Dorințele și împlinirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nici chiar dorințele celor mai puternici dintre tiranii și răii de pe pământ, - nu se împlinesc toate.
Căci Dumnezeu nu le îngăduie mulțumirea aceasta.
Ci îi lasă chinuiți de mânie, de gelozie, de veninul răutății lor, de ambițiile lor neputincioase de a-și împlini chiar tot ce poftește inima lor cea rea.
Nici Dumnezeu să nu le împlinească, fiindcă dorințele celor răi - sunt totdeauna spre vătămarea lui Dumnezeu - și spre chinuirea semenilor lor.
2 - Chinul poftelor celor neîmplinite ale celor răi le nimicește toată satisfacția celor pe care și le-au putut împlini...
Astfel sunt nefericiți toți cei răi și când își caută împlinirea poftelor - și când și-au aflat-o.
3 - Păcatul nu dă niciodată săturarea de el.
Cu cât cineva păcătuiește mai mult, cu atâta îl chinuie mai tare foamea de el.
Păcatul nu va da niciodată acelora care îl săvârșesc, adevărata satisfacție și săturare.
4 - Păcatul dă numai amăgirea unei satisfacții, care ține doar o clipă, până ce bietul păcătos este înșelat ca să-l facă.
Îndată însă după aceea, vine arșița unei noi dorințe și mai puternice după alt păcat.
Și nefericitul se va neferici neîncetat, până ce se va prăbuși în veșnica nefericire unde își va ispăși păcatul că a căutat și a găsit plăcerea în păcat.
5 - Păcatul promite numai, dar nu dă niciodată satisfacția.
Căci păcatul, ca și tatăl său diavolul, este un mincinos și un amăgitor care nu dă niciodată ce promite.
Promite ceea ce nu are, numai cu scopul de a neferici pe acela care îl crede și îl caută (Ioan 8, 44).
6 - În păcat nu poate fi nici o satisfacție, pentru că satisfacția numai în virtute poate fi,
și numai curăția o poate avea cu adevărat.
În păcat este numai pofta...
Mereu poftă, chinuitoare și neîmplinită,
însetată și nesătulă,
pururea o mistuitoare poftă.
O poftă niciodată îndestulată, niciodată odihnită, niciodată împăcată - până în focul veșnic.
Asta este plata diavolului pentru cel ce-l ascultă!
7 - Cei stăpâniți de păcat prin poftele neînfrânate, sunt și vor fi pe veci nefericiți.
Diavolul care îi înșală cât trăiesc cu pofta după glorie,
și pofta după avere și după plăceri,
îi înșală apoi și cu necredința în judecata și în pedeapsa veșnică a acestor pofte.
8 - După ce oamenii păcatului au trăit o viață chinuită de pofte nesatisfăcute, se vor chinui și în veșnicie de un foc în care n-au crezut.
Împreună cu diavolul în care n-au crezut, dar pe care l-au ascultat.
Ce plată grozavă - vai de cei ce nu cred în ea!
9 - Se poate să capeți vreodată în vreo măsură satisfacția pe care o cauți prin păcat,
- dar foarte curând vei plăti cu înmiit amar nu numai această satisfacție, ci și păcatul că ai dorit-o!
10 - Dacă urmărești numai binele și voia lui Dumnezeu, chiar pe pământ ai primi numai mulțumiri, să știi bine că în curând vine veșnicia care îți va aduce o satisfacție desăvârșită și eternă pentru toate, la Dumnezeu.
Deci nu obosi făcând binele
și luptând contra răului.
Ci stăruiește mereu pentru aceste două, căci în felul acesta faci voia lui Dumnezeu.
Și îți câștigi merite pentru viața veșnică.
11 - Nu este o stare de o mai înaltă cinste,
nici de o mai deplină ascultare față de Dumnezeu decât starea de rob al Lui.
La această desăvârșită și cerească stare, foarte puține suflete au putut ajunge pe pământ.
12 - Dintre cei rari care prin primirea Domnului se fac copii ai lui Dumnezeu,
- sunt încă și mai rari acei care, printr-o desăvârșită predare și ascultare de Dumnezeu, au ajuns la starea de robi ai Lui.
13 - Căci rob este numai acela care a renunțat total și de bună voie la libertatea și inițiativa firii sale,
- supunându-și-le total Stăpânului său.
Rob este numai acela care s-a dăruit pe veci, și fără nici o rezervă lui Isus Mântuitorul - Aceluia care l-a răscumpărat de la pierzare cu prețul cel nespus de mare al Sângelui Său.
14 - Dumnezeu a rânduit ca femeile să fie mame
- și să-și găsească adevăratul rost în împlinirea acestei Dumnezeiești porunci și misiuni (1 Cor. 7, 9; 1 Tim. 5, 14).
Dumnezeu a legat fericirea și chiar mântuirea lor de ascultarea smerită și credincioasă a acestei porunci și misiuni (1 Tim. 2, 15).
15 - Nici o veselie nu poate fi atât de mare ca a unei mame și nici o mulțumire nu poate fi asemenea cu a ei.
Când Dumnezeu ascultă dorința mamei, dându-i copiii pe care îi naște sănătoși
și îi crește iubitori,
- ce mare bucurie îi face acelei mame Dumnezeu!
Și ea Lui.
16 - Când mama ascultă dorința lui Dumnezeu și Îi dăruiește Lui cu evlavie și iubire, pe fiii ei în rugăciune și în învățătura credinței din toată inima ei,
- ce mare bucurie Îi face ea lui Dumnezeu.
Nimic pe lume nu poate fi asemănat cu aceasta!
17 - Ce priveliște poate fi mai fericită pe pământ decât chipul unei mame vesele!
Pe ce față mai strălucește o așa lumină oare, și în jurul cărui cap mai luminează un nimb așa de sfânt, ca pe al unei mame dulci, credincioase și vesele cu un copilaș sfânt la sânul ei?
18 - Ce poate fi mai binecuvântat și mai vrednic de cinste, de respect și de laudă, decât o mamă care își crește fiul ei spre slava lui Dumnezeu
- și spre binele lumii!
Din pricina unei astfel de priveliști se adună mii de îngeri la geamul casei unde se poate vedea așa ceva.
19 - Cu cât un fiu va fi mai înalt în sfintele virtuți, cu atâta va fi mai înaltă cinstea și prețuirea mamei care l-a crescut.
Fiindcă în meritele fiului, are totdeauna o mare parte și mama acelui fiu.
20 - Dacă fiul unei mame a ajuns la o mare cinste pe pământ, el a ajuns unde a ajuns, și datorită mamei care l-a vegheat,
mamei care l-a păzit și l-a îndrumat, - căci ea, influențându-l cu credința ei, cu dragostea ei, cu rugăciunile ei, cu lumina chipului ei,
- l-a ajutat să ajungă un om ales.
Dumnezeule al dragostei și fericirii - dăruiește-ne mame iubitoare și fericite care să crească pe fiii lor spre slava Ta
și spre fericirea poporului nostru și a viitorului său.
Amin.