Evanghelia de duminică: sutașul din Capernaum (1)
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga și-I zicea: Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit. Isus i-a zis: Am să vin și să-l tămăduiesc. Doamne, a răspuns sutașul, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași, și zic unuia: Du-te! și se duce; altuia: Vino! și vine; și robului meu: Fă cutare lucru! și-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.
Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Apoi a zis sutașului: Du-te, și facă-ți-se după credința ta. Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri (Matei 8, 5-14).
În Evanghelia de duminică vedem tămăduirea slugii unui sutaș din Capernaum. Acest sutaș este pus înaintea noastră cu învățătură.
Sutașul stă înaintea noastră ca o pildă de credință vie și tare. El credea și se încredea din tot sufletul său în Hristos, în puterea Lui și ajutorul Lui. Această credință l-a plecat să-L caute pe Hristos și această credință a ajutat tămăduirea slugii sale. Mergi și facă-ți-se după credința ta - i-a zis Hristos... ca o învățătură că și noi prin credință putem dobândi toate cele. Toate sunt cu putință celui ce crede - a zis Hristos.
Sutașul din Capernaum este pus apoi înaintea noastră ca o pildă de iubire. Bolnavul pentru care sutașul umbla pe drumuri și îi cerea cu lacrimi în ochi tămăduire, nu era nici fiul său, nici fiica sa, nici rudenia sa, ci era... sluga, servitorul său. Și când ne gândim că în acele vremuri slugile se vindeau și se cumpărau cu bani, adică erau prețuite în rând cu vitele - iată ce pildă de iubire a de-aproapelui său a arătat sutașul!
Sutașul din Capernaum stă apoi înaintea noastră ca o pildă de smerenie. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, a zis sutașul, cu toate că era un domn, un slujitor din cei mai mari. Vorbele lui sunt o dovadă de smerenie și de cunoaștere a stării sale nevrednice și păcătoase în fața lui Isus Dumnezeu.
Iată deci: sutașul din Capernaum este pus înaintea noastră ca o pildă de credință, de iubire și de smerenie. Să luăm aminte! Credința sutașului era credința cea vie care l-a umplut de iubire și smerenie. Așa să fie și credința noastră căci nu-i destul să credem numai, ci și prin viața și purtările noastre să ne arătăm tăria credinței noastre. Credința fără fapte este moartă (Iacov 2, 26).
Creștinilor! Să luăm aminte! Și noi avem ca sutașul din Capernaum un bolnav iubit. Acel bolnav este sufletul din casa cea trecătoare a trupului nostru, iar boala lui este păcatul, patimile cele rele. Pentru tămăduirea acestui bolnav iubit al nostru, trebuie să-L căutăm și noi pe Hristos cu credința, cu dragostea și smerenia sutașului pentru ca să dobândim și noi tămăduirea bolilor noastre trupești și sufletești.
Iosif Trifa.