Evanghelia de duminică: Ziua Judecății din urmă (1)

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav, sau în temniță, și am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut. Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine. Atunci Îi vor răspunde și ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit? Și El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică (Matei 25, 31-46).

Când va sosi ziua cea mare a învierii și a judecății tuturor morților, un glas de trâmbiță va pătrunde la noi în adâncul pământului strigând: sculați-vă morților și veniți la judecată! Se va mișca atunci țărâna noastră, se vor încheia din nou oasele noastre și sufletul nostru se va împreuna iarăși cu trupul, pentru că împreună au trăit în această lume - și împreună vor trebui să stea de față și la judecată.

O, ce mișcare va fi în Ziua cea mare a Judecății, când milioane și milioane de suflete vor sta de față înaintea Dreptului Judecător! Și o, ce cutremur sufletesc va fi în ziua aceea, când se vor deschide cărțile, adică inimile oamenilor, și se va vedea în ele ca într-o oglindă, și cele bune și cele rele. Atunci numai vor cunoaște și vor simți toți oamenii cât de mult au vătămat pe Dumnezeu cu păcatele lor. O groază cumplită îi va cuprinde pe păcătoși, simțind că trebuie să se înfățișeze înaintea Dreptului Judecător.

Apăsați de această groază și mustrare, păcătoșii vor zice: Și ziceau munților și stâncilor: Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului (Apoc. 6, 16).

Dar în această fierbere și mișcare sufletească, deodată se va face tăcere de mormânt. Un înger va suna din trâmbiță și va striga numele tău cititorule, și tu va trebui să stai la judecată. De ai trăit o viață de păcate și fărădelegi, Dumnezeu Tatăl, Judecătorul Cel mare, Se va ridica și va zice:

Eu sunt Dumnezeu care ți-am dat toate darurile sufletești și trupești, dar tu cu păcatele tale ai batjocorit mila Mea și darurile Mele și te-ai închinat altor dumnezei. Eu sunt Dumnezeu, care am jertfit pe Însuși Fiul Meu cel scump pentru tine și păcatele tale, dar tu n-ai primit această Jertfă. Am omorât pe Fiul Meu pentru păcatele tale, dar tu n-ai primit această Jertfă de mântuire - și acum Fiul Meu Mă îndeamnă să te judec pentru moartea Lui. Împotriva ta strigă, cerând răzbunare, sângele Fiului Meu, strigă ranele Lui, strigă patimile Lui. Eu sunt Judecător și Tată. Ca Judecător te judec pentru dreptatea Mea, iar ca Tată te judec pentru Fiul Meu...

Sfârșind Tatăl judecata, Se va ridica să te judece și Fiul Lui Cel Sfânt.

Fiul, Domnul Isus Hristos va zice: Eu sunt Isus, iată Crucea pe care M-am răstignit, iată ranele Mele, iată sângele Meu din care am făcut un izvor de iertare și de mântuire pentru tine, pentru iertarea ta și mântuirea ta, dar tu n-ai primit Jertfa Mea. Tu M-ai ocărât mereu cu vorbele tale cele rele, M-ai vândut cu dobânzile și înșelăciunile tale, M-ai rănit și M-ai răstignit cu desfrânările și cu fărădelegile tale. De câte ori ai înjurat, ai bătut cuie în mâinile și picioarele Mele; de câte ori ai alungat pe cel sărac și l-ai asuprit în loc să-l ajuți, pe Mine M-ai alungat... ce n-am făcut să te scap și să te mântui, dar tu n-ai voit... du-te acum de la Mine și de la Tatăl Meu!...

Dar dacă ai trăit în această lume o viață cu Domnul și Evanghelia Lui, atunci în Ziua Judecății, glasul blând și dulce al Dreptului Judecător va zice: Cunosc, iubite fiule credința ta, cunosc răbdarea ta, cunosc râvna ta pentru mântuire, cunosc căldura și dragostea sufletului tău, cunosc faptele tale cele bune; intră în ceata celor aleși!...

Da, da, iubite cititorule, în Ziua Judecății vei fi judecat după faptele tale. Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui (Apoc. 22, 12). Nimenea și nimica nu ne va putea apăra în ziua aceea, decât faptele noastre cele bune și viața noastră cea trăită cu Domnul Isus și Evanghelia Lui. Trăiești tu cititorule o astfel de viață?

Iosif Trifa.