Evanghelia de duminică: Ziua Judecăţii din urmă (1)

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav, sau în temniţă, şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut. Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine. Atunci Îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit? Şi El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică (Matei 25, 31-46).

Când va sosi ziua cea mare a învierii şi a judecăţii tuturor morţilor, un glas de trâmbiţă va pătrunde la noi în adâncul pământului strigând: sculaţi-vă morţilor şi veniţi la judecată! Se va mişca atunci ţărâna noastră, se vor încheia din nou oasele noastre şi sufletul nostru se va împreuna iarăşi cu trupul, pentru că împreună au trăit în această lume - şi împreună vor trebui să stea de faţă şi la judecată.

O, ce mişcare va fi în Ziua cea mare a Judecăţii, când milioane şi milioane de suflete vor sta de faţă înaintea Dreptului Judecător! Şi o, ce cutremur sufletesc va fi în ziua aceea, când se vor deschide cărţile, adică inimile oamenilor, şi se va vedea în ele ca într-o oglindă, şi cele bune şi cele rele. Atunci numai vor cunoaşte şi vor simţi toţi oamenii cât de mult au vătămat pe Dumnezeu cu păcatele lor. O groază cumplită îi va cuprinde pe păcătoşi, simţind că trebuie să se înfăţişeze înaintea Dreptului Judecător.

Apăsaţi de această groază şi mustrare, păcătoşii vor zice: Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului (Apoc. 6, 16).

Dar în această fierbere şi mişcare sufletească, deodată se va face tăcere de mormânt. Un înger va suna din trâmbiţă şi va striga numele tău cititorule, şi tu va trebui să stai la judecată. De ai trăit o viaţă de păcate şi fărădelegi, Dumnezeu Tatăl, Judecătorul Cel mare, Se va ridica şi va zice:

Eu sunt Dumnezeu care ţi-am dat toate darurile sufleteşti şi trupeşti, dar tu cu păcatele tale ai batjocorit mila Mea şi darurile Mele şi te-ai închinat altor dumnezei. Eu sunt Dumnezeu, care am jertfit pe Însuşi Fiul Meu cel scump pentru tine şi păcatele tale, dar tu n-ai primit această Jertfă. Am omorât pe Fiul Meu pentru păcatele tale, dar tu n-ai primit această Jertfă de mântuire - şi acum Fiul Meu Mă îndeamnă să te judec pentru moartea Lui. Împotriva ta strigă, cerând răzbunare, sângele Fiului Meu, strigă ranele Lui, strigă patimile Lui. Eu sunt Judecător şi Tată. Ca Judecător te judec pentru dreptatea Mea, iar ca Tată te judec pentru Fiul Meu...

Sfârşind Tatăl judecata, Se va ridica să te judece şi Fiul Lui Cel Sfânt.

Fiul, Domnul Isus Hristos va zice: Eu sunt Isus, iată Crucea pe care M-am răstignit, iată ranele Mele, iată sângele Meu din care am făcut un izvor de iertare şi de mântuire pentru tine, pentru iertarea ta şi mântuirea ta, dar tu n-ai primit Jertfa Mea. Tu M-ai ocărât mereu cu vorbele tale cele rele, M-ai vândut cu dobânzile şi înşelăciunile tale, M-ai rănit şi M-ai răstignit cu desfrânările şi cu fărădelegile tale. De câte ori ai înjurat, ai bătut cuie în mâinile şi picioarele Mele; de câte ori ai alungat pe cel sărac şi l-ai asuprit în loc să-l ajuţi, pe Mine M-ai alungat... ce n-am făcut să te scap şi să te mântui, dar tu n-ai voit... du-te acum de la Mine şi de la Tatăl Meu!...

Dar dacă ai trăit în această lume o viaţă cu Domnul şi Evanghelia Lui, atunci în Ziua Judecăţii, glasul blând şi dulce al Dreptului Judecător va zice: Cunosc, iubite fiule credinţa ta, cunosc răbdarea ta, cunosc râvna ta pentru mântuire, cunosc căldura şi dragostea sufletului tău, cunosc faptele tale cele bune; intră în ceata celor aleşi!...

Da, da, iubite cititorule, în Ziua Judecăţii vei fi judecat după faptele tale. Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui (Apoc. 22, 12). Nimenea şi nimica nu ne va putea apăra în ziua aceea, decât faptele noastre cele bune şi viaţa noastră cea trăită cu Domnul Isus şi Evanghelia Lui. Trăieşti tu cititorule o astfel de viaţă?

Iosif Trifa.