Evanghelia de duminică: vindecarea unui lunatic

Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis: Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece. O, neam necredincios şi pornit la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine. Isus a certat diavolul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem? Din pricina puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus.

Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă (Matei 17, 14-20).

Tâlcuirea acestei Evanghelii o puteţi afla şi în nr. 13 din anul acesta, unde am arătat cele 4 stări ale mântuirii sufleteşti. Acum voi spune că îndrăciţi sunt şi în ziua de azi. Toţi cei cuprinşi de năravuri şi patimi urâte, sunt un fel de îndrăciţi şi chinuiţi de diavolul. Şi beţivul este un chinuit de diavolul, şi mâniosul este un astfel de chinuit, şi zgârciul, suduitorul, lacomul, desfrânatul este tot aşa. De multe ori, în multe chipuri şi feluri ne chinuie şi pe noi diavoleştile patimi şi năravuri urâte. Oare cum să scăpăm de ele?

Eu am vorbit cu mulţi creştini cuprinşi de patimi urâte şi i-am chemat să se lase de ele. Aproape toţi mi-au răspuns: am încercat părinte, dar nu pot; mi-am pus de multe ori în gând să mă las de ceea şi de ceea - şi n-am putut... Eu le-am răspuns aşa: n-aţi putut pentru că aţi încercat să faceţi acest lucru din puterile voastre, iar Domnul Isus a spus apriat: căci fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5). Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor, înseamnă mai întâi să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în braţele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte, înseamnă să te hotărăşti la o viaţă nouă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Isus Hristos şi să începi o viaţă nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul şi harul şi puterea Duhului Sfânt care face din tine o făptură nouă, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.

Cei mai mulţi creştini nu se pot dezbăra de năravurile cele rele, tocmai din pricina asta că nu se apropie aşa cum trebuie de izvorul tămăduirii sufleteşti, de Isus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă. Fără de acest izvor nu putem face nimic. Eu am cunoscut un creştin care se lăsa regulat de beţii şi chefuri în postul Paştilor, dar la Paşti începea păcatele din nou cu un straşnic chef (de bucurie că şi-a putut ţinea gândul). Asta înseamnă să scoţi pe diavolul ca să-i mături casa şi locul de şedere din sufletul tău. Faci un pic de curăţenie în casa sufletului tău, pentru ca diavolul întorcându-se cu încă 7 ortaci, să-şi afle casa măturată şi să se aşeze iar în ea plin de mulţumire (Luca 11, 24).

Vrei tu, cititorule, să scapi de chinurile patimilor şi năravurilor rele? Îngenunchează în faţa Mântuitorului. Predă-te Lui şi scapă la El.

Rugăciune

Isuse, Mântuitorule, iată ies şi eu în calea Ta, ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine şi mă aruncă în focul şi apele ispitelor şi patimilor. Fie-Ţi milă de mine Doamne, căci ranele din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului vin acum la Tine şi ca un copil scăpat de moarte, vreau să mă ţin de Tine şi să trăiesc cu Tine. Ţie Îţi dau aceste mâini şi picioare pe care le-ai dezlegat din lanţurile Satanei. Ţie Îţi dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în slujba Ta Doamne şi în ascultare de Tine Doamne.

Iosif Trifa.