Dovada învierii noastre
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Trebuie mereu să ne întrebăm pe noi înşine, ce mărturie dăm noi prin viaţa noastră despre învierea noastră din moartea păcatului.
- Slăvesc oamenii pe Dumnezeul nostru din pricina noastră?
- sau din pricina noastră ajunge mai degrabă hulit Numele lui Hristos şi dispreţuită Lucrarea Lui? (Rom. 2, 24).
Să luăm foarte bine seama la aceste întrebări, căci în curând pentru toate acestea să ştim că ne va chema Dumnezeu la Judecată (Ecles. 11, 9).
2 - Soarta credinciosului lui Hristos pe pământ este aceeaşi cu a Mântuitorului său - şi cu a Sfintei Sale Evanghelii.
Unde Isus este iubit şi respectat, acolo slujitorul Lui este şi el primit cu bunăvoinţă.
Unde Numele lui Dumnezeu este batjocorit, unde Hristos este tăgăduit şi prigonit - acolo şi adevăratul Lui slujitor, nu poate avea o altă soartă decât batjocura şi prigoana la fel ca şi Dumnezeul şi Domnul său.
Vai de acel „credincios” - care nu este aşa!
3 - Vai de acei slujitori care se bucură de cinste acolo şi atunci când Stăpânul lor este dispreţuit.
Şi vai de acele lucrări numite „evanghelice” care se bucură de libertate acolo unde şi atuncea când Numele şi Evanghelia lui Hristos sunt lepădate.
4 - Atunci când Isus este căutat şi urmărit spre a fi ucis - prietenii Lui cei mai apropiaţi, oamenii din pricina cărora El este şi mai mult cinstit - vor fi şi ei neapărat, scrişi şi proscrişi, pe aceeaşi listă „neagră” cu Hristos, Domnul lor.
Şi vor fi şi ei ţinta aceloraşi batjocuri şi planuri ucigaşe ale vrăjmaşilor lor, ca şi El.
5 - Ferice de toţi acei fraţi şi surori, care nu-şi vor părăsi încrederea lor neclintită de la început - ci prin toate aceste scurte şi totdeauna trecătoare clipe ale încercării, îşi vor avea ochii aţintiţi spre răsplătire (Evrei 11, 26)
şi vor suferi cu bucurie ocara lui Hristos, nedorind să aibă altă soartă decât a Lui.
6 - Tu care ai înviat la o viaţă nouă şi care o trăieşti, prin mila şi puterea lui Hristos, - nu te teme!
Mărturiseşte cu îndrăzneală şi umblă cu sfinţenie, rămânând alături de Mântuitorul tău Isus Hristos, orice ar fi să I se întâmple Lui din partea vrăjmaşilor tăi
şi ţie din partea vrăjmaşilor Lui.
7 - Dacă pe nedrept ai fi jefuit, învinuit şi osândit,
şi dacă pe nedrept şi pentru Numele şi credinţa Domnului tău Isus, vei fi chinuit ani de zile,
- totuşi, - nu te teme! Aţinteşte-ţi ochii spre Marele tău Mântuitor şi Dumnezeu Isus Hristos şi spre marea Lui răsplătire, şi primeşte să suferi.
Suferinţa aceasta este arvuna slavei tale veşnice.
8 - Răbdarea lui Hristos te va întări, în tot ce vei răbda pentru El
- Cuvântul Lui te va mângâia, în tot ce va fi durere pentru tine
iar răsplătirile Lui te vor despăgubi veşnic, pentru tot ce ai avut de pierdut o clipă în lumea asta pentru El.
Fii deplin încredinţat de aceste mari adevăruri.
9 - Mai presus de toate însă, conştiinţa ta curată şi mulţumită de tine, abia atunci, îţi va fi de cea mai mare mângâiere, îmbărbătare şi răsplată, - când vei suferi pe nedrept pentru Dumnezeu.
Chiar din mijlocul cuptorului aprins, vei vedea Faţa Domnului tău.
Hristos va fi cu tine. Fii şi tu cu El.
10 - Lazăr din Betania, deşi tânăr, era un suflet matur şi evlavios. Un om întreg, cu o gândire înţeleaptă şi chibzuită. Un om cu care Domnul Isus sta de vorbă cu plăcere.
Datorită sufletului său ales, Lazăr a devenit un prieten iubit al Domnului Isus şi al apostolilor Săi (Ioan 11, 3-11).
Ce dovadă că sunt mulţi tineri de mare valoare şi sinceritate, în care Domnul Isus pune mari nădejdi.
11 - Marta era un suflet harnic şi binevoitor.
Ce pildă frumoasă pentru multe văduve tinere, care pot să facă mult pentru Domnul.
12 - Dacă Domnul a ajutat-o pe Marta să aibă o casă (Luca 10, 38), ea a pus-o cu totul în slujba Domnului.
Iar dacă avea crucea singurătăţii, ea a dus-o cu bucurie după Domnul, punându-şi tot ce avea în slujba Lui.
Şi nu a ajuns niciodată să-i fie silă sau să simtă vreo greutate făcând prea mult slujba pe care şi-a simţit-o ca o datorie faţă de Dumnezeu.
Ce pildă frumoasă poate fi ea pentru multe surori.
13 - Maria era un suflet de meditaţie şi de rugăciune...
Ce pildă frumoasă pentru tinerele noastre surori este Maria.
Ascultarea ei de Cuvântul Sfânt, era aşa de solemnă,
meditarea ei la sfintele taine, era aşa de profundă,
rugăciunea ei era atât de fierbinte şi pătrunzătoare,
iar părtăşia prin Duhul Sfânt cu desfătările cereşti, era pentru sufletul ales al Mariei toată bucuria şi puterea vieţii ei.
14 - Prin lumina curăţiei, Maria desluşea tainele printre care umbla, iar Duhul Sfânt, îi inspira îndemnuri şi îi dădea puteri - pentru faptele profetice
pe care doar câteva fiinţe sfinte le-au mai putut face pe acel pământ în slujba lui Dumnezeu.
15 - Maria din Betania era una din cele mai mari fiinţe, care mergea pe drumul ei ca printr-o mai dinainte ştiinţă a lucrurilor viitoare.
Toate faptele ei neobişnuite, dovedesc că ea avea un duh neobişnuit, o credinţă, o nădejde şi o dragoste neobişnuită.
Ce mari sunt astfel de suflete în faţa lui Dumnezeu!
Şi una şi alta înaintea tuturor celorlalţi.
- Prin această Dumnezeiască preştiinţă, le-a făcut pe acestea.
17 - Iată cei trei fraţi sunt cele trei stări fericite, care unesc împreună slujba cea mai desăvârşită şi plăcută lui Dumnezeu.
Înţelepciunea chibzuită
slujirea voioasă
şi meditarea pătrunzătoare.
Fericită casa şi fericită viaţa în care pot locui aceste trei lucruri.
18 - Fericit sufletul care le poate îmbina pe toate acestea trei aducând astfel lui Hristos cea mai binecuvântată şi completă slujire.
Fericită lucrarea evanghelică în care cresc şi se înmulţesc sufletele înzestrate cu aceste cereşti şi rare însuşiri.
Căci din pricina unor astfel de slujitori, mulţi vor fi îndemnaţi să creadă în Dumnezeu şi să urmeze pilda lor minunată.
19 - Uneori sunt în viaţa unor popoare momente de însemnătate crucială pentru toată istoria şi mântuirea lor.
Şi nu numai pentru ale acelui popor ci chiar şi pentru soarta şi istoria omenirii întregi.
Cum a fost momentul Hristos în viaţa poporului evreu.
20 - În adâncul conştiinţei lor, mulţimile - când nu sunt într-adins forţate de către cei care le stăpânesc, - au o inimă temătoare de Dumnezeu...
În adâncul sufletului său colectiv, nu există nici un popor care să nu aibă un înnăscut respect, faţă de lucrurile sfinte şi cereşti.
Dumnezeule binecuvântează veşnic pe acei conducători ai popoarelor, care ajută poporului lor să-şi împlinească în cel mai liber şi mai frumos fel, datoria lor faţă de Tine, Dumnezeule al tuturor popoarelor.
Amin.