Evanghelia de duminică: vindecarea unui lunatic

Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, și I-a zis: Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece. O, neam necredincios și pornit la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine. Isus a certat diavolul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus, și I-au zis deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem? Din pricina puținei voastre credințe, le-a zis Isus.

Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință (Matei 17, 14-20).

Tâlcuirea acestei Evanghelii o puteți afla și în nr. 13 din anul acesta, unde am arătat cele 4 stări ale mântuirii sufletești. Acum voi spune că îndrăciți sunt și în ziua de azi. Toți cei cuprinși de năravuri și patimi urâte, sunt un fel de îndrăciți și chinuiți de diavolul. Și bețivul este un chinuit de diavolul, și mâniosul este un astfel de chinuit, și zgârciul, suduitorul, lacomul, desfrânatul este tot așa. De multe ori, în multe chipuri și feluri ne chinuie și pe noi diavoleștile patimi și năravuri urâte. Oare cum să scăpăm de ele?

Eu am vorbit cu mulți creștini cuprinși de patimi urâte și i-am chemat să se lase de ele. Aproape toți mi-au răspuns: am încercat părinte, dar nu pot; mi-am pus de multe ori în gând să mă las de ceea și de ceea - și n-am putut... Eu le-am răspuns așa: n-ați putut pentru că ați încercat să faceți acest lucru din puterile voastre, iar Domnul Isus a spus apriat: căci fără de Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). Să scapi de chinurile patimilor și păcatelor, înseamnă mai întâi să-ți faci o legătură vie cu Mântuitorul și să alergi în brațele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi și de năravuri urâte, înseamnă să te hotărăști la o viață nouă și să primești un Stăpân nou: pe Mântuitorul Isus Hristos și să începi o viață nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul și harul și puterea Duhului Sfânt care face din tine o făptură nouă, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea păcătoasă și patimile rele.

Cei mai mulți creștini nu se pot dezbăra de năravurile cele rele, tocmai din pricina asta că nu se apropie așa cum trebuie de izvorul tămăduirii sufletești, de Isus Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă. Fără de acest izvor nu putem face nimic. Eu am cunoscut un creștin care se lăsa regulat de beții și chefuri în postul Paștilor, dar la Paști începea păcatele din nou cu un strașnic chef (de bucurie că și-a putut ținea gândul). Asta înseamnă să scoți pe diavolul ca să-i mături casa și locul de ședere din sufletul tău. Faci un pic de curățenie în casa sufletului tău, pentru ca diavolul întorcându-se cu încă 7 ortaci, să-și afle casa măturată și să se așeze iar în ea plin de mulțumire (Luca 11, 24).

Vrei tu, cititorule, să scapi de chinurile patimilor și năravurilor rele? Îngenunchează în fața Mântuitorului. Predă-te Lui și scapă la El.

Rugăciune

Isuse, Mântuitorule, iată ies și eu în calea Ta, ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie și pe mine și mă aruncă în focul și apele ispitelor și patimilor. Fie-Ți milă de mine Doamne, căci ranele din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului vin acum la Tine și ca un copil scăpat de moarte, vreau să mă țin de Tine și să trăiesc cu Tine. Ție Îți dau aceste mâini și picioare pe care le-ai dezlegat din lanțurile Satanei. Ție Îți dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească și sufletească o pun de acum în slujba Ta Doamne și în ascultare de Tine Doamne.

Iosif Trifa.