Unitate și dezbinare
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Un adevărat închinător al Domnului nu poate fi rupt de comunitatea celorlalți credincioși,
după cum nici un mădular nu poate trăi fără părtășia cu celelalte mădulare,
împreună cu care alcătuiește același trup.
Fiindcă rupt de adunarea celor credincioși, - el piere.
2 - Credem că se înșală amar acel credincios care făcând cu numele parte dintr-o frățietate sfântă, el nu se și silește cu tot dinadinsul, să capete deplin același duh și același fel de a simți în toate privințele, cu frații lui.
Porunca unității și a ascultării ne-a dat-o tuturor Dumnezeu!
3 - Frate, să nu ne înșelăm și să nu ne mințim:
ci dacă nu suntem, - atunci nici să nu spunem că suntem!
Și dacă este deosebire, să nu spunem că nu este.
Ci să facem ca într-adevăr să nu fie.
4 - Trebuie să îndreptăm cu adevărat și pe totdeauna din noi și dintre noi tot ceea ce întristează pe Duhul Sfânt.
Numai așa vom putea sta în unitatea fraților și în părtășia cu sfatul drepților.
Și numai așa să și stăm între ei, spre a le fi bucurie și nu întristare.
Pentru că nu numai pe frați îi întristăm - ci în primul rând pe Duhul Sfânt, care este în adunarea Sa.
5 - Cine stă în mijlocul fraților numai ca să-i împiedice și să-i tulbure, numai ca să-i necăjească și să-i întristeze neîncetat,
- odată va veni peste acela pedeapsa pe care o merită, pentru tot ce face.
Teme-te dezbinătorule de frați, fiindcă deasupra ta atârnă cea mai cruntă sabie a lui Dumnezeu.
6 - Câtă vreme omul nu se teme de Dumnezeu, el săvârșește cu nepăsare păcatul,
și nu se teme nici nu se rușinează de făptuirea nelegiuirii sale.
Numai temerea de Dumnezeu îl duce pe om la înțelepciune.
7 - Câtă vreme omul n-are frică, n-are nici respect.
Dar când cineva se găsește într-o stare fără acestea, el nu face decât nebunii și răutăți.
Vai de omul crescut și învățat să n-aibă frică și să n-aibă respect față de nimic!
Neavând frică, el nesocotește datoria lui,
neavând respect nesocotește pe semenii lui.
8 - Plin de îndrăzneală omul fără frică de Dumnezeu și fără respect de semeni va asculta mereu numai de el însuși...
Plin de nepăsare, va trece mereu peste alții.
Până când în calea vieții lui, pe neașteptate se va prăbuși peste el și peste ai lui, lovitura lui Dumnezeu.
9 - Câtă vreme lucrează omul nelegiuirea și păcatul,
ori sub ce lozincă ar lucra omul cel nesupus și îndrăzneț,
- el este în întregime lipsit de înțelepciune.
Numai când ochii omului încep să se deschidă
și să deslușească cu adevărat roadele faptelor lui,
- atunci cutremurându-se de ele, în capul său începe să se facă ziuă.
Și pe drumul lui lumină.
10 - O, ce binecuvântată clipă este când undeva răsare soarele
și când undeva se face lumină,
când cineva se trezește din beție și din amețeală ieșind din prăpastie.
O, ce binecuvântare este venirea înțelepciunii în viața cuiva.
Aceasta este ca prima zi în Geneză,
ca prima lumină după o veșnicie de haos.
11 - Înțelepciunea îți arată adevărul,
iar adevărul te face să lucrezi dreptatea, cinstit și temător,
în tot ce datorezi lui Dumnezeu, sau fraților,
sau oricărui om.
12 - În adevăratul om și în adevăratul credincios, respectul vine prin înțelepciune, din îndemnul cugetului său atent și curat (Rom. 13, 5).
Pe ceilalți oameni, lipsiți de aceste daruri, numai frica îi poate face să aibă respect.
13 - Când omul începe să aibă frică de Dumnezeu... frica de ochii Lui și de Cuvântul Lui,
frica de Judecata și de pedeapsa Lui,
abia atunci începe să capete el înțelepciunea care vine din frică.
Și e bună și aceasta,
- dar cea mai bună este cea care vine din împlinirea datoriei de conștiință.
14 - Da, este o altă înțelepciune, nespus mai fericită și mai bună,
- aceea pe care o dă omului dragostea de Dumnezeu, nu frica,
- respectul față de adevăr, - nu groaza,
cinstea față de semenii săi, nu teama
și părtășia lui Hristos, nu înfricarea satanei.
Această înțelepciune nu vine de jos, ci vine de Sus
Nu vine dinafară, ci dinăuntru.
Nu vine din frică, ci din conștiința proprie, trează și curată.
Și aceasta este cea mai mare și mai scumpă înțelepciune.
15 - Nimeni nu te va putea opri să nu te arunci în prăpastie, dacă chiar vrei să te arunci.
Însă bine faci dacă ții seama de cei care stăruiesc de tine, ani de zile, să nu te arunci.
Și mai bine faci dacă tu însuți iei seama la cei ce s-au aruncat înaintea ta, ca să vezi cum le merge acum.
16 - Bine faci dacă ții seama de sfatul celor care te cheamă cu lacrimi stăruitoare să vii acasă astăzi la Dumnezeu.
Să te desprinzi de tot ceea ce este străin, și să te unești în totul cu ceea ce este al tău, curat și sfânt.
Bine faci dacă lași adevărata înțelepciune de Sus, să te îndrumeze împreună cu frații tăi
- și nu închipuirile nesupunerii tale, împotriva lor.
17 - Bine faci dacă te întorci cu adevărat la Dumnezeu, ca să primești înțelepciunea,
să înveți respectul
și să lucrezi binele.
Că Dumnezeu te va binecuvânta, dacă asculți. Și semenii tăi te vor respecta și iubi.
18 - Inima omului firesc dorește mereu să nu păzească nici o poruncă a lui Dumnezeu,
pentru că fiecare poruncă a lui Dumnezeu îi osândește o plăcere trupească,
și-l îndeamnă la înfrânare.
19 - Dacă omul nu dorește să păzească poruncile lui Dumnezeu, bietul om firesc este nefericit.
Nefericit nu numai prin urmările păcatului său asupra vieții sale, ci mai ales prin urmările neascultării sale asupra sufletului său.
20 - Dragă suflete, dacă dorești cu adevărat fericirea ta, să știi că aceasta nu-ți poate veni decât prin păzirea poruncilor și voii lui Dumnezeu,
adică din urmarea lui Hristos.
Din nici o altă parte și pe nici o altă cale nu vei ajunge cu adevărat fericit niciodată, decât așa.
Dumnezeu să-ți dea această fericire, singura statornică și deplină.
Amin.