Evanghelia de duminică: cel ce nu era îmbrăcat în haină de nuntă

Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi: Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât. Când a auzit împăratul, s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi. Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă? Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi (Matei 22, 1-14).

Învăţătura de mai sus e o pildă. Împăratul din pildă e Dumnezeu, iar nunta este Împărăţia lui Dumnezeu la care sunt chemaţi toţi oamenii. Dar nu toţi chemaţii, adică nu toţi oamenii ascultă chemarea Împăratului Dumnezeu. Cei mai mulţi habar n-au de chemarea lui Dumnezeu; când le vorbeşti încep a râde. Aceştia sunt în chipul omului din pildă care s-a aflat că n-are haină de nuntă, adică n-avea haine sufleteşti de fapte bune pe când l-a trecut moartea în faţa judecăţii. Ia seama iubite cititorule că şi viaţa mea şi a ta e pusă în pilda de mai sus. Prin taina botezului ni s-a dat o haină sufletească nouă şi curată. Câţi în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am şi îmbrăcat cu haină de curăţenie sufletească şi iertare a păcatelor. Dar această haină n-a rămas tot curată. Păcatul murdăreşte, păcatul rupe şi zdrenţuieşte haina sufletului nostru. Ea trebuie mereu spălată şi înnoită. Şti tu cititorule cu ce se spală şi se înnoieşte haina sufletului tău? Se spală cu lacrimile cele calde de căinţă pentru păcate şi mai ales se spală cu sângele Mântuitorului, cu Jertfa cea sfântă a Crucii de pe Golgota. Sângele Lui ne curăţă de orice păcat (1 Ioan 1, 7). Evanghelistul Ioan într-un loc din vedeniile sale spune că a văzut în Ziua Judecăţii pe cei drepţi şi credincioşi îmbrăcaţi în haine albe şi un înger îi arăta zicând: aceştia sunt cei ce şi-au spălat veşmintele lor în sângele Mielului, adică în Jertfa lui Isus (Apoc. 7, 14). Ţi-ai spălat şi tu cititorule haina sufletului tău în Jertfa cea sfântă a Crucii de pe Golgota?

O, ce mare dar este să fi totdeauna gata de nuntă, adică să-ţi ai curată şi curăţită de păcate haina sufletului tău. Sunt însă atât de puţini - mai ales azi - acei care se îngrijesc de haina sufletului lor. În zilele noastre sunt la modă făliile de haine lumeşti. Mătăsurile acopăr zdrenţele sufleteşti. Suflete bolnave, urâte, schiloade şi schilave umblă căptuşite în mătăsuri şi haine făloase. O, dacă ar putea lua înfăţişare văzută sufletele oamenilor, ar fi plină lumea de pocituri îmbrăcate în zdrenţe murdare!...

Eu te întreb, iubite cititorule, cum este îmbrăcat sufletul tău? Eu te întreb cu ap. Pavel: Oare vei fi aflat îmbrăcat sau gol, (2 Cor. 5, 3), în Ziua Judecăţii? Eşti tu gata de nuntă? Adică ai haine sufleteşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Ia seama că vine moartea şi atunci nu te mai poţi îmbrăca. Ia seama omule, că sluga împăratului care cheamă la nuntă umblă printre noi (e moartea) şi ce şti? Trimisul împăratului poate să te cheme la noapte sau mâine noapte, în săptămâna aceasta sau în cealaltă, anul acesta sau în celălalt. Ai tu hainele gata de nuntă? Dezbracă-te omule - dezbracă-te repede - de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui - şi te îmbracă în omul cel nou care se înnoieşte spre cunoştinţă după chipul lui Dumnezeu (Col. 3, 9-12).

De când eram preot la sate mi-aduc aminte de unul care toată viaţa lui şi-a murdărit şi sfârtecat mereu haina sufletului cu fel de fel de păcate. Pe patul morţii îmi apucase patrafirul cu atâta putere încât abia l-am putut smulge din mâinile lui. Sărmanul de om! Se simţea gol şi zdrenţăros de haine sufleteşti, şi în clipa din urmă căuta în grabă ceva acoperământ sufletesc, dar era prea târziu. Ferice de cei ce îşi spală hainele lor ca să aibă drept la pomul vieţii (Apoc. 22, 14).

Uită-te bine cititorule la chipul de alături. Aşa vor sta păcătoşii în Ziua Judecăţii, cum stă omul de alături. Omule, unde ţi-s hainele sufleteşti? - va întreba Dumnezeu. Eu am trimis pe Fiul Meu să te îmbrace în haină nouă... tu n-ai cunoscut pe Fiul Meu? Atunci Isus, Fiul va zice: Tată şi Doamne! De atâtea ori am voit să îmbrac pe omul acesta, şi el n-a primit haină nouă... de atâtea ori l-am îmbiat cu haină nouă, şi el n-a voit să primească darul Meu... de atâtea ori Mi-am pus sângele Meu înaintea lui şi i-am zis: pune-ţi hainele în sângele Meu şi mai vârtos decât zăpada se vor albi, dar el n-a voit. Inimă nouă şi duh nou am voit să pun în cele dinăuntru ale lui, dar el n-a voit... vrednic este de judecată şi osândă...

O, iubite cititorule, vino să ne rugăm împreună suspinând cu Ieremia: O, vai nouă căci hainele noastre s-au făcut ca o cârpă murdară. Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită, dar haine nu am ca să intru în ea. Luminează haina sufletului meu...

Iosif Trifa.