Dorinţele şi împlinirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nici chiar dorinţele celor mai puternici dintre tiranii şi răii de pe pământ, - nu se împlinesc toate.
Căci Dumnezeu nu le îngăduie mulţumirea aceasta.
Ci îi lasă chinuiţi de mânie, de gelozie, de veninul răutăţii lor, de ambiţiile lor neputincioase de a-şi împlini chiar tot ce pofteşte inima lor cea rea.
Nici Dumnezeu să nu le împlinească, fiindcă dorinţele celor răi - sunt totdeauna spre vătămarea lui Dumnezeu - şi spre chinuirea semenilor lor.
2 - Chinul poftelor celor neîmplinite ale celor răi le nimiceşte toată satisfacţia celor pe care şi le-au putut împlini...
Astfel sunt nefericiţi toţi cei răi şi când îşi caută împlinirea poftelor - şi când şi-au aflat-o.
3 - Păcatul nu dă niciodată săturarea de el.
Cu cât cineva păcătuieşte mai mult, cu atâta îl chinuie mai tare foamea de el.
Păcatul nu va da niciodată acelora care îl săvârşesc, adevărata satisfacţie şi săturare.
4 - Păcatul dă numai amăgirea unei satisfacţii, care ţine doar o clipă, până ce bietul păcătos este înşelat ca să-l facă.
Îndată însă după aceea, vine arşiţa unei noi dorinţe şi mai puternice după alt păcat.
Şi nefericitul se va neferici neîncetat, până ce se va prăbuşi în veşnica nefericire unde îşi va ispăşi păcatul că a căutat şi a găsit plăcerea în păcat.
5 - Păcatul promite numai, dar nu dă niciodată satisfacţia.
Căci păcatul, ca şi tatăl său diavolul, este un mincinos şi un amăgitor care nu dă niciodată ce promite.
Promite ceea ce nu are, numai cu scopul de a neferici pe acela care îl crede şi îl caută (Ioan 8, 44).
6 - În păcat nu poate fi nici o satisfacţie, pentru că satisfacţia numai în virtute poate fi,
şi numai curăţia o poate avea cu adevărat.
În păcat este numai pofta...
Mereu poftă, chinuitoare şi neîmplinită,
însetată şi nesătulă,
pururea o mistuitoare poftă.
O poftă niciodată îndestulată, niciodată odihnită, niciodată împăcată - până în focul veşnic.
Asta este plata diavolului pentru cel ce-l ascultă!
7 - Cei stăpâniţi de păcat prin poftele neînfrânate, sunt şi vor fi pe veci nefericiţi.
Diavolul care îi înşală cât trăiesc cu pofta după glorie,
şi pofta după avere şi după plăceri,
îi înşală apoi şi cu necredinţa în judecata şi în pedeapsa veşnică a acestor pofte.
8 - După ce oamenii păcatului au trăit o viaţă chinuită de pofte nesatisfăcute, se vor chinui şi în veşnicie de un foc în care n-au crezut.
Împreună cu diavolul în care n-au crezut, dar pe care l-au ascultat.
Ce plată grozavă - vai de cei ce nu cred în ea!
9 - Se poate să capeţi vreodată în vreo măsură satisfacţia pe care o cauţi prin păcat,
- dar foarte curând vei plăti cu înmiit amar nu numai această satisfacţie, ci şi păcatul că ai dorit-o!
10 - Dacă urmăreşti numai binele şi voia lui Dumnezeu, chiar pe pământ ai primi numai mulţumiri, să ştii bine că în curând vine veşnicia care îţi va aduce o satisfacţie desăvârşită şi eternă pentru toate, la Dumnezeu.
Deci nu obosi făcând binele
şi luptând contra răului.
Ci stăruieşte mereu pentru aceste două, căci în felul acesta faci voia lui Dumnezeu.
Şi îţi câştigi merite pentru viaţa veşnică.
11 - Nu este o stare de o mai înaltă cinste,
nici de o mai deplină ascultare faţă de Dumnezeu decât starea de rob al Lui.
La această desăvârşită şi cerească stare, foarte puţine suflete au putut ajunge pe pământ.
12 - Dintre cei rari care prin primirea Domnului se fac copii ai lui Dumnezeu,
- sunt încă şi mai rari acei care, printr-o desăvârşită predare şi ascultare de Dumnezeu, au ajuns la starea de robi ai Lui.
13 - Căci rob este numai acela care a renunţat total şi de bună voie la libertatea şi iniţiativa firii sale,
- supunându-şi-le total Stăpânului său.
Rob este numai acela care s-a dăruit pe veci, şi fără nici o rezervă lui Isus Mântuitorul - Aceluia care l-a răscumpărat de la pierzare cu preţul cel nespus de mare al Sângelui Său.
14 - Dumnezeu a rânduit ca femeile să fie mame
- şi să-şi găsească adevăratul rost în împlinirea acestei Dumnezeieşti porunci şi misiuni (1 Cor. 7, 9; 1 Tim. 5, 14).
Dumnezeu a legat fericirea şi chiar mântuirea lor de ascultarea smerită şi credincioasă a acestei porunci şi misiuni (1 Tim. 2, 15).
15 - Nici o veselie nu poate fi atât de mare ca a unei mame şi nici o mulţumire nu poate fi asemenea cu a ei.
Când Dumnezeu ascultă dorinţa mamei, dându-i copiii pe care îi naşte sănătoşi
şi îi creşte iubitori,
- ce mare bucurie îi face acelei mame Dumnezeu!
Şi ea Lui.
16 - Când mama ascultă dorinţa lui Dumnezeu şi Îi dăruieşte Lui cu evlavie şi iubire, pe fiii ei în rugăciune şi în învăţătura credinţei din toată inima ei,
- ce mare bucurie Îi face ea lui Dumnezeu.
Nimic pe lume nu poate fi asemănat cu aceasta!
17 - Ce privelişte poate fi mai fericită pe pământ decât chipul unei mame vesele!
Pe ce faţă mai străluceşte o aşa lumină oare, şi în jurul cărui cap mai luminează un nimb aşa de sfânt, ca pe al unei mame dulci, credincioase şi vesele cu un copilaş sfânt la sânul ei?
18 - Ce poate fi mai binecuvântat şi mai vrednic de cinste, de respect şi de laudă, decât o mamă care îşi creşte fiul ei spre slava lui Dumnezeu
- şi spre binele lumii!
Din pricina unei astfel de privelişti se adună mii de îngeri la geamul casei unde se poate vedea aşa ceva.
19 - Cu cât un fiu va fi mai înalt în sfintele virtuţi, cu atâta va fi mai înaltă cinstea şi preţuirea mamei care l-a crescut.
Fiindcă în meritele fiului, are totdeauna o mare parte şi mama acelui fiu.
20 - Dacă fiul unei mame a ajuns la o mare cinste pe pământ, el a ajuns unde a ajuns, şi datorită mamei care l-a vegheat,
mamei care l-a păzit şi l-a îndrumat, - căci ea, influenţându-l cu credinţa ei, cu dragostea ei, cu rugăciunile ei, cu lumina chipului ei,
- l-a ajutat să ajungă un om ales.
Dumnezeule al dragostei şi fericirii - dăruieşte-ne mame iubitoare şi fericite care să crească pe fiii lor spre slava Ta
şi spre fericirea poporului nostru şi a viitorului său.
Amin.