Evanghelia de duminică: căutați la păsările cerului și la crinii câmpului (3)

Una din cele mai frumoase Evanghelii este cea de duminică. Citiți-o pe larg la Matei 6, 28-32. Vom tâlcui pe scurt unele învățături din ea.

Luminătorul trupului este ochiul.

Domnul a zis: luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat...

Ce dar mare ne sunt nouă ochii și vederea! Fără lumina și vederea ochilor, viața noastră cea pământească n-ar avea nici un preț, ar fi o osândă. Întocmai așa e și viața cea sufletească fără ochii sufletești și fără vedere sufletească: o viață de osândă, o viață trăită în zadar. Și vai, e plină lumea de astfel de nefericiți.

Nu puteți sluji la doi domni.

Domnul a zis: nimeni nu poate sluji la doi domni, că sau pe unul îl va iubi, sau pe altul îl va urî... nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona...

Am tâlcuit aceste vorbe de atâtea ori și în atâtea feluri prin Lumina Satelor și prin toate cărțile noastre. Și le vom repeta mereu. O, cum n-am eu glas de trâmbiță cerească să strig aceste cuvinte ale Domnului să le audă toți oamenii! Cei mai mulți creștini își pierd sufletul și viața de veci tocmai la răspântia aceasta: ei își închipuie că pot sluji și lui Dumnezeu și diavolului. Diavolul pescuiește cele mai multe suflete tocmai la răspântia aceasta. Îi înșală Satana pe oameni șoptindu-le de acestea: da ce-i?... doară nu-i să te faci călugăr, măi omule... ți-ai făcut datoria și față de suflet... viața își are și ea plăcerile ei... așa-i făcută viața că trebuie ici colea să mai și înșeli, să mai și minți, să mai și furi, să mai și înjuri, etc.

Cu astfel de șoapte înșală Satana pe oameni să creadă că pot sluji și lui Dumnezeu și lui mamona.

Din înșelăciunea aceasta ies creștinii cei ce sunt nici fierbinți nici reci (Apoc. 3, 15). Din înșelăciunea aceasta ies cei ce merg și la biserică și la cârciumă... ies cei ce se roagă dar și suduie... ies cei ce cred în Dumnezeu, dar și pe diavolul îl ascultă...

A trăi o viață adevărat creștinească înseamnă a avea numai un Domn și Stăpân... înseamnă a-L avea pe Domnul Isus de Stăpân, Cârmuitor și Poruncitor peste inima ta și viața ta.

Uitați-vă la stupul de albine. Veți afla acolo o admirabilă pildă sufletească. Albinele nu sufăr decât o singură matcă. Pe celelalte le alungă, sau le omoară.

Ce pildă minunată pentru noi! Așa trebuie să facă și stupul vieții noastre celei sufletești: să nu sufere două mătci, să nu sufere doi stăpâni, să nu sufere doi cârmuitori... să sufere numai o singură matcă... numai un singur Cârmuitor... numai un singur Conducător: pe Isus, Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre.

Albinele știu ele bine de ce nu sufăr două mătci; pentru că atunci în stupul lor n-ar mai fi pace și liniște, ci tulburare, vrajbă și împotriviri.

Dar ceea ce nu fac albinele, fac oamenii. Cei mai mulți oameni își închipuie că pot porunci două mătci în stupul lor cel sufletesc. Urmarea? Astfel de oameni n-au pace și liniște în sufletul lor. De aici tulburarea din sufletul lor și din casele lor.

Predați-vă!...

A trăi o viață adevărat creștinească înseamnă a te preda cu totul Domnului și a-I sluji numai Lui. Istoria spune că vechii romani la ocuparea cetăților inamice, trimiteau vorbă celor asediați: cetățeni ai cetății asediate! Predați-vă! Predați-vă pe voi înșivă, predați orașul vostru, pământurile voastre, grădinile voastre, banii voștri, armele voastre; pe scurt, predați împăratului roman tot ce aveți.

Cetățile răspundeau: predăm totul - și erau îndată încorporate la imperiul roman.

Ce icoană minunată! O așa predare cere și Regele nostru Cel ceresc. Suflete dragă, predă-te Domnului cu tot ce ai. Mântuirea sufletul vine numai după ce te-ai predat cu totul Domnului și ai intrat în stăpânirea și cârmuirea Lui.

Căutați la păsările cerului și la crinii câmpului.

Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Iată o Evanghelie care celor necredincioși li se pare o glumă, un lucru de zâmbit. Dar ce dulce este această Evanghelie pentru cei ce trăiesc o viață de copii ai lui Dumnezeu! Când trăiești o viață de copil al lui Dumnezeu, atunci vezi Evanghelia de mai sus cum se împlinește în viața ta. Când ești cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine până în cele mai mici amănunte. Ați văzut cum sunt copiii: n-au nici o grijă și nu cunosc grija vieții; așa e și cu noi când suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu; deodată scăpăm de toate grijile și necazurile. Tatăl ceresc le ia asupra Sa. Tatăl ceresc Se îngrijește și de toate lipsurile vieții noastre trecătoare. Minunea cu ulciorul văduvei din Sarepta Sidonului și cu corbul lui Ilie din valea Horeb, se întâmplă și azi în viața celor ce trăiesc după Cuvântul Evangheliei. Tatăl ceresc umple ulciorul la vreme și corbul Lui sosește la timp (3 Regi 17, 2-16).

Când trăim o viață de copii ascultători ai lui Dumnezeu, ajutorul Lui ne vine când nici nu ne gândim și de unde nici nu așteptăm. Evanghelia cu crinii câmpului și păsările cerului se împlinește și azi. O spune așa de frumos și psalmul 22: Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic...

Dar această preadulce Evanghelie o cunosc numai cei ce trăiesc în turma cea ascultătoare a Domnului; numai cei ce trăiesc în legătură de fii iubiți și ascultători ai Tatălui ceresc.

Pentru cei ce nu trăiesc această viață, Evanghelia cu păsările cerului și crinii câmpului li se pare o glumă, o minciună. Tot ceea ce spune Evanghelia este adevărat și se împlinește. Însă celor ce trăiesc o viață de creștin mincinoasă, li se pare cu neputință de împlinit ceea ce spune Evanghelia.

Aici e a se căuta și cauza adevărată a greutăților, lipsurilor și necazurilor de azi. Au pierdut oamenii legătura cea adevărată de fii ai Tatălui ceresc, de aceea înoată în greutăți, lipsuri și necazuri ce nu se mai gată. Mie mi-e milă când îi văd pe oameni zbătându-se în necazuri, în lipsuri și greutăți. De s-ar ruga oamenii lui Dumnezeu și ar trăi o viață de adevărați copii iubiți și ascultători ai Lui, atunci Tatăl ceresc îndată i-ar scăpa de toate necazurile și greutățile.

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu...

Cu aceste cuvinte se încheie Evanghelia de duminică. Nu cumva să creadă cineva că Evanghelia aceasta ne-ar îndemna la lene și nepăsare de lucru. Munca și osteneala ni s-au lăsat ca un testament pe care îl predică toate Evangheliile. Ne spune însă Evanghelia să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grija de cele sufletești și atunci sporul și binecuvântarea Domnului se va pogorî peste lucrul mâinilor noastre.

Este acesta un adevăr pe care copiii lui Dumnezeu îl cunosc din experiența vieții. Un ostaș din Oastea Domnului îmi spunea că de când poartă în buzunarul său Noul Testament în loc de pipă și alcool, are spor îndoit în lucrul său.

Sporul și binecuvântarea Domnului se pogoară cu prisosință peste lucru mâinilor noastre când trăim o viață de adevărați copii ai lui Dumnezeu. O, ce dulce și ușoară-i o astfel de viață! Tu, cititorule dragă o cunoști?

Iosif Trifa.