Despre har și păcat
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus este să vestesc Evanghelia Harului lui Dumnezeu (Fapte 20, 24);
- Harul lui Dumnezeu ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde si arătarea Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos (Tit 2, 11-13);
*
- Deci dacă zicem că n-avem păcat ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi... Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte... și Sângele lui Iisus Hristos ne curățește de orice păcat (1 Ioan 1, 7-9);
- Orice păcat va fi iertat oamenilor, dar hula împotriva Duhulul Sfânt nu le va fi iertată... nici în veacul acesta, nici în cel viitor (Mat. 12, 31-32);
- Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar așteptarea înfricoșată a Judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți (Evrei 10, 26-27);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Descoperirea sau Revelația Dumnezeiască (a Harului) este comoara de adevăruri (și daruri) pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca ei, cunoscându-L pe El și lucrarea Lui, să-L cinstească după vrednicie, să-I împlinească voia și prin aceasta să se mântuiască. (Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă)
- Harul lui Dumnezeu poartă și învață pe oamenii care se predau pe ei înșiși cu curăție și smerenie în mânile Făcătorului lor - pe cei ce s-au lepădat din toată inima de lume și merg pe urmele lui Dumnezeu. (Sf. Isaac Sirul)
- Harul le dă celor sfinți pricepere, le descoperă tainele, le vestește timpurile, e bucuria credincioșilor, e darul celor care Îl caută din toată inima pe Dumnezeu. (Epistola către Diognet)
- Dacă nu întristezi harul, vei cunoaște tot ce vestește Cuvântul.
- Harul lui Dumnezeu se primește în dar (pentru cel ce crede) după cum în dar primim soarele care luminează, izvorul care curge, ploaia care udă... Așa ni se revarsă și Harul cel ceresc. (Sf. Ciprian)
- Păcatul este călcarea cu deplină știință și cu voia liberă, prin gând, prin cuvânt sau faptă a Voii lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mai numește și fărădelege. (Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă)
- Fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din liberă alegere face cele rele, în loc de cele bune, împotriva lui Dumnezeu. (Sf. Antonie cel Mare)
- Rădăcina păcatului stă în poftă... Și aceasta vine din firea pământească, iar păcatul aduce moartea... (Sf. Iacov)
- Păcatul este de două feluri: strămoșesc și personal... Păcatele răpesc sufletului Harul Dumnezeiesc, care este Viața, și-i aduc moartea, adică chinurile iadului.
- Cel ce-și urăște păcatele sale, acela nu le mai face. Și cel ce le mărturisește și încetează a le mai face, dobândește iertarea. (Sf. Isaac Sirul)
- Sunt păcate trupești și sunt păcate sufletești. Toate sunt grele. (Tertulian)
- Ce spune părintele Iosif -
- Apuci pe căile Harului Dumnezeiesc atunci când îți deschizi inima ta chemării Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos Care zice: Iată, stau la ușă și bat... Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu mine. (Apoc. 3, 20).
- Prin Harul lui Dumnezeu se face nașterea din nou în viața celui ce-l primește pe Domnul Iisus în inima lui. Prin harul ceresc primim orice dar al Duhului Sfânt: darul vorbirii, darul scrierii, darul cântării, darul rugăciunii, darul binefacerii, darul răbdării - toate darurile vin prin Harul lui Dumnezeu dat nouă în Iisus Hristos. Ferice de acela care știe să-i mulțumească Celui ce ne-a dat aceste daruri și le folosește spre slava Domnului care ni le-a dat.
- Cel care n-a primit Harul lui Dumnezeu, înseamnă că n-a fost născut din nou, căci oricine este născut din nou prin Taina Pocăinței și s-a împărtășit din Domnul Iisus, primește chiar în acel timp darul Harului Ceresc prin care poate aduce roadele Duhului Sfânt, care sunt dovada credinței lui mântuitoare.
- Harul lui Dumnezeu este urmarea Legământului Său cu noi în Jertfa Domnului Iisus de pe Golgota: Primirea acestui har este urmarea legământului nostru cu El. Cei care au pus acest legământ și și-l țin, se împărtășesc de acest har, iar cei care n-au pus acest legământ ori care și l-au călcat pierd harul sau îl fac nelucrător în viața lor.
*
- Păcatul este acela care îmbolnăvește viața cea sufletească, aducând moartea și pierzarea veșnică.
- Când apuci pe căile păcatului, cazi tot mai jos, până ce ajungi robul diavolului, în rând cu dobitoceștile patimi. Păcatul este ușa ce i se deschide diavolului ca să intre în viața, în inima și în casa noastră, alungând din noi harul dumnezeiesc.
- Păcatul, ori mare ori mic, este tot păcat și trebuie tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruțare.
- Numai Sângele Sfânt al Crucii lui Iisus ne poate izbăvi de robia și pedeapsa păcatului.
- Prin urmare, suntem datori:
- Dacă dorim cu adevărat să ne mântuim sufletul, trebuie să ne facem părtași Harului lui Dumnezeu, prin nașterea noastră din nou, care se capătă prin credință în clipa predării noastre, a depunerii legamântului nostru pentru a sluji și urma Domnului Iisus.
- Fără predarea noastră sinceră în slujba Domnului, noi nu putem face lucrător Harul Domnului în viața noastră. Pentru că cei care nu se predau Domnului, fac zadarnic Harul lui Dumnezeu pregătit pentru ei, după cum este scris: ...faceti așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu... (2 Cor. 6, 1).
- Să gândim cu frică și cu cutremur sfânt lucrurile Harului lui Dumnezeu, fiindcă acestea sunt veșnice, atât prin binecuvântările lor cât și prin osânda pe care o aduc sufletului care vrea sau nu vrea să le asculte, să le primească ori să le păstreze.
- Harul lui Dumnezeu dă mântuirea și iertarea Sa oricui le cere cu lacrimi și le păstrează cu smerenie. Dar acest Har va și osândi pe orice suflet care, bizuindu-se ușuratic pe har, își va îngădui să se îngâmfe și să nesocotească ascultarea și smerenia în care toți trebuie să umble până la moarte față de Dumnezeu și față de toți oamenii.
- Cu păcatul trebuie s-o rupem dintr-odată și pe totdeauna în clipa când intrăm în Oastea Domnului. Apoi să ne ferim clipă de clipă să nu mai cădem în nici un fel și în nici un păcat.
- Să urâm păcatul și să luptăm cu toată puterea noastră împotriva lui, mai întâi în noi înșine, apoi și la alții.
- Să sprijinim din toate puterile noastre orice luptă contra păcatului, până când acesta va fi scos din viața noastră, din familia noastră, din țara noastră și din lumea întreagă.
- Oricine lasă în inima sa un păcat și nu luptă contra lui cu toată stăruința, lacrimile, pocăința și rugăciunea, acela nu este și nu poate fi un ostaș al Domnului.
- Cât de aspră pedeapsă va lua cel ce va batjocori pe Duhul Harului!... Grozav lucru este să cazi în mânile Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10, 29-31).
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, îndură-Te de fiecare dintre noi, care am primit darul Harului Tău, nu ne mai lăsa să pierdem acest har căzând în vreun păcat. Ci ajută-ne să rămânem mereu smeriți, curați și sinceri înaintea Ta, ca să ne sfințești deplin, spre a fi vrednici de slava Ta.
Amin.