Evanghelia de duminică: cel ce vrea să vină după Mine...
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Ce mult spune această Evanghelie! Ea cuprinde toată taina mântuirii noastre sufleteşti.
Dacă oamenii - zicea un învăţat creştin - ar pierde, prin întâmplare, toate Evangheliile, afară de una, sau dacă omului i s-ar permite să asculte numai o singură Evanghelie - mântuirea încă n-ar fi pierdută; Evanghelia cu purtarea crucii, ar fi în stare ea singură să păstreze şi să vestească taina mântuirii noastre sufleteşti.
Să cercetăm cuprinsul acestei Evanghelii.
Cel ce vrea să vină după Mine
Iată acesta este începutul mântuirii. Să pleci pe urmele Domnului. Să pleci de bună voie, din dragoste şi dor de mântuire, pe calea mântuirii. Dar nu e lucru uşor a merge după Domnul. Condiţia cea dintâi o spune Evanghelia:
Să se lepede de sine
Cel ce vrea să plece pe urmele Domnului trebuie mai întâi şi mai întâi să se lepede de sine. Mare lucru este lepădarea de sine.
Într-o adunare restrânsă a Oastei, eu le spuneam odată fraţilor ostaşi că mântuirea noastră are 3 mari duşmani. Ştiţi voi care-i cel dintâi din aceştia?
- Diavolul - răspunseră ostaşii în cor.
- Nu-i adevărat - le-am zis eu - cel mai mare duşman al mântuirii noastre este eul nostru. Numai în al 2-lea rând vine Satana, iar al 3-lea e lumea.
Eul din om e cel dintâi şi cel mai mare duşman al mântuirii sufleteşti. Acest eu dă răspunsuri ca acestea: eu să mă împac cu vecinul meu?... eu să mă rog lui de iertare? eu să mă las batjocorit de cela şi cela?... eu să sufăr ceea şi ceea?... eu să intru în Oastea Domnului?... eu să ascult de un popă de la Sibiu?... eu să mă fac frate şi soră cu pălmaşii şi servitorii de la Oaste?... eu doctor în ştiinţe cutare şi cutare, să mă cobor de la înălţimea catedrei mele între pălmaşii şi servitorii de la Oaste?...
Acest eu este răsuflarea Satanei. Prin el răsuflă şi grăieşte Satana. În dosul lui e puterea Satanei. Eul acesta ne îndeamnă să trăim numai pentru noi înşine (egoismul) şi numai pentru cele lumeşti. El ne împiedică să trăim o viaţă pentru sufletul nostru.
Acest duşman trebuie mai întâi răpus. La acest duşman, Sfânta Scriptură îi zice omul cel vechi. Şi tot Scriptura ne spune că acest om vechi nu moare decât răstignit pe Crucea Golgotei. El trebuie împuns mereu cu cuiele Golgotei. De aceea zice mai departe Evanghelia că cel ce vrea să meargă după Domnul, trebuie:
Să-şi ia crucea sa
A te lepăda de tine şi a-ţi lua crucea înseamnă a te răstigni şi a muri faţă de lume (Rom. cap. 6). A-ţi lua crucea înseamnă a te răstigni mai întâi pe ea, ca să moară eul din tine, să moară omul cel vechi din tine.
Dar nu e lucru uşor acesta. Eul din noi e duşmanul care se lasă mai anevoie bătut. E duşmanul care moare mai târziu. Pe Satana îl poţi ţinea la distanţă, căci e mai mult un fel de duşman extern, dar eul e un hoţ de casă, şi ştiut lucru este, că de hoţul din casă mai greu te poţi feri.
Eul nostru, omul nostru cel vechi trebuie împuns mereu cu cuiele Golgotei. Trebuie să stai mereu lângă el cu ciocanul în mână, căci el umblă neîncetat să se pogoare de pe cruce. Eul nostru nu vrea să moară cu una cu două. Zvârcolirile lui sunt ele însele o cruce grea pentru noi. De aceea zice o altă Evanghelie, că trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi (Luca 9, 23). Adică zi de zi şi clipă de clipă să te lupţi a împiedica răsuflarea şi învierea eului tău, omului tău cel vechi.
A-ţi lua crucea înseamnă a te răstigni şi a muri mereu faţă de lume, până vei ajunge la biruinţa pe care a strigat-o ap. Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20).
A-l pune pe eul nostru, pe omul nostru cel vechi să ne ducă el crucea, înseamnă a face tot atât cât fac iconarii, negustorii de icoane de la Gherla, care poartă în spate icoanele lui Isus Cel Răstignit suduind, îmbătându-se, certându-se, înşelând!...
A merge după Domnul înseamnă a merge pe urmele Mielului, înseamnă a merge pe urmele Crucii, adică să rabzi totul, să suferi totul, să-i iubeşti pe toţi, să plângi cu cei ce plâng, să te bucuri cu cei ce se bucură, şi alături de acestea să păşeşti călcând sub picioarele tale scorpiile şi balaurii ispitelor şi păcatelor (Luca 10, 19). A merge după Domnul înseamnă a fi tuturor toate şi mai presus de toate să fi cu totul al Lui.
Ce puţini sunt însă cei care trăiesc o astfel de viaţă!
Iosif Trifa.