Evanghelia de duminică: îndrăcitul din latura gadarenilor

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu îndrăcitul din latura gadarenilor care se chinuia de o legiune întreagă de diavoli. Când S-a apropiat Isus de el, diavolii au strigat: Au venit cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mă chinui. Căci Isus poruncise duhului necurat să iese din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii. Isus l-a întrebat: Cum îți este numele? Legiune, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci și turma s-a repezit de pe râpă în lac, și s-a înecat. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, și în toate mințile, și i-a apucat frica. Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, și S-a întors (Luca 8, 26-37).

Evanghelia aceasta am tâlcuit-o și în nr. 26 din anul acesta, la duminica a 5-a după Rusalii. În tâlcuirea de atunci am arătat pe larg că patimile cele rele sunt niște lanțuri diavolești pe care numai Isus Mântuitorul le poate frânge. Cei cuprinși de patimi rele sunt și ei niște îndrăciți pe care numai Isus Mântuitorul îi poate scăpa. Citiți și tâlcuirea din nr. 26.

Plină de un adânc înțeles este și Evanghelia de duminică. Vom stărui în special asupra purtării gadarenilor. Vom căuta să explicăm purtarea pe care au avut-o gadarenii și tot norodul față de minunea Mântuitorului cu izgonirea diavolilor.

Evanghelia ne spune că gadarenii și întreg norodul L-au rugat pe Isus să Se ducă de la ei, să iese din hotarele lor. În loc să se bucure de minunea izbăvirii celui chinuit de diavolul, gadarenii se întristează. În loc să-L slăvească pe Cel ce făcuse această minune, Îl roagă să Se ducă îndată de la ei.

Care să fi fost pricina acestei ciudate purtări? Evanghelia ne-o spune în cuvintele: pentru că îi apucase o mare frică. Va fi fost ea și spaima o pricină, dar cauza cea mai mare desigur a fost alta. Gadarenii se întristaseră pentru turma de porci. Îi cuprinsese frică și supărare pentru că li se prăpădiseră porcii.

Aici se ridică întrebarea: de ce a înecat Isus o turmă întreagă de porci, de ce paguba aceasta când se putea să trimită pe diavoli direct în apa mării?

Întâi, prin asta vrea Evanghelia să ne arate că locul cel plăcut de ședere al diavolului este și azi murdăria, dobitocia și ticăloșia cea trupească și sufletească. Dă-ne Doamne voie să intrăm în porci! - au strigat diavolii. Diavolul umblă și azi să intre în porci, adică în cei dobitociți de patimile cele rele. Spre pildă, cel apucat cu patima beției, nu este oare și el un fel de porc cu loc plăcut de ședere pentru diavolul? De un suflet curat, de un suflet ce-și spală mereu veșmântul prin sângele Mielului (Apoc. 7, 14), de acela Satana nu se poate apropia.

A doua, cu prăpădul porcilor, vrea să ne arate Evanghelia prețul cel mare al unui suflet de om. Nu trebuia cruțată o turmă întreagă de porci - nu trebuie cruțat nimic - când este vorba despre mântuirea unui suflet. Un astfel de om prețuiește mai mult decât toată lumea - zicea Isus (Luca 9, 25).

Dar nu așa judecau gadarenii. Ei s-au întristat foarte mult înțelegând că li s-au prăpădit porcii. Izbăvirea celui chinuit de diavoli, pentru ei nu însemna nimic.

Această izbăvire era pentru ei o nenorocire, o întâmplare slabă, și pe Cel ce le-a adus această nenorocire, pe Isus, L-au poftit să iese numaidecât din hotarele lor.

O, nebunilor gadareni! Slabă judecată ați avut! Domnul a pus în fața voastră un suflet mântuit și turma porcilor - și voi ați ales porcii. În loc să vă bucurați de izbăvirea celui pierdut, v-ați întristat de pierderea porcilor.

Dar să nu-i prea mustrăm pe gadareni, căci așa suntem și noi. Orice creștin este pus să aleagă între porci și între suflet... între dobitoceștile patimi și între mântuirea sufletului... orice creștin este pus să aleagă din două una: ori jertfește dobitoceștile patimi ca să rămână cu Domnul, ori Îl poftește pe Domnul să iese din hotarele vieții sale ca să rămână cu porcii, adică cu dobitoceștile patimi... Și vai, creștinii de azi ca și gadarenii, aleg porcii, dobitoceștile patimi de dragul cărora Îl poftesc pe Domnul să iese din hotarele vieții lor.

Evanghelia cu gadarenii se petrece și azi. Lumea de azi e o Gadară uriașă. Hotarele vieții creștinilor de azi sunt pline de dobitoceștile patimi. De acești porci să nu te atingi, căci îndată se supără oamenii și te poftesc să-i lași în pace. De când eram preot tânăr la țară mi-aduc aminte că începusem a predica să lase oamenii datina de a face jocuri și petreceri duminica și în sărbători. Dar tot satul s-a sculat în capul meu cu vorbele: da ce-i, popa vrea să ne strice datinile noastre?... Vrea popa ăsta să ne scoată din sat obiceiurile noastre din bătrâni?...

Adică oamenii protestau ca nu cumva să li se înece turma dobitoceștilor patimi și năravuri urâte.

O binecuvântată Evanghelie a lui Hristos, cum se împlinesc și azi cuvânt cu cuvânt toate învățăturile tale! Isus Mântuitorul este și azi pe tot locul poftit să iese afară din hotarele cele sufletești ale oamenilor. Nu-L sufăr oamenii pe Mântuitorul, pentru că le face pagubă; trebuie să se lase de năravuri urâte și păcătoase.

Cred oamenii în Dumnezeu, cred în Isus Mântuitorul, dar nu-L sufăr în hotarele lor sufletești, întocmai cum s-a întâmplat la Evanghelie. Căci ce ne spune Evanghelia? Ne spune că și diavolii din cei îndrăciți, Îl mărturiseau în gura mare pe Isus Hristos, strigându-I de departe: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, dar adăugând îndată: Te rugăm nu ne munci pe noi. Adică noi credem că ești Fiul lui Dumnezeu, Te rugăm însă să ne dai pace să ne facem mendrele noastre.

În chipul acesta sunt și creștinii care cred în Dumnezeu, se și roagă Lui, dar din răutățile lor nu te lasă să-i tulburi. Cred oamenii în Dumnezeu, cred în Isus Hristos, dar când te apropii de ei să-i scoți din patimi și năravuri urâte, îndată te întâmpină cu strigarea: te rugăm lasă-ne în pace cu lucruri de astea... te rugăm nu ne munci cu Oastea Domnului... nu ne munci cu hotărâri contra băuturilor și sudalmelor... nu ne scoate din obiceiurile noastre strămoșești...

Voi spune aici o pildă. Un ostaș din Oastea Domnului, Petrea Gh. Pitorae, din comuna Flămânzi, jud. Botoșani, ne scrie că împreună cu frații ostași de acolo, au mers cu steagul Oastei Domnului, în comuna Uriceni.

Au mers cu gând bun să-i mai trezească pe oameni din răutăți. Dar cât ce au intrat în sat, s-a tulburat întreg poporul. Conducătorii comunei i-au luat îndată la apel, ce fel de steag au și unde li-e autorizația de a-l purta. Ostașii au răspuns: că steagul reprezintă pe Domnul Hristos și are însemnătate de biruință, după cum stă scris pe el:

Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea, și am venit cu el să se mai trezească lumea din răutăți. La asta, conducătorii ne-au spus să nu mai venim cu steagul și cu Oastea Domnului nici în comună, nici la biserică, căci mersesem cu steagul la sf. biserică. Să umblăm cu el unde vom ști, dar în acea comună n-avem ce căuta, să-i lăsăm pe poporeni așa cum se găsesc, că sunt buni și ne-a spus chiar și părintele: vă rog cât sunt eu în viață să-mi lăsați oamenii așa cum sunt, că sunt buni; la mine puteți veni, dar nu cu steagul și cu Oastea Domnului (admirabil tact pastoral!).

Cu adevărat, Evangheliile se împlinesc și azi sub ochii noștri. Voi încheia și aici cu încheierea ce o făcusem în nr. 26: când omul crede în Dumnezeu, dar de răutăți nu se lasă, ăsta-i - dragii mei - cel mai rău și primejdios diavol!

Iosif Trifa.