Evanghelia de duminică: Cel ce vrea să vină după Mine... să-şi ia crucea sa

Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 34-38).

Şti tu cititorule, ce înseamnă să mergi după Hristos? Înseamnă mai întâi să-L afli pe Hristos, să afli cine este pentru tine Isus Hristos. Dacă n-ai aflat acest lucru, zadarnică este chemarea Lui şi zadarnică este predica mea; chiar dacă iadul întreg cu toate grozăveniile lui l-aş putea pune în faţa ta, nici atunci nu te-aş putea face să pleci cu adevărat după Hristos şi să te ţii de El. Tu trebuie să afli mai întâi că Isus Hristos este un Mântuitor al tău care a sosit tocmai în clipa când erai osândit la moarte pentru păcatele tale, şi El a murit pentru tine. Atât de mult te-a iubit pe tine Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că şi viaţa Şi-a dat-o pentru tine. Aflând tu acest lucru, trebuie să-ţi socoteşti viaţa ta ca un dar al Lui şi să ţi-o pui cu totul în slujba Lui şi în ascultare de El.

Pe Isus Hristos trebuie mai întâi să-L afli aşa cum a aflat fiul cel pierdut pe tatăl lui, când s-a întors din calea rătăcirii şi a căzut plângând în braţele lui - şi cât a trăit nu s-a mai depărtat de el. Din căile păcatelor şi tu trebuie mai întâi să te întorci la El, să cazi în braţele Lui şi luând iertare, să rămâi cu El până la sfârşitul vieţii tale. Când astfel ai aflat pe Hristos, atunci nimeni şi nimic din această lume nu-i în stare să te mai abată de pe urmele Lui. Când astfel ai aflat pe Hristos, atunci te ţii de El şi trăieşti clipă de clipă în legătură cu El. Când astfel ai aflat pe Hristos, atunci te poţi şi lepăda de tine, adică te laşi de plăcerile şi patimile cele rele, ca să rămâi cu Domnul. Când ai aflat pe Domnul şi ai plecat cu El pe drumul vieţii, atunci toate plăcerile acestei lumi ţi se par gunoaie şi te lepezi cu grabă de ele, ca să poţi merge cu Domnul.

Eu, cel care scriu aceste rânduri, m-am lăsat de tabac îndată ce L-am aflat pe Isus. Ştiţi de ce? Pentru că mă gândeam: Iată eu am plecat la drum cu Domnul - şi Domnul este cu mine (Psalm 22, 4), dar eu Îţi fumăresc neîncetat cu pufăiturile mele, oare merge Domnul alături de mine când fac acest lucru? Ba. Atunci mă las de tabac. Oare intră Domnul cu mine la crâşmă? Ba. Atunci nu intru nici eu. Oare mă aude Domnul când mint? Aude. Atunci nu mint. Oare mai rămâne cu mine când mă-amestec în plăcerile lumeşti? Ba. Atunci fug de ele, ca de şarpele cel veninos.

Mulţi s-ar hotărî să plece după Hristos, dar se tem că atunci ar avea fel de fel de pagube. Aşa-s creştinii de azi, învăţaţi să se înşele unii pe alţii în felurite chipuri, şi dacă s-ar lăsa de aceste înşelăciuni, li se pare că o să rămână săraci. O, ce greşeală! Când pleci după Domnul, El are grijă de tine (1 Petru 5, 7) ca de un copil al Lui.

Dar pe lângă această lepădare de sine, Isus mai cere să-şi poarte fiecare crucea lui. Şti tu care este această cruce? Sunt greutăţile şi împotrivirile ce se ridică în calea, ta îndată ce apuci după Hristos. Până când trăieşti cu păcatele, ai linişte deplină, pentru că diavolul stă odihnit, ştiindu-te în ghearele lui, dar îndată ce vrei să ieşi din păcat şi să apuci după Isus, sare şi diavolul şi mişcă toate pietrele, să nu te piardă. Când te-ai hotărât pentru Isus, diavolul pune foc mai mult în ispitele şi în patimile tale cele rele şi pe lângă asta, diavolul îşi mai află ajutor şi dintre oamenii lui care se ţin după tine cu ocări şi batjocuri (citiţi ce spune ap. Pavel despre acest lucru la Evrei cap. 12). Aceasta încă e un fel de cruce. O altă cruce sunt greutăţile, necazurile, bolile, întristările pe care Domnul ţi le pune pe umeri să te apere cu ele de ispitele diavolului. Crucea necazurilor din această lume arată în chip luminos calea şi drumul ce duce după Isus Hristos.

Şi după toate acestea, eu te întreb, iubite cititorule: mergi tu după Hristos pe calea cea strâmtă care duce la viaţă, sau ai apucat pe calea cea largă ce duce la pieire?

Iosif Trifa.