Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
În fața ucenicilor Săi pe care îi aducea acum înaintea Tatălui spre binecuvântare,
ca pe cea dintâi pârgă frumoasă și fericită a lucrării pe care o săvârșise El,
- Mântuitorul Isus Hristos Se ruga pentru lucrarea pe care trebuia s-o înceapă ei:
- Eu Te-am proslăvit pe pământ! Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Adevărata proslăvire a lui Dumnezeu stă în împlinirea lucrării pe care El ți-a dat-o s-o faci.
Nu cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri - a spus Mântuitorul (Matei 7, 21).
Cuvântul Adevărului spune: Căci noi... am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efes. 2, 10).
și în umblarea conștiincioasă și plină de iubire în toate faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte ca noi să le îndeplinim întocmai și la timp,
- stă adevărata proslăvire a Tatălui Ceresc.
Domnul Isus arătase prin toate cuvintele Sale și prin toate lucrările Lui, deplina ascultare de voia Tatălui,
deplina supunere față de poruncile primite de la Tatăl,
deplina împlinire a lucrării de mântuire pe care Dumnezeu Tatăl I-o dase să o facă pentru omenirea întreagă.
- Acum putea să spună în fața Tatălui și în fața tuturor alor Săi, că lucrarea Lui este proslăvirea lui Dumnezeu.
Cât de strălucite erau aceste adevăruri pe care le rostea acum rugăciunea lui Hristos.
Fiul și Trimesul Tatălui Se înfățișa la sfârșitul vremii Lui de muncă, raportând în fața Lui de împlinirea datoriei pentru care a venit în lume.
Faptele pentru care fusese trimes, erau îndeplinite, întocmai.
Cuvintele pentru care fusese trimes să le mărturisească - fuseseră spuse așa cum I se spuseseră (Ioan 12, 49).
Adevărul pe care trebuia să-L înalțe - Îl înălțase luminos.
Și mântuirea pe care trebuia s-o aducă, o adusese în chip desăvârșit pentru toți cei care vor vrea să se apropie de Dumnezeu prin El (Evrei 7, 25).
Ce desăvârșită, ce adevărată și ce rodnică era proslăvirea pe care I-o aducea Tatălui Ceresc, lucrarea de pe pământ făcută de Fiul Său Isus Hristos.
Tatăl și Fiul o vedeau nu numai în profunzimea ei această lucrare ci și în întinderea pe care avea să o atingă în timp și în veșnicie.
Vedeau nu numai frumusețea roadelor ei - ci și mulțimea acestor roade.
Vedeau nu numai proslăvirea de acum, ci și proslăvirea de la Sfârșitul veacurilor adusă Lui de Lucrarea Bisericii întregi, rodul Jertfei lui Isus de pe Cruce. Și încununarea muncii Sale.
Acum Fiul proslăvea pe Tatăl pentru înțelepciunea cu care întocmise această lucrare.
Pentru puterea pe care o arătase tot timpul ei.
Pentru Dreptatea pe care o dovedise prin ea.
Și mai ales pentru Dragostea nespus de mare în care o învăluise.
Proslăvirea lucrării Fiului era Tatăl. Proslăvirea Tatălui era lucrarea Fiului, întregită cu cea a înfiaților Săi, care erau priviți una cu El. Cum trupul e una cu capul, iar lucrarea acestora este una și aceeași.
Dragă suflet de frate și soră, ales și trimes de Dumnezeu pentru o lucrare rânduită ție să o faci pe pământ,
- tu oare cum stai față de acest lucru?
Cum te înfățișezi tu înaintea Tatălui?
Și cum arată în fața Lui, lucrarea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o ție să o faci?
Atâtea fapte bune a pregătit Dumnezeu ca tu să umbli în ele!
- Cum umbli tu în calea bisericii?
Cum umbli în ascultarea Cuvântului Sfânt?
Cum umbli între frați?
Cum umbli între săraci și între bolnavi,
între suferințe și între îngrijorări,
între necazuri și prigoniri,
între ispite și păcate,
între vrăjmași și prieteni?
Proslăvește lucrarea ta și umbletele tale pe Dumnezeu, sau nu?
Proslăvire veșnică fie adusă Numelui Tău Veșnic Dumnezeul nostru pentru iubirea Ta veșnică față de noi.
Mulțumim pentru Lucrarea mântuitoare pe care ne-ai adus-o și pentru harul mântuitor prin care ne-ai învrednicit și pe noi să fim împreună lucrători cu Tine la această Dumnezeiască Lucrare fericită (1 Cor. 3, 9-15).
Te rugăm dăruiește-ne puterea și lumina Duhului Sfânt prin care să avem înțelepciunea și tăria, grija și voința necurmată pentru a face această lucrare în așa fel încât ea să fie o veșnică proslăvire a Numelui Tău Cel Sfânt.
Amin.