Duhul Sfânt - Vestitorul Golgotei

„Iar când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului - zicea Iisus -, El Mă va preamări pe Mine, căci dintru al Meu va lua și va vesti vouă. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt, de aceea am zis că dintru al Meu va lua și va vesti vouă.” (In 16, 13-15).

Am amintit, mai înainte, pe scurt, că lecția de predilecție a Duhului Sfânt este Golgota. Acum vom scrie mai pe larg despre aceasta.

În școlile cele lumești se învață multe feluri de studii: limbi, gramatici, matematici, istorie, geografie etc. Școala Duhului Sfânt are însă un singur studiu și o singură lecție, pe care o predă în felurite chipuri: Golgota.

Duhul Sfânt Îl vestește neîncetat pe Mântuitorul și învățăturile Lui. „Iar când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului - zicea Iisus -, El Mă va preamări pe Mine, căci dintru al Meu va lua și va vesti vouă. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt, de aceea am zis că dintru al Meu va lua și va vesti vouă” (In 16, 13-15).

Iisus Mântuitorul L-a vestit pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt Îl vestește pe Mântuitorul. Școala cea mare a mântuirii sufletești are două clase: clasa Golgotei și clasa Duhului Sfânt. Aceste două clase se întregesc una pe alta. Prin Golgota ne vin darurile Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt ne ajută să aflăm Golgota. Prin darurile Jertfei de pe Crucea Răstignirii ne vine mântuirea, iar Duhul Sfânt ne ajută să aflăm aceste daruri și ni le dă. Oricine intră cu adevărat în școala Golgotei, acela e și un școlar al Duhului Sfânt, iar, de cealaltă parte, orice școlar al Duhului Sfânt este un vestitor al Mântuitorului.

Duhul Sfânt Se ocupă neîncetat cu vestirea Mântuitorului. Tot timpul Și-l folosește pentru vestirea lui Iisus Hristos. Veacuri de-a rândul n-a făcut altceva, decât L-a vestit pe Iisus cel Răstignit și Îl va vesti mereu, pânâ la sfârșitul veacurilor.

Numai prin Duhul Sfânt Îl putem cunoaște cu adevărat pe Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă. Dacă Iisus a zis: „Nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât prin Fiul” (Mt 11, 27), apoi, tot așa, putem zice că nici pe Iisus Mântuitorul nimeni nu-L poate cunoaște cu adevărat, decât prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt ne învață neîncetat despre Iisus Mântuitorul. În toate împrejurările vieții noastre, Duhul Sfânt Îl pune în fața noastră pe Mântuitorul, viața Lui și învățăturile Lui. De ești sărac, Duhul Sfânt îți zice: Uită-te la Iisus, că n-a avut nici măcar un loc unde să-Și plece capul! (Lc 9, 58). De ești în durere și suferință, Duhul Sfânt îți arată pe Cel Ce a răbdat bătăi, batjocuri, dureri grozave și moarte. De ești prigonit, îți zice: Uită-te la Cel Ce a fost prigonit, de la început până la sfârșit, în toată viața Lui de pe pământ! În orice stare ai fi, Duhul Sfânt îți zice: Uită-te la Iisus Mântuitorul și îndată vei primi mângâiere, ajutor și scăpare!

Lecția de predilecție a Duhului Sfânt este îndeosebi Golgota. Aici umblă neîncetat Duhul Sfânt să-i atragă pe oameni. Și ce metodă minunată are și aici!

Duhul Sfânt începe a-l trezi pe om, arătându-i păcatele și punând în fața lui Jertfa Crucii, iertarea și mântuirea. Duhul Sfânt stăruie mereu în lecția aceasta, până ce-l pleacă pe om spre Golgota și-l depune la picioarele Crucii, zicându-i: „Vezi, păcătosule, de ce dar mare te-a învrednicit Fiul lui Dumnezeu! El a murit pentru tine și păcatele tale. A murit ca să nu mai fii al tău, ci să fii al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un preț mare” (1 Cor 6, 20).

Duhul Sfânt stăruie mai departe cu lecția aceasta, adâncind, și azi, și mâine, Jertfa Crucii în inima și viața omului, până ce-l aduce pe om să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci trăiește în mine Iisus Hristos, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal 2, 20). Aceasta este culmea la care se poate ridica un om pământean. Aceasta este lecția de încheiere a Duhului Sfânt, punctul suprem al mântuirii sufletești; iar acest punct îl putem câștiga numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Când ajungi la acest punct, deodată ți se schimbă întreg felul de a vedea, de a trăi, de a gândi și de a vorbi.

Un prieten mă mustra, mai zilele trecute - și încă în public -, de ce folosesc numai cuvintele „Domnul” și „Mântuitorul”. Cică expresii ca acestea: „Preadulcele meu Mântuitor...”, „Domnul meu...” etc. ar fi expresii „sectare”. Îmi spunea prietenul, cu apăs, să folosesc numai cuvântul „Hristos”.

- O, dragul meu - i-am răspuns eu -, era o vreme când așa făceam, cum zici. Peste treizeci de ani am vorbit mereu despre un Hristos Care a venit în lume „să șteargă greșeala lui Adam” și „să scape lumea de păcatul strămoșesc”. Ani de zile am predicat și eu despre un Hristos Care ne învață să facem ceea și ceea și să nu facem ceea și ceea. Dar cu această predică n-am putut aduce aproape pe nimeni la picioarele Crucii. Nu m-am putut aduce nici măcar pe mine. S-a întâmplat însă, dragul meu, că a trecut un vuiet peste viața mea, a suflat un vânt, nici eu nu-mi dau seama bine de unde și cum a venit. Dar, în clipa aceea, mi s-a deschis graiul și am strigat: „Domnul meu!” și „Mântuitorul meu!...” Până atunci, eu cunoșteam numai un Hristos Care avea de lucru mai mult cu Adam și cu păcatul strămoșesc, decât cu mine. Acum însă cunosc un Hristos Care are de lucru cu mine, cu păcatele mele, cu slăbiciunile mele, cu îndoielile mele, cu mântuirea mea. Peste treizeci de ani nu I-am zis lui Hristos niciodată Domn și Mântuitor, pentru că n-aveam de lucru cu El, pentru că nu era Domnul și Stăpânul vieții mele. O, dragul meu prieten, poate tu nu înțelegi acest fel de a grăi; te supără acest fel de a grăi. Domnul să-ți ajute să poți zice cândva și tu: Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor!...

Duhul Sfânt Îl vestește și Îl preamărește pe tot locul pe scumpul nostru Mântuitor. Așa să facem și noi! N-ai aflat încă pe Domnul și mântuirea?... Lasă-te atras de Duhul Sfânt la picioarele Crucii, ca să-L afli, iar după ce L-ai aflat, preamărește-L neîncetat și Îl vestește și altora!

Vorbiți pe tot locul și cu toate prilejurile despre Iisus cel Răstignit! Eu mă tem că în ziua Judecății voi fi mustrat cu mustrări ca acestea: Adu-ți aminte că, atunci și atunci, ți s-a dat prilej să vorbești despre Iisus Hristos, și n-ai vorbit!... Ți s-a dat prilej să-i chemi pe oameni la Golgota, și nu i-ai chemat.

Să-L vestim pe Iisus Mântuitorul și prin faptele noastre! Sângele Lui să se observe în toate faptele și vorbele noastre! Să-L vestim pe tot locul și cu toate prilejurile!

Duhul Sfânt este și Înțelepciune. El ar putea vorbi despre descoperiri noi aduse din cer. El ar putea să ne vorbească despre noi descoperiri științifice, despre știință și filozofie. Dar El Se ocupă numai cu vestirea Mântuitorului și cu Golgota, pentru că aici se află adâncimea și înălțimea cunoștinței.

Toate cunoștințele și învățăturile noastre cele lumești, în lumina veșniciei, nu prețuiesc nimic. În lumina vieții de veci și a judecății de veci, va avea preț numai ceea ce am învățat în școala cea mare a Duhului Sfânt. Și, vai, ochii mi se umplu de lacrimi când mă gândesc ce de creștini trec în cealaltă lume fără să fi învățat nimic în această școală!

Mai zilele trecute, am văzut un țăran citind un ziar politic. Se ținea mândru că citește și el politică mai înaltă, de care citesc și domnii. „Bădicule dragă, i-am zis, dă-mi voie să te întreb, ai citit dumneata cândva în Biblie?” S-a uitat lung și mirat la mine. Nici n-auzise de așa ceva.

Scumpii mei frați din Oastea Domnului! Îndemnați neîncetat pe oameni să intre în școala cea mare a Duhului Sfânt! Îndemnați-i și ajutați-i neîncetat să intre în școala aceasta, ca să-L afle pe Iisus cel Răstignit!