Evanghelia de duminică: pilda datornicului neiertător (1)

Domnul a zis pilda aceasta: Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat, și a zis: Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, și-l strângea de gât, zicând: Plătește-mi ce-mi ești dator. Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, și zicea: Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria. Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine? Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său (Matei 18, 23-35).

Evanghelia de duminică cuprinde o pildă tâlcuită și explicată de Însuși Mântuitorul. Omul împărat din pildă este Tatăl ceresc care ne iartă atâtea și atâtea datorii de păcate multe și grele, iar datornicul suntem noi oamenii, care sărim în capul de-aproapelui pentru toate nimicurile și greșelile. Să luăm aminte că Evanghelia de duminică este pusă și în Tatăl nostru când zicem: și ne iartă nouă greșelile noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri. Vedeți, ce mare apăs se pune pe iertarea de-aproapelui nostru? Domnul Isus ne spune apriat că Tatăl ceresc ne iartă greșelile numai condiționat, adică dacă și noi iertăm pe cele ale semenilor noștri. Dacă nu facem acest lucru, e o minciună toată rugăciunea noastră și tot numele nostru de creștini. Iubirea și iertarea sunt semnele cele mai bune că cineva este un creștin adevărat, și cine nu le are, n-a primit cu adevărat pe Mântuitorul și Evanghelia Lui.

Când eram preot la sat mi-aduc aminte că în scaunul mărturisirii, la îndemnurile mele să se împace cei sfădiți și să se ierte, cei mai mulți răspundeau: asta una n-o pot face părinte, nu mă lasă inima să iert. Ba diavolul nu te lasă - răspundeam eu. El te oprește cu mânia ca să nu-ți dai seama de bunătatea lui Dumnezeu care te-a iertat prin Jertfa Fiului Său, și tu nu vrei să ierți. Diavolul te oprește să nu-ți dai seama că tu ai stat de față la o judecătorie care te-a judecat la moarte și pieire veșnică în numele paragrafului de lege care zice apriat: plata păcatului este moartea (Rom. 6, 23). Din această osândă te-a scăpat Isus Hristos care a murit în locul tău, te-a scăpat prin Jertfa Lui, prin bunătatea și mila Lui, - și tu nu vrei să ierți o nimica toată ce se cere de la tine?

O, dragă cititorule, dacă tu nu poți ierta și iubi, atunci să ști că tu n-ai gustat încă din darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii, tu n-ai stat încă la picioarele Crucii, tu ești numai o spoială, dar nu un creștin adevărat. Cine a primit cu adevărat Jertfa Mântuitorului, cine s-a renăscut la o viață nouă cu El ca o făptură nouă, iertată și mântuită, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre iertare. Dă-i aceluia palme că el râde, batjocorește-l că el te laudă, dă după el cu pietre, că el răspunde cu rugăciune, înjură-l că el tace. O, cât de mult știe ierta și răbda un creștin adevărat, luând pildă de la Mântuitorul, care și de pe Cruce cerea iertarea celor care Îl răstigniseră, zicând: Tată, iartă-le lor. Și tu, dragă cititorule, trebuie să faci așa, altcum, dacă la greșeală răspunzi tot cu greșeală, la sudalmă tot cu sudalmă, la batjocură tot cu batjocură, ești departe de Evanghelia Domnului și de mântuirea sufletului tău. Ești tu cititorule, dintre aceia care, după ce au gustat din iertarea și bunătatea lui Dumnezeu, s-au făcut un izvor de iertare și iubire și pentru alții, sau ești în chipul datornicului din Evanghelie? Fă-ți singur socoata!

Iosif Trifa.