Evanghelia de duminică: Isus Își alege apostoli la Marea Galileii

Evanghelia de duminică istorisește cum a chemat Isus la apostolie pe 4 din apostolii Săi; Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni. Îndată, ei au lăsat mrejile, și au mers după El (Matei 4, 18-20).

Evanghelia nu spune ce anume le-a mai vorbit Isus celor 4 pescari când i-a chemat la apostolie. Trebuie însă că le-a spus ceva nou, ceva nespus de măreț, ceva ce i-a mișcat până în adâncul sufletului lor și i-a făcut să-și lase tot ce aveau și să plece după El. Nu pentru orice vorbă își vor fi lăsat cei 4 apostoli bărcile, soțiile, copiii, plecând în lume, după un Om ce predica o învățătură nouă despre Împărăția lui Dumnezeu. Mântuitorul era la începutul lucrării Sale. El a pășit în lume predicând o lume nouă, o învățătură nouă, o schimbare din temelie a vieții și a rosturilor vieții. Către gloata ce se strânsese la marginea mării să-I asculte Cuvântul, Mântuitorul zicea: amin, amin zic vouă că rostul acestei vieți nu stă numai în mâncare și băutură... nu stă în aceea că mâncați și vă săturați din peștii acestei mări... rostul acestei vieți este o Împărăție a lui Dumnezeu, care trebuie cucerită... o luptă se dă pentru această Împărăție și cei ce se luptă pun mâna pe ea (Matei 11, 12)... căutați mai întâi această Împărăție și toate celelalte lipsuri ale voastre se vor adăuga vouă (Matei 6, 33)...

Celor 4 pescari le zicea Isus: Voi pescarilor, credeți că tot rostul acestei vieți stă în peștele ce-l prindeți seara și dimineața din această mare... dar este o altă mare mai minunată decât aceasta, și este o altă pescuire mai minunată decât aceasta... Eu vă chem în marea cea largă a vieții, unde veți pescui suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu... Eu vă chem să scoateți suflete din adâncul răutăților și din marea păcatelor... Eu vă dau un fel de minunate mreje cu care veți pescui milioane de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu... în Numele Meu veți arunca mrejele, și multe suflete veți scoate din adâncul răutăților... veniți după Mine și vă voi face pe voi vânători de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu...

Cei 4 pescari au ascultat chemarea Domnului. Mai târziu Domnul a alăturat la ei încă 8 pescuitori de suflete. Minunată pescuire sufletească au făcut acești 12 vânători. În istoria lumii nu se cunoaște o altă așa minune, ca 12 pescari simpli să cucerească o lume întreagă pentru Evanghelie. Dar taina acestei biruințe - pe lângă darul lui Dumnezeu - stă și în aceea că, prin vestirea Evangheliei, apostolii au ridicat în toate părțile alți și alți apostoli mai mici și secerători în ogorul Domnului. La începutul creștinismului, fiecare creștin era un mic apostol și vestitor al Evangheliei.

Minunată chemare și groaznică răspundere au urmașii apostolilor: episcopii, preoții, pentru vestirea Evangheliei, dar vestirea Evangheliei nu aparține numai urmașilor apostolilor, ci ea aparține - în anumite margini - și tuturor creștinilor. Fiecare creștin trebuie să fie și el un vestitor al Evangheliei lui Hristos. Fiecare creștin trebuie să fie și el un luptător pentru biruința Împărăției lui Dumnezeu. Și tu, dragă cititorule, trebuie să fi un mic apostol în cercul vieții în care trăiești. O, de și-ar da seama oamenii în câte feluri pot și ei vesti Evanghelia și în câte feluri împiedică vestirea ei! Și tu, dragă cititorule, ești un predicator; chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre Evanghelia lui Hristos, tu totuși predici neîncetat: viața ta, purtările tale, blândețea, smerenia și faptele tale cele bune sunt o minunată predică și apostolie pentru Evanghelia lui Hristos. Dar de altă parte, purtările tale cele rele, fărădelegilor și păcatele, sunt o piedică pentru vestirea Evangheliei și pentru biruința Împărăției lui Dumnezeu.

O, de ar înțelege oamenii că fiecare om este, sau un apostol al Domnului, sau un apostol al diavolului! Din două una, căci la doi domni nimenea nu poate sluji (Matei 6, 24).

Din cei 4 pescari de la Marea Galileii, Mântuitorul a făcut pescuitori de suflete. Și tu, dragă cititorule, trebuie să fi un mic pescuitor de suflete! În multe feluri și chipuri poți face acest lucru. Amintesc o pildă. Unul din cei intrați în Oastea Domnului, Zaharie Cudlic, din Pojorâta, Bucovina, înainte de a se hotărî la o viață după Evanghelie, ținea trafic de tutun și rachie, adică făcea și el un fel de apostolie pentru... diavolul. De când a intrat în Oaste s-a lăsa de acest lucru și s-a făcut neguțător de cărți religioase. A desfăcut sute de cărți religioase (Biblii, Psaltiri, etc); călătorește duminica cu trenul prin sate și orașe, silindu-se cu cărțile sale să prindă pe oameni în mrejele Evangheliei. Iată este și acest lucru o mică apostolie plăcută lui Dumnezeu.

Mai amintesc o pildă. Astă vară m-am întâlnit cu unul care intrase în Oastea Domnului și era mare meșter de zis în violină. Când am intrat în Oaste - zicea el - m-am gândit și mi-am zis în mine: până acum eu am pescuit cu violina asta și cu meșteșugul ce mi l-a dat Dumnezeu... pentru diavolul, căci în toată duminica am zis de joc prin cele crâșme și am ațâțat pe oameni la desfătări în ziua Domnului... de acum trebuie să pun mreaja asta în slujba Domnului... Împreună cu un alt ostaș am învățat să cântăm cu gura și cu violina o poezie despre Oastea Domnului, și într-o duminică ne-am apropiat de fereastra unei crâșme ce vuia de tămbălăul bețivilor. Începurăm cu violina și cu gura un dulce cântec de chemare:

Din crâșmă ieșiți

la Domnul veniți,

de beție vă lăsați

în Oastea Domnului intrați,

vă cheamă glasul Domnului de sus

să intrați în Oastea lui Isus,

că-n lume nu-i un nume mai frumos

decât să fi ostașul lui Hristos...

Ce s-a întâmplat? Crâșma a început a râde cu hohot de noi. Dar inima unui om s-a agățat în undița noastră. Peste o săptămână unul din bețivanii satului era în Oastea Domnului. Spunea că cântecul nostru de la fereastra crâșmei l-a rănit în inimă și l-a urmărit mereu până l-a scos din crâșmă și l-a adus la Domnul...

Iată și aceasta e o pildă minunată despre ce fel de apostolie poate face omul. Fiecare ostaș din Oastea Domnului trebuie să fie un pescuitor de suflete. Fiecare om are de la Dumnezeu un fel de mreajă, un fel de har deosebit, numai cât omul nu-și pune mreaja în slujba Domnului, ci în slujba diavolului. Aruncați mrejele voastre în Numele Domnului și pentru Domnul. Pândiți pe tot locul să prindeți atare suflet în cursa unei cărți bune, unei Biblii, unei foi religioase, etc...

O, ce minunată viață ar fi pe pământ, când fiecare creștin s-ar sili să câștige pe fratele său pentru Evanghelia Domnului și pentru Împărăția lui Dumnezeu! Ești tu dragă cititorule între aceștia?

Iosif Trifa.