Dumnezeu este Adevărul

Slăvit să fie Domnul!

Scumpii noștri frați, și în seara aceasta, prin îngăduința și harul lui Dumnezeu, ne aflăm în acest loc, sărbătorind un eveniment deosebit din viața oamenilor, în general, și deosebit de important din viața tinerilor noștri care au făcut acest pas.

În seara aceasta s-au perindat mulți, cum ați văzut, care au fost mai mult sau mai puțin entuziaști, au fost pătrunși de cuvintele pe care le-au spus. Și unii poate vă veți pune întrebarea: „Ce i-a determinat pe acești oameni să afirme ceea ce afirmau? Care este temelia? Care este fundamentul susținerii lor? Și, de fapt, ce vor acești oameni? Ce-i împinge, ce-i poartă, ce-i determină?”. Într-un oarecare înțeles, într-o anumită ordine de idei, elementele acestei lumi se pot împărți în două:

1. elemente bazate pe Adevăr, fundamentate pe Adevăr;

2. elemente fundamentate pe minciună.

Ceea ce se bazează pe Adevăr este viață. Ceea ce se bazează pe minciună este moarte. Aceste două noțiuni importante, care au împărțit omenirea, lumea, existența în două, au determinat generații după generații să se despartă în două mari categorii și să existe mereu deosebiri și mereu dispute, mereu probleme.

Aceste două noțiuni: Adevărul și minciuna. Spiritualitatea și materia. Dumnezeu și diavolul. Acestea două au fost cele care, pe acești oameni care au fost și în seara aceasta prezenți aici și s-au perindat și și-au pus în felul acesta problema, i-au determinat la o viață așa cum au mărturisit-o, așa cum ați văzut-o și poate, la un moment dat, v-a intrigat: „Cum au ajuns acești oameni la o stare ca asta? Cum acești oameni pot să își permită? Cum acești oameni pot să spună, pot să renunțe la ceea ce, de fapt, noi considerăm superior? La ceea ce noi considerăm veritabil?” Dar să știți că Adevărul este Dumnezeu. Dumnezeu este Viață. Adevărul absolut este unul singur. Și toți acei care se bazează și se fundamentează pe Adevăr, adică pe Dumnezeu, au prilejul, au posibilitatea, au încredințarea, au impulsul lăuntric să vă mărturisească ceea ce v-au mărturisit frații mai înainte. De aceea acești oameni au ajuns în starea aceasta, pentru că ei s-au bazat pe Adevăr.

Și cum au ajuns? Și cum s-au petrecut lucrurile?

Fiecare dintre noi, fiecare individ al lumii de astăzi își pune o anumită problemă importantă a vieții lui: dorește fericire, dorește liniște, dorește pace, dorește viață... Dar tocmai aceste lucruri pe care le dorește fiecare om - vorbesc de un om sănătos, integru, om cu mintea luminată - nu pot fi găsite și nu pot fi aflate decât în Adevăr. Pentru că ele își au originea în Adevăr.

Orice izvorăște din neadevăr este netemeinic, este lipsit de vitalitate, este lipsit de durată, este împins spre moarte.

Dar tot ce se fundamentează pe Adevăr este etern, este puternic, este solid, este veritabil. De aceea noi dorim o viață veritabilă, noi dorim o viață bazată pe adevăr, noi dorim pacea, noi dorim liniștea, noi dorim fericirea. O fericire adevărată nu poate să existe fără o bază sigură, fără o bază garantată în Adevăr.

Numai Adevărul poate să dea o fericire temeinică, una care să nu se spulbere de la o zi la alta, care să nu se clatine, care să nu se schimbe, care să te facă să ai mereu privirea îndreptată spre Acel care este Etern și din Care izvorăște mereu Adevărul, adică din Dumnezeu.

De acolo curge fericirea, de acolo izvorăște pacea, de acolo se inundă pământul acesta cu liniște - din Adevăr, adică din Dumnezeu. Ori vrem, ori nu vrem să acceptăm aceasta, trebuie s-o recunoaștem. Fiecare să privim asupra vieții noastre...

Avem pace? Dacă-L avem pe Dumnezeu! Dacă-L avem pe Dumnezeu, atunci avem pace. Avem fericire!

Au fericire! Indiferent cum îi cotează lumea, indiferent cum îi socotesc ei, sărmanii, că ajung să-i compătimească, ajung să-i considere într-un fel sau altul. Dar acești oameni au sufletul încredințat, au conștiința bine întemeiată, au toate simțurile lor orientate în Adevăr, prin Adevăr, pe Adevăr, adică pe Dumnezeu. Și acești oameni pot să afirme, căci pot dovedi cu viața lor că au pace, au liniște, se sprijină pe Adevăr.

Dar tu, sărmane suflet care n-ai ajuns în acest stadiu? Care încă umbli, încă umbli în lumea de astăzi, fie că lumea te consideră, poate, creștin sau nu te consideră, dar care n-ai ajuns încă să te fundamentezi pe Adevăr, care n-ai ajuns să fii pătruns în întreaga ta ființă de Dumnezeu, nu ai pace. Poți să mi-o spui privindu-mă țintă în ochi... Ți-o spun: Nu ai pace! „Lumea n-are pace, lumea n-are pace...”

Minciuna nu dă pace. Satana nu dă liniște. Este frământare, este zbucium, este durere, este moarte. Adevărul este numai Dumnezeu. Aici este secretul vieții. Aici este ținta vieții. Acesta este țelul suprem și dorința vieții noastre: Dumnezeu-Adevărul care biruie veșnic și veșnic.

De aceea, am dori din toată inima ca să îndreptăm mințile și să trezim în conștiințele tuturora și în conștiințele noastre dorința, dorul, setea aceasta după Adevăr, care, de fapt, există. Dar Satan este cel care întunecă mințile, Satan este cel care, cu ghearele lui fioroase și negre, vă strânge și vă întoarce privirea, vă sucește mintea și concepția, să nu puteți să vedeți Adevărul.

Dar El stă mereu și cheamă. Dumnezeu cheamă mereu și Dumnezeu are posibilitățile, modalitățile Lui tainice de a-i chema pe oameni. În seara aceasta ,fraților, Dumnezeu ne cheamă. Dumnezeu ne vorbește. Acolo, în lăuntrul conștiinței noastre, fiecare să ne facem un proces, fiecare să ne punem problema: „În ce măsură am ajuns eu bucuria, acea anumită bucurie a vieții noastre care are la bază Adevărul?”.

Dacă într-adevăr are ca bază Adevărul, atunci putem să fim fericiți, că ea va fi o bucurie care va dăinui etern. Iar dacă nu, dacă se bazează pe o idee, dacă se bazează pe anumite lucruri care sunt vremelnice și trecătoare, care au la originea lor neadevărul, acestea nu ne vor da fericirea, fraților.

De aceea, Domnul să facă El ca toate inimile, toate persoanele care au fost în seara aceasta aici să-și pună problema aceasta a mântuirii, a Adevărului. Pentru că aici rezidă, cum am spus, bucuria vieții, izvorul și setea de viață; și viața însăși rezidă tocmai în cunoașterea Adevărului. Aici luptă motorul care generează mereu bucuria, care generează mereu pacea, fericirea, prin cunoașterea Adevărului.

Acestea sunt niște trepte minunate care te duc până în Veșnicie, fără sfârșit, spre o stare mereu mai înaltă, mereu mai prosperă, spre o stare după Voia lui Dumnezeu, spre o stare care are menirea să te împlinească, să te realizeze și să spulbere pentru totdeauna întristarea, durerea, lipsa de siguranță. De aceea, haideți să pășim cu toții pe scara cunoașterii Adevărului, pe scara cunoașterii lui Dumnezeu.

Tocmai în asta stă și această taină a infinitului, a veșniciei, a nesfârșitului, în cunoașterea Adevărului. Pe măsură ce Îl cunoști pe Dumnezeu, în aceeași măsură bucuria îți crește. Și plictiseală - așa cum există termenul acesta comun, plictiseală - nu există.

Nu există în nici un fel regres sau stare de plafonare, căci este o continuă ascensiune, este o continuă înălțare din momentul în care, din zi în zi, te adâncești în cunoașterea lui Dumnezeu. Aici este tot ce trebuie pentru eternitate și de aceea în Veșnicie va fi mereu fericire crescândă, pentru că Dumnezeu descoperă tuturor celor care vor fi împreună cu El mereu și mereu noi zări ale Adevărului, făcându-i mereu mai plini, mereu mai fericiți și făcându-i mereu să se împlinească. Și se va împlini în felul acesta planul înțelept și minunat al lui Dumnezeu. Iată dar, niște lucruri reale care ne stau în față și pe care orice minte sănătoasă trebuie mereu să și le pună.

Cum poate să existe cineva care nu-și pune aceste probleme... care nu are măcar curiozitatea să se întrebe: De ce Cartea aceasta (Biblia) a împărțit lumea în două? De ce Cartea aceasta nu a fost uitată și trecutul nu a așternut uitare peste ea? De ce Cartea aceasta a determinat milioane de oameni la martiriu? De ce Cartea aceasta a schimbat atâția? De ce Cartea aceasta face ce vedem noi astăzi? Când Cartea aceasta face multitudinea, mulțimea lumii creștine care, cu fruntea sus, spre Dumnezeu, pășește mereu înainte.

Acești oameni sunt oameni sănătoși, niște oameni - dacă vreți - sănătoși din toate punctele de vedere.

Pentru că în acei în care există Adevărul există și calitățile Adevărului. Și calitățile Adevărului sunt calitățile lui Dumnezeu. Și acei oameni în care există Dumnezeu răsfrâng [aceste calități] prin viața lor. Și acei oameni ajung să fie o binecuvântare pentru locul, pentru starea, pentru munca, serviciul, țara, societatea în care trăiesc.

De aceea, fraților, acesta este un element deosebit de important, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată și care trebuie să stea permanent în atenția noastră. Pentru ca să putem beneficia de ceea ce, de fapt, noi dorim în viața noastră, adică pacea, liniștea, fericirea. Deci nu se pot găsi în afară de Adevăr. Ori vrem să recunoaștem, ori nu vrem.

Vă spun sigur că toți cei care nu au viața și toată existența întemeiată pe Dumnezeu nu au fericire, ci au închipuire, au o himeră, au ceva care îi amăgește de azi pe mâine; și mâine se vor simți mai goi, mâine se vor simți mai disperați, ca să culmineze cu momentul acela despre care s-a vorbit spre final, când trebuie să dai socoteală, când s-a terminat cu legile acestui pământ, când spiritul tău va vedea tot ceea ce crezi că nu există, tot ceea ce este, de fapt, Adevăr și neadevăr.

Dar atunci va fi prea târziu, pentru că atunci va fi irevocabilă sentința, atunci nu se mai poate face nimic. Astăzi, când auziți Cuvântul lui Dumnezeu, nu vă împietriți inimile. De aceea, fraților, poate că am cam insistat prea mult asupra acestui cuvânt, dar aceasta este esența, aici este axul principal al întregii noastre activități: a ne baza, a ne fundamenta pe Adevăr, pentru a crește niște oameni sănătoși, pentru a ne realiza, a ne împlini niște oameni compleți în cele duhovnicești, în tot ceea ce Dumnezeu făgăduiește tuturor celor consfințiți de El.

Am spus „consfințiți”. Acesta este un lucru deosebit de important, când Dumnezeu ajunge să pecetluiască un suflet, când Dumnezeu ajunge să-l determine pe un om, să îl sărute cu Duhul Lui Sfânt, și acesta să umble apoi călăuzit toată viața de Duhul lui Dumnezeu.

Acest lucru nu poate fi făcut de o societate, de un om, de o anumită concepție. Acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. Când Duhul lui Dumnezeu pecetluiește un suflet, este pecetluit. Acela Îl are, acela Îl posedă. Acela nu spune că Îl are, nu se laudă că Îl are. Acela dovedește că Îl are.

Acela este un suflet, acela este un om care este într-adevăr după voia lui Dumnezeu și pe care noi avem datoria să îl cunoaștem, să îl vedem, să avem privirile îndreptate asupra lui. Pentru că prin astfel de elemente, prin astfel de oameni Dumnezeu ne modelează, Dumnezeu ne dăltuiește, ne îndrumă și ne conduce spre țelul pe care îl dorește El.

Aș vrea, în acest sens, să citesc câteva exemple din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, ca să vedem în ce măsură anumiți oameni au ajuns și cum, modalitatea și felul în care au ajuns să cunoască Adevărul, au ajuns să pășească pe scara cunoașterii Adevărului. Și au ajuns să fie pecetluiți cu Duhul lui Dumnezeu. Este vorba despre acela pe care îl cunoașteți majoritatea; dar poate există cineva care nu îl cunoaște: e un vameș, unul dintre cei care luau vamă, e Zaheu.

„Iisus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. Și un om bogat numit Zaheu, mai marele vameșilor, căuta să vadă care este Iisus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte și s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.

Iisus a ajuns în locul acela, Și-a ridicat ochii în sus și i-a zis: «Zahee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.» Zaheu s-a dat în grabă jos și L-a primit cu bucurie” (Lc 19, 1-6).

Zaheu dorea din toată inima să-L vadă pe Domnul Iisus. Domnul de departe a cunoscut inima lui Zaheu. Și aici se împlinește cuvântul: „Cine face un pas către Mine, Eu fac zece către el”. „Zahee, pentru că tu ai făcut un pas către Mine, pentru că tu te-ai urcat în dud, ai dorit atâta: să Mă cunoști... iată că Eu răsplătesc alergarea ta, dorința ta, setea ta... Eu răsplătesc pasul tău făcut către Mine. Și iată că Eu fac zece pași către tine: Azi trebuie să rămân în casa ta”.

Ce bucurie și fericire pe Zaheu! La așa ceva nici nu se aștepta el! El dorea simplu, numai să-L vadă.

Apoi Domnul Iisus îi aduce mântuirea lui și casei lui. Domnul Iisus să ne facă pe fiecare dintre noi câte un Zaheu, ca să-L iubim și să-L căutăm pe Domnul așa cum L-a căutat Zaheu. Ca să-L aflăm pe Domnul tot așa cum L-a aflat și L-a primit Zaheu. Amin.

Slăvit să fie Domnul!