Evanghelia de duminică: Ia-ţi patul tău şi umblă

După aceea, era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreieşte Betezda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos? Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ţi-a zis: Ridică-ţi patul, şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Omul acela s-a dus, şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos (Ioan 5, 1-15).

38 de ani zăcuse bolnavul din Evanghelie. Grozav lucru, să pătimeşti 38 de ani, şi când te gândeşti că după câteva zile de boală ţi se face amară viaţa. Cu mare răbdare şi-a purtat boala bolnavul din Evanghelie. 38 de ani de suferinţă n-au putut să-i frângă credinţa şi nădejdea tămăduirii. Când Isus l-a întrebat, după 38 de ani de boală: voieşti să fi sănătos, - el primeşte cu linişte şi cu credinţă întrebarea, se încrede din tot sufletul său în Acest Mântuitor - şi îndată se ridică de jos şi începe a umbla.

Mare minune! Un om ce a zăcut neputincios 38 de ani, deodată se ridică de jos şi începe a umbla. Să luăm aminte că această minune se întâmplă şi astăzi. Mulţi se tămăduiesc şi azi de boli vechi, prin credinţă tare şi prin dar şi ajutor de la Domnul. Dar minunea aceasta e şi mai mare atunci când se petrece în sufletul omului. Sunt şi boli sufleteşti mai cumplite decât acelea care ologesc picioarele, strică ochii, slăbesc auzul sau pieptul omului: sunt bolile cele sufleteşti. Oare pătimaşul beţiv nu este un olog şi slăbănog ce nu se poate ridica din ticăloşie? Oare desfrânatul, suduitorul, vicleanul - şi toţi cei ce trăiesc în patimi şi fărădelegi, - nu sunt şi ei tot aşa, nişte slăbănogi ce nu se pot ridica din ticăloşie şi nu pot umbla în căile Domnului? Lumea aceasta e cu adevărat un mare spital sufletesc. Fiecare pătimeşte în ceva boală sufletească.

Boli sufleteşti sunt şi azi destule, şi aceste boli şi tămăduirea lor se poate face şi azi tot aşa - şi numai aşa - cum se făcea pe vremea Mântuitorului. Isus Mântuitorul este şi azi Doctorul şi Tămăduitorul cel mare al bolilor sufleteşti. Minunea din Evanghelia de duminică se întâmplă şi azi. Oameni păcătoşi şi slăbănogiţi de patimi şi păcate, dintr-odată se ridică sus şi încep a umbla, când Îl primesc cu credinţă adevărată pe Mântuitorul, se predau Lui şi încep o viaţă nouă cu El. Eu am cunoscut un pătimaş beţiv care după 30 de ani de cumplită pătimire în beţie, dintr-odată a scăpat de ea, hotărându-se la o viaţă nouă cu Domnul. Îmi spunea plângând de bucurie ce uşurat se simte, ca un născut din nou. Era şi acesta un slăbănog ce începuse să umble. De multe ori cei mai buni creştini se fac din astfel de slăbănogi şi bolnavi care au luat iertare şi vindecare de la Isus Mântuitorul. Dar puţini sunt astfel de tămăduiţi. Cei mai mulţi nici habar n-au de bolile cele sufleteşti şi nu umblă să scape de ele. Bietul slăbănog de la Vitezda se tânguia că n-are om să-l arunce în lacul mântuirii. Azi lacul mântuirii - cel plin cu sângele Domnului - e totdeauna deschis - şi glasul Domnului întreabă pe fiecare om: voieşti să fi sănătos? Însă oamenii de azi nu umblă şi nu primesc această însănătoşire sufletească. E plină lumea de fel de fel de slăbănogi cu sufletul, care însă nu vreau să ia tămăduire. Oamenilor le place orbia şi robia patimilor şi păcatelor.

Undeva am citit o întâmplare interesantă. Într-un oraş se vestise că atunci şi atunci se vor aduce nişte moaşte făcătoare de minuni şi tămăduitoare de boli. Atunci un orb cu un olog s-au înţeles astfel: frate, de noi nu va fi bine cu moaştele alea, ce ne vom face noi dacă ne tămăduim?... cine ne mai dă nouă bani?... va trebui să ne apucăm iarăşi de lucru... şi cei doi bolnavi au şters-o repede din oraş, ca nu cumva să-i ajungă tămăduirea!...

Cam aşa se întâmplă şi cu oamenii de azi. Nu se îndură să-şi lase plăcerile şi patimile şi năravurile cele rele, ca să ia tămăduire.

Sunt apoi alţii care ar vrea să scape de patimi şi păcate, dar spun că nu pot. Am încercat, dar nu pot... mi-am pus în gând să mă las de ceia şi ceia, dar n-am putut... aşa grăiesc foarte mulţi creştini. Aceştia nu pot, pentru că nu se apropie cu bolile lor de Mântuitorul, se hotărăsc încrezându-se în puterea lor, şi nu în darul şi ajutorul Domnului. Evanghelia de duminică are o taină cu adânc înţeles: numai când îngerul se pogora şi tulbura apa, luau bolnavii tămăduire. Aşa e şi azi. Pentru a putea scăpa şi a te putea tămădui de bolile sufleteşti îţi trebuie o putere, un dar de sus, îţi trebuie harul şi darul Duhului Sfânt să se pogoare în apa vieţii tale. Fără acest dar nu te poţi tămădui şi nu poţi scăpa de bolile cele sufleteşti, iar acest dar îl primeşti când îţi predai viaţa Domnului şi începi o viaţă nouă cu Domnul Isus Hristos. Cei mai mulţi creştini spun că nu pot birui păcatul, tocmai pentru că se aruncă singuri într-o hotărâre pe care apoi n-o pot ţinea. Cei mai mulţi nu se pot tămădui, pentru că n-au om şi nu primesc pe omul care să-i bage în apa mântuirii, iar acest om este Isus Mântuitorul, şi o viaţă predată Lui şi trăită cu El.

Dragă cititorule! Nimenea dintre noi nu este deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim de boli sufleteşti, mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi sufletelor, şi prin credinţă tare să luăm tămăduire.

Iosif Trifa.