Evanghelia de duminică: tămăduirea celor 10 leproși (2)

Duminică avem la rând Evanghelia celor 10 leproși pe care i-a tămăduit Isus Hristos, dar numai unul dintre ei s-a întors să-I mulțumească. Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? (Luca 17, 17).

Lepra este o boală cumplită. Ea atacă mai întâi pielea cu răni grele. Pătrunde apoi înăuntru și roade oasele, măduva... roade totul făcând din om un schelet, un mort viu, până ce moartea se îndură și îl cheamă în pământ. Un leac sigur nu i s-a aflat.

Ce boală teribilă este lepra! Dar tot atât de teribilă este și cealaltă lepră: lepra cea sufletească, lepra păcatului. Și păcatul este o lepră grozavă ce cuprinde și roade sufletul tot mai mult și mai mult, până ce omul ajunge un mort viu.

Lepra este o boală contagioasă. În vremile vechi, leproșii erau scoși afară din sate și orașe. Ei umblau rătăcitori. Și azi, leproșii sunt izolați în spitale anume făcute pentru ei. Avem și noi în țară un asemenea spital la Lărgeanca.

Cei mai temuți oameni sunt leproșii. Ei poartă o boală molipsitoare și incurabilă, și toată lumea se ferește de ei ca de moarte. De la Lărgeanca au fugit anul trecut câțiva leproși și s-au dus direct la Ministerul Sănătății Publice din București să se plângă de răul tratament ce li se dă. Când s-a dat de veste despre acești solicitanți, toți slujbașii s-au încuiat prin cancelarii, iar alții au tulit-o spre casă... Nimeni nu voia să dea față cu ei.

Și lepra păcatului este o boală molipsitoare ce se duce de la om la om. Dar vai, de lepra aceasta nu se ferește nimeni. Dimpotrivă, oamenii o caută. Dacă spre pildă s-ar da de veste că sosește aici la Sibiu o ceată de 10 leproși - n-ai mai vedea un singur om pe stradă. Dar când se vestește că vine de la București Tănase cu porcăriile lui și cu câte o ceată de 50-60 de leproși, toată lumea dă buzna la acest teatru de lepră sufletească!

Când cineva cade bolnav de tifos sau altă boală contagioasă - toată lumea se ferește de casa aceea, dar la cârciumă, la această leprozerie se duce lumea cu mic cu mare.

Sunt atâția și atâția creștini nepricepuți care se duc anume acolo unde se pot umplea de lepra păcatului, și sunt atâția și atâția părinți nepricepuți care își lasă noaptea copiii să se umple de lepra sufletească, pe la jocuri și petreceri.

Lepra este o boală incurabilă. Nici până azi nu i s-a putut afla leacul. Pe leproșii din Evanghelie numai singur Isus Hristos i-a putut vindeca. Ce înțeles adânc și ce icoană vie a păcatului este și aici! Lepra stăruie până azi ca o boală incurabilă, pentru ca să ne arate cu degetul că și lepra păcatului este o boală cumplită pe care numai singur Isus Mântuitorul o poate vindeca. Cumplită este lepra păcatului, dar dulce este vestea că noi putem scăpa de ea. Pe toți cei ce aleargă la El și strigă - ca leproșii din Evanghelie - după ajutorul Lui, Isus Mântuitorul îi scapă îndată de această boală cumplită.

Și ne mai spune Evanghelia ceva: Cei tămăduiți de boala leprei au căzut într-o altă boală: în boala nerecunoștinței. Din cei 10 tămăduiți, numai unul singur s-a întors să mulțumească Domnului. O boală grea este și azi aceasta. O putem vedea la tot pasul și pe tot locul.

Ce păcat grozav este nerecunoștința omului față de Bunul Dumnezeu! Chiar nimic altceva de ni s-ar fi dat decât sănătatea, și încă ar trebui să mulțumim lui Dumnezeu neîncetat. Unde sunt apoi darurile cele sufletești ce le avem de la Dumnezeu și în special darul cel mare al izbăvirii noastre prin sângele Fiului Său? Viața noastră trebuie să fie o neîncetată rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu. Câți însă fac acest lucru?

Pe cei 9 leproși, Evanghelia îi mustră pentru că nu s-au întors să-I mulțumească Domnului. Creștinii de azi stau însă sub o mustrare și mai aspră. Oamenii de azi nu numai că nu mulțumesc lui Dumnezeu, ci și batjocoresc darurile ce le au de la El. Uitați-vă la cei ce înjură pe Bunul Dumnezeu... uitați-vă la cei ce-și pradă averea trupească și sufletească în beții, desfătări și alte păcate... și veți înțelege că păcatul celor 9 leproși din Evanghelie este nimica pe lângă păcatul cel grozav al leproșilor de azi.

În vremea războiului, un credincios îmi scria de pe front că de-i va ajuta Bunul Dumnezeu să scape din acel foc al morții, apoi trei sferturi din viața sa le va petrece în rugăciuni, și numai un sfert o va trăi pentru sine.

Dumnezeu l-a scăpat, dar vai, la un an l-am văzut chefuind într-un birt și înjurând de te lua o groază. Mâna lui care scrisese făgăduința, izbea masa din birt și cu gura lui suduia pe Bunul Dumnezeu care îl scăpase!...

Cu adevărat, greșeala celor 10 leproși e nimica pe lângă greșeala leproșilor de azi!

Iosif Trifa.