Evanghelia de duminică: vindecarea bolnavului de la Lacul Vitezda

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu vindecarea bolnavului de la Lacul Vitezda, care de 38 de ani aştepta să-l bage cineva în lacul tămăduitor. Isus Mântuitorul S-a apropiat de el întrebându-l: Vrei să te faci sănătos? Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ţi-a zis: Ridică-ţi patul, şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Omul acela s-a dus, şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos (Ioan 5, 6-15).

38 de ani zăcuse bolnavul de la Vitezda. Grozavă boală, grozavă aşteptare! După câteva zile de boală ţi se face viaţa amară, d-apoi după 38 de ani de zăcere? Evanghelia de duminică grăieşte înainte de toate despre credinţa cea vie şi tare a slăbănogului. 38 de ani de suferinţă şi aşteptare n-au putut să-i frângă credinţa şi nădejdea mântuirii.

Dar trebuie mai departe să ne dăm seama că bolnavul de la Vitezda este o icoană, o oglindă în care putem vedea istoria mântuirii omenirii şi istoria mântuirii noastre.

38 de ani a aşteptat bolnavul de la Vitezda pe omul care să-l bage în scăldătoare. Veacuri întregi a aşteptat omenirea - căzută şi bolnavă prin păcatul lui Adam - pe omul care să-i aducă tămăduire şi mântuire. La împlinirea vremii, Isus omul a venit.

Isus Mântuitorul a venit în lume în primul rând ca un mare Doctor.

El n-a venit să arate păcatul, ci El a venit să ne vindece de boala păcatului. Legea lui Moise arăta oamenilor din fir în păr toate bolile păcatului, numai cât nu dădea şi pe doctorul şi medicina care să vindece păcatul. Isus Mântuitorul a venit în lume ca un mare Doctor trimis nouă de la Dumnezeu. Când un medic vrea să-şi înceapă doctoria, apoi îşi arată diploma. Domnul Isus a venit în lume cu diploma cerească scrisă la prorocul Isaia cap. 61: Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi (Luca 4, 18). La venirea Domnului, lumea era un spital uriaş plin de boli sufleteşti şi de cei bolnavi cu sufletul. Era plină lumea de cei ce ochi aveau, dar nu vedeau, urechi aveau dar n-auzeau; era plină lumea de orbi, surzi, muţi, ologi cu sufletul.

Domnul Isus i-a vindecat pe toţi câţi s-au apropiat de El cu credinţă. El a chemat să ia tămăduire pe toţi cei bolnavi cu trupul şi sufletul, strigând pe tot locul: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12).

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda era chipul vindecării omenirii ce de veacuri aşteptase pe omul... era strigătul: iată a sosit omul pe care L-a aşteptat omenirea bolnavă. Venirea Mântuitorului era strigătul de bucurie despre împlinirea vremilor când: se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie (Isaia 35, 5-6).

Domnul Isus a venit să stârpească din rădăcină boala păcatului. Ar urma deci să avem o lume tămăduită de bolile cele sufleteşti ale păcatului. Dar vai, n-avem această lume! Lumea de azi - mai mult poate ca oricând - e iar un spital uriaş plin de boli sufleteşti şi de cei bolnavi cu sufletul. De ce? Pentru că lumea şi oamenii n-au primit şi nu primesc pe Doctorul Cel mare ce a venit în lume să tămăduiască bolile cele sufleteşti... n-au primit şi nu primesc medicina ce ne-a lăsat-o acest Doctor (Jertfa Lui cea sfântă). Şi oare de ce nu primeşte lumea pe acest Doctor minunat?

1 - Întâi, pentru că cei mai mulţi oameni nu simţesc bolile cele sufleteşti, iar cine nu simţeşte boala n-are lipsă de doctor. Darul tămăduirii nu ni se dă cu puterea. Voieşti să fii sănătos? - l-a întrebat Isus pe bolnavul de la Vitezda. Boala cea sufletească trebuie mai întâi simţită. Bolnavilor le trebuie doctor, zicea Mântuitorul. Însă vedeţi, ispita vine aici. Cei mai mulţi oameni se simţesc sănătoşi. Apucă-te şi grăieşte-i cuiva: păcătosule, vino la Domnul!... Sigur se va supăra şi se va considera ofensat. Ce-mi zici păcătos? că doar n-am omorât pe nimeni şi n-am aprins casa nimănui...

Vai ce stare primejdioasă este aceasta! Omule, nu răspunde aşa! Oricât te-ai ţinea tu de bun, să ştii că eşti un păcătos şi căzut. Ascultă ce-ţi spune Domnul: Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi (Apoc. 3, 17-18).

2 - A doua, oamenii nu simţesc bolile cele sufleteşti, pentru că sunt ameţiţi de diavolul cu plăcerile cele lumeşti. La durerile mari şi bolile grele, doctorii dau bolnavilor injecţii de cloroform, care alină şi le amorţeşte durerile pe un anumit timp. Dar acest cloroform scurtă viaţa şi îl bagă pe om cu zile în pământ.

Aşa face şi diavolul. Alină şi astupă durerile bolilor sufleteşti cu cloroformul patimilor şi plăcerilor lumeşti (alcool, desfătări, etc). Pe urmă însă - pe patul morţii - omul se trezeşte în cumplite dureri sufleteşti, dar atunci e prea târziu, e prea târziu!...

3 - A treia, oamenii nu-L primesc pe Doctorul cel mare, pentru că nu ştiu preţui sănătatea cea sufletească. Diavolul a lucrat aici atât de mult încât sănătatea cea sufletească oamenii o numesc boală, iar boala cea sufletească, sănătate. Despre cei intraţi în Oastea Domnului zice lumea că-s un fel de bolnavi cu sufletul. Eşti sănătos numai până când ragi în birt şi sudui şi trăieşti la rând cu toate modele şi păcatele lumii (adică până când eşti bolnav cu sufletul).

Atât de mult s-au dedat cu beteşugul păcatelor, încât nu le trebuie sănătatea sufletească. Istoria păstrează în privinţa asta o minunată şi mult grăitoare întâmplare.

Pe la anul 1754 se făcu în Franţa o mare procesiune cu moaştele făcătoare de minuni ale unui sfânt. Mulţime mare de popor s-a strâns cu acest prilej. Veniseră şi o mulţime de bolnavi şi cerşetori. Doi ologi cerşeau la un capăt de drum.

- Să aveţi credinţă tare - le-au zis trecătorii - în curând vor trece pe aici moaştele sfântului şi de veţi avea credinţă, vă veţi tămădui...

- Frate - se înţeleseră atunci ologii - de noi nu va fi bine cu moaştele alea... s-ar putea întâmpla să ne tămăduim... şi atunci cine ne va mai da nouă bani?... va trebui să ne apucăm iarăşi de lucru... hai să o ştergem de aici... Şi cei doi ologi au şters-o repede din calea moaştelor, nu cumva să-i ajungă tămăduirea (întâmplarea asta se vede în chipul de alături).

Exact aşa se întâmplă şi cu oamenii de azi. Nu le trebuie oamenilor o sănătate care să-i despartă de patimile şi năravurile lor cele rele. Într-un sat s-au luat oamenii cu huiduieli şi cu bătăi după doi ostaşi din Oastea Domnului care au mers să le vestească Oastea. Auziţi oameni buni, ce grăiesc nebunii ăştia, cică trebuie să ne lăsăm de băuturi, de fumat, de petreceri şi alte datini în care au trăit moşii şi strămoşii noştri...

Ferice de cei ce simţesc bolile cele sufleteşti şi cheamă pe Doctorul cel mare. Astfel de bolnavi se ridică îndată şi încep a umbla. Minunea de la Lacul Vitezda se întâmplă şi azi. Oameni pătimaşi şi ticăloşiţi în cele rele, se ridică dintr-odată şi încep a umbla, după ce Îl primesc cu credinţă pe marele nostru Doctor şi Tămăduitor: pe Isus Mântuitorul.

În Oastea Domnului avem atâţia şi atâţia care au zăcut ani de zile în ologie sufletească - ca şi bolnavul de la Lacul Vitezda. Nu se puteau ridica de jos; nu puteau face nici măcar un pas în cele sufleteşti, dar azi umblă pe picioarele lor şi cutreieră satele vestindu-L pe Domnul şi Tămăduitorul sufletelor lor. O nu, vremea minunilor n-a trecut; numai vremea credinţei a cam trecut...

Dragă cititorule! Eu nu cunosc mai de aproape viaţa ta. Poate că te sileşti să trăieşti o viaţă după Evanghelie. Dar cu toate silinţele tale, bagă de seamă că viermele bolii şi morţii sufleteşti este în tine. Tu ai neapărat lipsă de Doctorul cel mare al sufletelor.

Un prieten de aici de la oraş a făcut odată o glumă cu un alt prieten al lui. I-a lăsat adresa la un medic să-l consulte. Când s-a trezit cu medicul, a rămas surprins.

- Scuzaţi-mă d-le doctor, a fost o glumă, mulţam Doamne, eu n-am lipsă de doctor, sunt deplin sănătos...

Dar n-a trecut nici anul şi cel vizitat în glumă, a căzut la pat într-o boală de moarte. A venit atunci medicul cel cu gluma şi a constatat că germenele bolii îl avea mai demult. De s-ar fi arătat când zicea că n-are lipsă de medic, ar fi scăpat; medicul ar fi preîntâmpinat boala.

Aşa e şi cu cele sufleteşti. Nu te încrede că eşti sănătos, ci te arată Doctorului.

Doctorul şi bolnavul

Fratele meu! Isus Mântuitorul a venit în lume anume să tămăduiască pe cei bolnavi cu sufletul. El a venit anume pentru tămăduirea şi mântuirea ta. Hai să zicem că eşti bolnav şi chemi pe medic. Oare ce ar zice medicul dacă l-ai întâmpina cu vorbele: scuzaţi d-le doctor că v-am chemat... nu trebuia să vă chem...

O, dragul meu - ar răspunde medicul - pentru asta nu-ţi trebuie nici o scuză. Eu doară pentru asta-s medic să merg la cei bolnavi şi să-i tămăduiesc... ca să fiu doctor şi să-mi pot arăta ştiinţa, eu am lipsă de bolnavi...

Aşa e şi cu Doctorul cel mare al sufletelor noastre. Trebuie să-L chemăm şi să ne apropiem de El cu toată încrederea, pentru că El Se ocupă anume cu tămăduirea sufletelor. El nu poate fi Doctor dacă n-are bolnavi; El nu poate fi Mântuitor, dacă n-are pe cine mântui.

Fratele meu! Eu îţi spun un lucru nou: Isus Mântuitorul nu ne poate prinde pe noi decât în păcatele noastre. Boala este punctul de întâlnire între doctor şi bolnav. Păcatul este punctul de întâlnire între noi şi Mântuitorul. Boala ne duce la medic; păcatul ne duce la Doctorul cel sufletesc. Păcatul ne îngenunchează la picioarele Crucii, ne face să plângem şi să cerem iertare şi vindecare. Nu pentru păcat îşi pierd oamenii sufletul şi viaţa de veci, ci pentru că nu simţesc păcatul; nu simţesc boala şi nu cheamă pe Doctor.

Ferice de cei ce simţesc bolile păcatului şi aleargă cu ele la Doctorul şi Tămăduitorul sufletelor noastre.

Iosif Trifa.