduce moartea... (Sf. Iacov)
- Păcatul este de două feluri: strămoșesc și personal... Păcatele răpesc sufletului Harul Dumnezeiesc, care este Viața, şi-i aduc moartea, adică chinurile iadului.
- Cel ce-şi urăște păcatele sale, acela nu le mai face. Şi cel ce le mărturiseşte şi încetează a le mai face, dobândeşte iertarea. (Sf. Isaac Sirul)
- Sunt păcate trupești și sunt păcate sufleteşti. Toate sunt grele. (Tertulian)
- Ce spune părintele Iosif -
- Apuci pe căile Harului Dumnezeiesc atunci când îți deschizi inima ta chemării Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos Care zice: Iată, stau la uşă și bat... Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el și voi cina cu el şi el cu mine. (Apoc. 3, 20).
- Prin Harul lui Dumnezeu se face naşterea din nou în viața celui ce-l primește pe Domnul Iisus în inima lui. Prin harul ceresc primim orice dar al Duhului Sfânt: darul vorbirii, darul scrierii, darul cântării, darul rugăciunii, darul binefacerii, darul răbdării - toate darurile vin prin Harul lui Dumnezeu dat nouă în Iisus Hristos. Ferice de acela care știe să-i mulțumească Celui ce ne-a dat aceste daruri şi le folosește spre slava Domnului care ni le-a dat.
- Cel care n-a primit Harul lui Dumnezeu, înseamnă că n-a fost născut din nou, căci oricine este născut din nou prin Taina Pocăinţei şi s-a împărtăşit din Domnul Iisus, primește chiar în acel timp darul Harului Ceresc prin care poate aduce roadele Duhului Sfânt, care sunt dovada credinței lui mântuitoare.
- Harul lui Dumnezeu este urmarea Legământului Său cu noi în Jertfa Domnului Iisus de pe Golgota: Primirea acestui har este urmarea legământului nostru cu El. Cei care au pus acest legământ și și-l țin, se împărtășesc de acest har, iar cei care n-au pus acest legământ ori care și l-au călcat pierd harul sau îl fac nelucrător în viața lor.
*
- Păcatul este acela care îmbolnăveşte viața cea sufletească, aducând moartea şi pierzarea veşnică.
- Când apuci pe căile păcatului, cazi tot mai jos, până ce ajungi robul diavolului, în rând cu dobitoceștile patimi. Păcatul este uşa ce i se deschide diavolului ca să intre în viața, în inima şi în casa noastră, alungând din noi harul dumnezeiesc.
- Păcatul, ori mare ori mic, este tot păcat şi trebuie tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruțare.
- Numai Sângele Sfânt al Crucii lui Iisus ne poate izbăvi de robia și pedeapsa păcatului.
- Prin urmare, suntem datori:
- Dacă dorim cu adevărat să ne mântuim sufletul, trebuie să ne facem părtaşi Harului lui Dumnezeu, prin naşterea noastră din nou, care se capătă prin credință în clipa predării noastre, a depunerii legamântului nostru pentru a sluji şi urma Domnului Iisus.
- Fără predarea noastră sinceră în slujba Domnului, noi nu putem face lucrător Harul Domnului în viața noastră. Pentru că cei care nu se predau Domnului, fac zadarnic Harul lui Dumnezeu pregătit pentru ei, după cum este scris: ...faceti așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu... (2 Cor. 6, 1).
- Să gândim cu frică și cu cutremur sfânt lucrurile Harului lui Dumnezeu, fiindcă acestea sunt veşnice, atât prin binecuvântările lor cât și prin osânda pe care o aduc sufletului care vrea sau nu vrea să le asculte, să le primească ori să le păstreze.
- Harul lui Dumnezeu dă mântuirea şi iertarea Sa oricui le cere cu lacrimi şi le păstrează cu smerenie. Dar acest Har va şi osândi pe orice suflet care, bizuindu-se ușuratic pe har, îşi va îngădui să se îngâmfe și să nesocotească ascultarea și smerenia în care toți trebuie să umble până la moarte faţă de Dumnezeu şi faţă de toți oamenii.
- Cu păcatul trebuie s-o rupem dintr-odată și pe totdeauna în clipa când intrăm în Oastea Domnului. Apoi să ne ferim clipă de clipă să nu mai cădem în nici un fel şi în nici un păcat.
- Să urâm păcatul şi să luptăm cu toată puterea noastră împotriva lui, mai întâi în noi înşine, apoi și la alții.
- Să sprijinim din toate puterile noastre orice luptă contra păcatului, până când acesta va fi scos din viața noastră, din familia noastră, din ţara noastră şi din lumea întreagă.
- Oricine lasă în inima sa un păcat și nu luptă contra lui cu toată stăruinţa, lacrimile, pocăința și rugăciunea, acela nu este şi nu poate fi un ostaş al Domnului.
- Cât de aspră pedeapsă va lua cel ce va batjocori pe Duhul Harului!... Grozav lucru este să cazi în mânile Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10, 29-31).
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, îndură-Te de fiecare dintre noi, care am primit darul Harului Tău, nu ne mai lăsa să pierdem acest har căzând în vreun păcat. Ci ajută-ne să rămânem mereu smeriți, curați și sinceri înaintea Ta, ca să ne sfințești deplin, spre a fi vrednici de slava Ta.
Amin.