Doamne, I-a zis femeia, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete,
și să nu mai vin până aici să scot.
Cât de mult dorea biata samariteană să scape de greutatea de a merge până acolo, după apă.
Cea dintâi rugăminte făcută de ea Domnului, a fost s-o scape de greutatea de a mai merge până acolo.
De rușinea și de oboseala de a mai merge până acolo...
O, dacă am cunoaște și noi cât de rușinos este pentru un credincios să mai meargă până acolo, până la apele lumii...
să coboare până la noroiul lor.
Am ruga fierbinte și stăruitor pe Domnul să ne dea mai degrabă apa Lui fericită și îndestulătoare, și să nu mai dorim altceva...
Fratele și sora mea, rugați neîncetat pe Domnul să vă dea apa Lui cea vie și harul Său cel fericit.
Să vă dea să gustați mereu din dulceața părtășiei cu El și să prefacă în inima voastră această dulce și scumpă părtășie într-un izvor de viață și de apă vie, care să țâșnească în duhul vostru cu putere, totdeauna. Și pe totdeauna.
Atunci nu veți mai simți nevoia să mergeți până la păcate, până la lume, până la Satana, ca să scoateți apele acestea tulburi și amare cu care vă amăgiți și vă otrăviți sufletul crezând că vă stâmpărați setea.
Mergeți până la Hristos!
Scoateți din El bucuria voastră și puterea voastră și liniștirea duhului vostru, căci în veac nu vă va mai fi sete.
Nu veți mai simți nevoia să vă duceți cu rușine sau fără rușine până acolo unde mergeți acum.
Veți părăsi fântânile crăpate ale lumii care nu țin nici un strop de apă răcoritoare pentru suflet (Ieremia 2, 13).
Și nici nu vă veți mai uita la ele.
Căci Izvorul Îndestulător va fi în voi înșivă.
Doamne Isuse, Preadulcele nostru Izvor de Apă vie,
Te rugăm împrospătează sufletul nostru cu putere, cu biruință și cu har
pentru ca viața noastră să fie totdeauna îndestulată și înviorată cu toate roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
Ca nu numai să nu mai însetăm noi, dar să înviorăm mereu pe alții
și să-i răcorim cu Apa Ta cea vie,
până când nici unii din noi nu vor mai înseta niciodată
și nu vor mai coborî în lume ca să se adape de la izvoarele ei cele întinate.
Amin.
+
Dorul după fericire e adânc în viața ta
pus în inima ta este și trăiește cât și ea, -
cine-n Dumnezeu o caută o găsește pe deplin
cine-o caută-n altă parte, află zbucium, plâns și chin.