Evanghelia de duminică: și vindeca toată boala și neputința în popor (4)

Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: Ai milă de noi, Fiul lui David! După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: Credeți că pot face lucrul acesta? Da, Doamne, I-au răspuns ei. Atunci, S-a atins de ochii lor, și a zis: Facă-vi-se după credința voastră! Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: Vedeți, să nu știe nimeni. Dar ei, cum au ieșit afară, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela. Pe când plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel! Dar fariseii ziceau: Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii! Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod (Matei 9, 27-35).

Evanghelia de duminică ni-L arată pe Mântuitorul ca pe un Doctor bun ce dă lumină la doi orbi, vindecă pe un îndrăcit și tămăduiește toată boala și neputința în popor.

O, ce Doctor mare și bun a fost Isus Mântuitorul! Pe oriunde ajungea El, bolile și durerile încetau, bolnavii se făceau sănătoși. Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia

(Matei 11, 4-5). Erau sate întregi unde nu mai era nici o boală, nici un bolnav și nici o durere, căci Isus trecuse pe acolo și le vindecase. Dar minunata putere și lucrare a Mântuitorului nu stătea numai în aceea că El vindeca și bolile cele trupești. Duhul Domnului - zicea Isus - M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiți cu inima, să vestesc iertare celor robiți și orbilor vedere (Luca 4, 18-19). Mântuitorul tămăduia și inimile, tămăduia orbia și ologia cea sufletească și dezlega suflete din robia diavolului. Mântuitorul punea tămăduirea bolilor trupești în legătură cu tămăduirea cea dinăuntru, cea sufletească a omului, de aceea zicea celor tămăduiți: iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuiești (Ioan 5, 14).

Isus Mântuitorul e și azi tot Același Doctor minunat al sufletelor și trupurilor noastre. Evangheliile ne spun că bolnavii se atingeau de El căci din El ieșeau puteri (Luca 6, 19). Prin atingere de Isus Mântuitorul se vindecau atunci bolnavii. Tot printr-o astfel de atingere ne putem vindeca și noi, printr-o atingere sufletească, printr-o atingere cu toată credința noastră, cu toate lacrimile noastre, cu toată dorința, cu toată ființa și puterea noastră cea sufletească. Atingerea cea adevărată de Mântuitorul face și azi minuni.

Sunt și azi boli trupești în fața cărora medicii stau neajutorați, cei ce le poartă se tămăduiesc prin credință vie și tare în Dumnezeu.

Dar și mai mari sunt minunile ce le face atingerea de Mântuitorul, în sufletele noastre. De orice boală sufletească ai suferi, îndată scapi de ea când te atingi cu adevărat de Mântuitorul. Orice necaz ai avea, orice durere te-ar paște, poți lua îndată mângâiere, întărire și scăpare dacă te apropii și te atingi de Doctorul cel mare, de Isus Mântuitorul. Eu zic că nu este în această lume om necăjit și nefericit, decât acela care nu cunoaște pe Mântuitorul și nu se știe atinge de El.

O, ce Doctor minunat avem noi în Isus Mântuitorul!

Însă lumea nu cunoaște pe Acest Doctor minunat, sau mai bine zis nu vrea să-L cunoască și să se apropie de El, de aceea satele și orașele sunt pline azi de cumplite boli trupești și sufletești.

Dragă cititorule! Toți suntem bolnavi cu trupul, și mai ales cu sufletul. E o mare înșelăciune diavolească părerea că noi am fi curați și fără de păcat. Când ne credem mai curați, atunci nu mai băgăm de seamă câtă otravă mai este încă în noi și câtă boală sufletească. Începutul mântuirii sufletești nu e atunci când crezi că te faci mai curat, ci atunci când simțești că te-a orbit patima, când simțești că ți s-au stricat ochii cei sufletești, când simțești că nu mai poți sta și umbla pe picioarele tale și strigi cu lacrimi, din adâncul sufletului: Isuse Mântuitorule, mântuiește-mă și mă tămăduiește! Noi nu putem face altceva pentru mântuirea și tămăduirea noastră, decât să ne apropiem de Mântuitorul și să ne atingem de El cu credință vie și tare. Tot ceea ce se cere de la noi și tot ceea ce putem face noi, e să-L căutăm pe Mântuitorul cu toate neputințele noastre și cu toată credința noastră și să strigăm după El ca cei doi orbi din Evanghelie: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu!

Și apoi după ce am luat tămăduire, să facem și noi așa cum au făcut cei doi orbi din Evanghelie: să-L vestim în lume pe Marele Doctor și să aducem la El și pe alți bolnavi. Sunt oameni și sunt suflete care nu se mai pot mișca pe picioarele lor cele sufletești. Păcatul și patimile i-a ologit cu totul și i-a doborât cu totul în noroiul fărădelegilor. Pe aceștia să-i ridicăm și să-i aducem la Mântuitorul, așa cum samariteanul cel milostiv a cules de pe drumuri pe cel rănit de tâlhari și l-a dus la tămăduire. Să aducem mai întâi pe cei dați în seama și răspunderea noastră sufletească.

Tu, tată dragă, adă-ți copilul la Mântuitorul nu numai când e bolnav în corpul lui, ci și când otrava și boala cea sufletească a pătruns în sufletul lui. Tu, dragă mamă, adă la Mântuitorul pe fetița ta nu numai când zace în patul durerii și în brațele tale, ci și când nopțile se cere și se duce pe la jocuri păgâne și destrăbălate.

Tu, dragă ostașule din Oastea Domnului, ia aminte că și datoria ta este să umbli neîncetat după astfel de bolnavi și să-i aduci la Mântuitorul. Apropie-te de cel ce-și bea prin crâșme sănătatea și pâinea pruncilor, citește-i gazeta, dă-i o gazetă, dă-i o carte de chemare sufletească și fă tot ce poți să-l poți apropia de Isus, Doctorul cel Mare.

Voi toți, care orbi ați fost și acum vedeți, aveți datoria să-L vestiți în lume, să spuneți tuturor despre toate ce v-a făcut vouă Domnul și să aduceți și pe alții la El să ia tămăduire. Nu este în această lume o chemare mai frumoasă decât să aduci bolnavi la Mântuitorul să ia tămăduire și viață. Spuneți tuturor că Isus, Marele Doctor și tămăduitor umblă și azi din sat în sat și din oraș în oraș. Tot cel ce se apropie de El și se atinge de El, ia putere, ia dar, ia tămăduire, ia viață și mântuire sufletească.

Iosif Trifa.