Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
În faţa ucenicilor Săi pe care îi aducea acum înaintea Tatălui spre binecuvântare,
ca pe cea dintâi pârgă frumoasă şi fericită a lucrării pe care o săvârşise El,
- Mântuitorul Isus Hristos Se ruga pentru lucrarea pe care trebuia s-o înceapă ei:
- Eu Te-am proslăvit pe pământ! Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Adevărata proslăvire a lui Dumnezeu stă în împlinirea lucrării pe care El ţi-a dat-o s-o faci.
Nu cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri - a spus Mântuitorul (Matei 7, 21).
Cuvântul Adevărului spune: Căci noi... am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efes. 2, 10).
şi în umblarea conştiincioasă şi plină de iubire în toate faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte ca noi să le îndeplinim întocmai şi la timp,
- stă adevărata proslăvire a Tatălui Ceresc.
Domnul Isus arătase prin toate cuvintele Sale şi prin toate lucrările Lui, deplina ascultare de voia Tatălui,
deplina supunere faţă de poruncile primite de la Tatăl,
deplina împlinire a lucrării de mântuire pe care Dumnezeu Tatăl I-o dase să o facă pentru omenirea întreagă.
- Acum putea să spună în faţa Tatălui şi în faţa tuturor alor Săi, că lucrarea Lui este proslăvirea lui Dumnezeu.
Cât de strălucite erau aceste adevăruri pe care le rostea acum rugăciunea lui Hristos.
Fiul şi Trimesul Tatălui Se înfăţişa la sfârşitul vremii Lui de muncă, raportând în faţa Lui de împlinirea datoriei pentru care a venit în lume.
Faptele pentru care fusese trimes, erau îndeplinite, întocmai.
Cuvintele pentru care fusese trimes să le mărturisească - fuseseră spuse aşa cum I se spuseseră (Ioan 12, 49).
Adevărul pe care trebuia să-L înalţe - Îl înălţase luminos.
Şi mântuirea pe care trebuia s-o aducă, o adusese în chip desăvârşit pentru toţi cei care vor vrea să se apropie de Dumnezeu prin El (Evrei 7, 25).
Ce desăvârşită, ce adevărată şi ce rodnică era proslăvirea pe care I-o aducea Tatălui Ceresc, lucrarea de pe pământ făcută de Fiul Său Isus Hristos.
Tatăl şi Fiul o vedeau nu numai în profunzimea ei această lucrare ci şi în întinderea pe care avea să o atingă în timp şi în veşnicie.
Vedeau nu numai frumuseţea roadelor ei - ci şi mulţimea acestor roade.
Vedeau nu numai proslăvirea de acum, ci şi proslăvirea de la Sfârşitul veacurilor adusă Lui de Lucrarea Bisericii întregi, rodul Jertfei lui Isus de pe Cruce. Şi încununarea muncii Sale.
Acum Fiul proslăvea pe Tatăl pentru înţelepciunea cu care întocmise această lucrare.
Pentru puterea pe care o arătase tot timpul ei.
Pentru Dreptatea pe care o dovedise prin ea.
Şi mai ales pentru Dragostea nespus de mare în care o învăluise.
Proslăvirea lucrării Fiului era Tatăl. Proslăvirea Tatălui era lucrarea Fiului, întregită cu cea a înfiaţilor Săi, care erau priviţi una cu El. Cum trupul e una cu capul, iar lucrarea acestora este una şi aceeaşi.
Dragă suflet de frate şi soră, ales şi trimes de Dumnezeu pentru o lucrare rânduită ţie să o faci pe pământ,
- tu oare cum stai faţă de acest lucru?
Cum te înfăţişezi tu înaintea Tatălui?
Şi cum arată în faţa Lui, lucrarea pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o ţie să o faci?
Atâtea fapte bune a pregătit Dumnezeu ca tu să umbli în ele!
- Cum umbli tu în calea bisericii?
Cum umbli în ascultarea Cuvântului Sfânt?
Cum umbli între fraţi?
Cum umbli între săraci şi între bolnavi,
între suferinţe şi între îngrijorări,
între necazuri şi prigoniri,
între ispite şi păcate,
între vrăjmaşi şi prieteni?
Proslăveşte lucrarea ta şi umbletele tale pe Dumnezeu, sau nu?
Proslăvire veşnică fie adusă Numelui Tău Veşnic Dumnezeul nostru pentru iubirea Ta veşnică faţă de noi.
Mulţumim pentru Lucrarea mântuitoare pe care ne-ai adus-o şi pentru harul mântuitor prin care ne-ai învrednicit şi pe noi să fim împreună lucrători cu Tine la această Dumnezeiască Lucrare fericită (1 Cor. 3, 9-15).
Te rugăm dăruieşte-ne puterea şi lumina Duhului Sfânt prin care să avem înţelepciunea şi tăria, grija şi voinţa necurmată pentru a face această lucrare în aşa fel încât ea să fie o veşnică proslăvire a Numelui Tău Cel Sfânt.
Amin.