Evanghelia de duminică: Isus Îşi alege apostoli la Marea Galileii

Evanghelia de duminică istoriseşte cum a chemat Isus la apostolie pe 4 din apostolii Săi; Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni. Îndată, ei au lăsat mrejile, şi au mers după El (Matei 4, 18-20).

Evanghelia nu spune ce anume le-a mai vorbit Isus celor 4 pescari când i-a chemat la apostolie. Trebuie însă că le-a spus ceva nou, ceva nespus de măreţ, ceva ce i-a mişcat până în adâncul sufletului lor şi i-a făcut să-şi lase tot ce aveau şi să plece după El. Nu pentru orice vorbă îşi vor fi lăsat cei 4 apostoli bărcile, soţiile, copiii, plecând în lume, după un Om ce predica o învăţătură nouă despre Împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul era la începutul lucrării Sale. El a păşit în lume predicând o lume nouă, o învăţătură nouă, o schimbare din temelie a vieţii şi a rosturilor vieţii. Către gloata ce se strânsese la marginea mării să-I asculte Cuvântul, Mântuitorul zicea: amin, amin zic vouă că rostul acestei vieţi nu stă numai în mâncare şi băutură... nu stă în aceea că mâncaţi şi vă săturaţi din peştii acestei mări... rostul acestei vieţi este o Împărăţie a lui Dumnezeu, care trebuie cucerită... o luptă se dă pentru această Împărăţie şi cei ce se luptă pun mâna pe ea (Matei 11, 12)... căutaţi mai întâi această Împărăţie şi toate celelalte lipsuri ale voastre se vor adăuga vouă (Matei 6, 33)...

Celor 4 pescari le zicea Isus: Voi pescarilor, credeţi că tot rostul acestei vieţi stă în peştele ce-l prindeţi seara şi dimineaţa din această mare... dar este o altă mare mai minunată decât aceasta, şi este o altă pescuire mai minunată decât aceasta... Eu vă chem în marea cea largă a vieţii, unde veţi pescui suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu... Eu vă chem să scoateţi suflete din adâncul răutăţilor şi din marea păcatelor... Eu vă dau un fel de minunate mreje cu care veţi pescui milioane de suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu... în Numele Meu veţi arunca mrejele, şi multe suflete veţi scoate din adâncul răutăţilor... veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu...

Cei 4 pescari au ascultat chemarea Domnului. Mai târziu Domnul a alăturat la ei încă 8 pescuitori de suflete. Minunată pescuire sufletească au făcut aceşti 12 vânători. În istoria lumii nu se cunoaşte o altă aşa minune, ca 12 pescari simpli să cucerească o lume întreagă pentru Evanghelie. Dar taina acestei biruinţe - pe lângă darul lui Dumnezeu - stă şi în aceea că, prin vestirea Evangheliei, apostolii au ridicat în toate părţile alţi şi alţi apostoli mai mici şi secerători în ogorul Domnului. La începutul creştinismului, fiecare creştin era un mic apostol şi vestitor al Evangheliei.

Minunată chemare şi groaznică răspundere au urmaşii apostolilor: episcopii, preoţii, pentru vestirea Evangheliei, dar vestirea Evangheliei nu aparţine numai urmaşilor apostolilor, ci ea aparţine - în anumite margini - şi tuturor creştinilor. Fiecare creştin trebuie să fie şi el un vestitor al Evangheliei lui Hristos. Fiecare creştin trebuie să fie şi el un luptător pentru biruinţa Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi tu, dragă cititorule, trebuie să fi un mic apostol în cercul vieţii în care trăieşti. O, de şi-ar da seama oamenii în câte feluri pot şi ei vesti Evanghelia şi în câte feluri împiedică vestirea ei! Şi tu, dragă cititorule, eşti un predicator; chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre Evanghelia lui Hristos, tu totuşi predici neîncetat: viaţa ta, purtările tale, blândeţea, smerenia şi faptele tale cele bune sunt o minunată predică şi apostolie pentru Evanghelia lui Hristos. Dar de altă parte, purtările tale cele rele, fărădelegilor şi păcatele, sunt o piedică pentru vestirea Evangheliei şi pentru biruinţa Împărăţiei lui Dumnezeu.

O, de ar înţelege oamenii că fiecare om este, sau un apostol al Domnului, sau un apostol al diavolului! Din două una, căci la doi domni nimenea nu poate sluji (Matei 6, 24).

Din cei 4 pescari de la Marea Galileii, Mântuitorul a făcut pescuitori de suflete. Şi tu, dragă cititorule, trebuie să fi un mic pescuitor de suflete! În multe feluri şi chipuri poţi face acest lucru. Amintesc o pildă. Unul din cei intraţi în Oastea Domnului, Zaharie Cudlic, din Pojorâta, Bucovina, înainte de a se hotărî la o viaţă după Evanghelie, ţinea trafic de tutun şi rachie, adică făcea şi el un fel de apostolie pentru... diavolul. De când a intrat în Oaste s-a lăsa de acest lucru şi s-a făcut neguţător de cărţi religioase. A desfăcut sute de cărţi religioase (Biblii, Psaltiri, etc); călătoreşte duminica cu trenul prin sate şi oraşe, silindu-se cu cărţile sale să prindă pe oameni în mrejele Evangheliei. Iată este şi acest lucru o mică apostolie plăcută lui Dumnezeu.

Mai amintesc o pildă. Astă vară m-am întâlnit cu unul care intrase în Oastea Domnului şi era mare meşter de zis în violină. Când am intrat în Oaste - zicea el - m-am gândit şi mi-am zis în mine: până acum eu am pescuit cu violina asta şi cu meşteşugul ce mi l-a dat Dumnezeu... pentru diavolul, căci în toată duminica am zis de joc prin cele crâşme şi am aţâţat pe oameni la desfătări în ziua Domnului... de acum trebuie să pun mreaja asta în slujba Domnului... Împreună cu un alt ostaş am învăţat să cântăm cu gura şi cu violina o poezie despre Oastea Domnului, şi într-o duminică ne-am apropiat de fereastra unei crâşme ce vuia de tămbălăul beţivilor. Începurăm cu violina şi cu gura un dulce cântec de chemare:

Din crâşmă ieşiţi

la Domnul veniţi,

de beţie vă lăsaţi

în Oastea Domnului intraţi,

vă cheamă glasul Domnului de sus

să intraţi în Oastea lui Isus,

că-n lume nu-i un nume mai frumos

decât să fi ostaşul lui Hristos...

Ce s-a întâmplat? Crâşma a început a râde cu hohot de noi. Dar inima unui om s-a agăţat în undiţa noastră. Peste o săptămână unul din beţivanii satului era în Oastea Domnului. Spunea că cântecul nostru de la fereastra crâşmei l-a rănit în inimă şi l-a urmărit mereu până l-a scos din crâşmă şi l-a adus la Domnul...

Iată şi aceasta e o pildă minunată despre ce fel de apostolie poate face omul. Fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie un pescuitor de suflete. Fiecare om are de la Dumnezeu un fel de mreajă, un fel de har deosebit, numai cât omul nu-şi pune mreaja în slujba Domnului, ci în slujba diavolului. Aruncaţi mrejele voastre în Numele Domnului şi pentru Domnul. Pândiţi pe tot locul să prindeţi atare suflet în cursa unei cărţi bune, unei Biblii, unei foi religioase, etc...

O, ce minunată viaţă ar fi pe pământ, când fiecare creştin s-ar sili să câştige pe fratele său pentru Evanghelia Domnului şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu! Eşti tu dragă cititorule între aceştia?

Iosif Trifa.