Evanghelia de duminică: vindecarea bolnavului de la Lacul Vitezda

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu vindecarea bolnavului de la Lacul Vitezda, care de 38 de ani aștepta să-l bage cineva în lacul tămăduitor. Isus Mântuitorul S-a apropiat de el întrebându-l: Vrei să te faci sănătos? Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ți patul și umblă. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul, și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: Ridică-ți patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ți-a zis: Ridică-ți patul, și umblă? Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Omul acela s-a dus, și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos (Ioan 5, 6-15).

38 de ani zăcuse bolnavul de la Vitezda. Grozavă boală, grozavă așteptare! După câteva zile de boală ți se face viața amară, d-apoi după 38 de ani de zăcere? Evanghelia de duminică grăiește înainte de toate despre credința cea vie și tare a slăbănogului. 38 de ani de suferință și așteptare n-au putut să-i frângă credința și nădejdea mântuirii.

Dar trebuie mai departe să ne dăm seama că bolnavul de la Vitezda este o icoană, o oglindă în care putem vedea istoria mântuirii omenirii și istoria mântuirii noastre.

38 de ani a așteptat bolnavul de la Vitezda pe omul care să-l bage în scăldătoare. Veacuri întregi a așteptat omenirea - căzută și bolnavă prin păcatul lui Adam - pe omul care să-i aducă tămăduire și mântuire. La împlinirea vremii, Isus omul a venit.

Isus Mântuitorul a venit în lume în primul rând ca un mare Doctor.

El n-a venit să arate păcatul, ci El a venit să ne vindece de boala păcatului. Legea lui Moise arăta oamenilor din fir în păr toate bolile păcatului, numai cât nu dădea și pe doctorul și medicina care să vindece păcatul. Isus Mântuitorul a venit în lume ca un mare Doctor trimis nouă de la Dumnezeu. Când un medic vrea să-și înceapă doctoria, apoi își arată diploma. Domnul Isus a venit în lume cu diploma cerească scrisă la prorocul Isaia cap. 61: Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați (Luca 4, 18). La venirea Domnului, lumea era un spital uriaș plin de boli sufletești și de cei bolnavi cu sufletul. Era plină lumea de cei ce ochi aveau, dar nu vedeau, urechi aveau dar n-auzeau; era plină lumea de orbi, surzi, muți, ologi cu sufletul.

Domnul Isus i-a vindecat pe toți câți s-au apropiat de El cu credință. El a chemat să ia tămăduire pe toți cei bolnavi cu trupul și sufletul, strigând pe tot locul: Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12).

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda era chipul vindecării omenirii ce de veacuri așteptase pe omul... era strigătul: iată a sosit omul pe care L-a așteptat omenirea bolnavă. Venirea Mântuitorului era strigătul de bucurie despre împlinirea vremilor când: se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor țâșni ape, și în pustietate pâraie (Isaia 35, 5-6).

Domnul Isus a venit să stârpească din rădăcină boala păcatului. Ar urma deci să avem o lume tămăduită de bolile cele sufletești ale păcatului. Dar vai, n-avem această lume! Lumea de azi - mai mult poate ca oricând - e iar un spital uriaș plin de boli sufletești și de cei bolnavi cu sufletul. De ce? Pentru că lumea și oamenii n-au primit și nu primesc pe Doctorul Cel mare ce a venit în lume să tămăduiască bolile cele sufletești... n-au primit și nu primesc medicina ce ne-a lăsat-o acest Doctor (Jertfa Lui cea sfântă). Și oare de ce nu primește lumea pe acest Doctor minunat?

1 - Întâi, pentru că cei mai mulți oameni nu simțesc bolile cele sufletești, iar cine nu simțește boala n-are lipsă de doctor. Darul tămăduirii nu ni se dă cu puterea. Voiești să fii sănătos? - l-a întrebat Isus pe bolnavul de la Vitezda. Boala cea sufletească trebuie mai întâi simțită. Bolnavilor le trebuie doctor, zicea Mântuitorul. Însă vedeți, ispita vine aici. Cei mai mulți oameni se simțesc sănătoși. Apucă-te și grăiește-i cuiva: păcătosule, vino la Domnul!... Sigur se va supăra și se va considera ofensat. Ce-mi zici păcătos? că doar n-am omorât pe nimeni și n-am aprins casa nimănui...

Vai ce stare primejdioasă este aceasta! Omule, nu răspunde așa! Oricât te-ai ținea tu de bun, să știi că ești un păcătos și căzut. Ascultă ce-ți spune Domnul: Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi (Apoc. 3, 17-18).

2 - A doua, oamenii nu simțesc bolile cele sufletești, pentru că sunt amețiți de diavolul cu plăcerile cele lumești. La durerile mari și bolile grele, doctorii dau bolnavilor injecții de cloroform, care alină și le amorțește durerile pe un anumit timp. Dar acest cloroform scurtă viața și îl bagă pe om cu zile în pământ.

Așa face și diavolul. Alină și astupă durerile bolilor sufletești cu cloroformul patimilor și plăcerilor lumești (alcool, desfătări, etc). Pe urmă însă - pe patul morții - omul se trezește în cumplite dureri sufletești, dar atunci e prea târziu, e prea târziu!...

3 - A treia, oamenii nu-L primesc pe Doctorul cel mare, pentru că nu știu prețui sănătatea cea sufletească. Diavolul a lucrat aici atât de mult încât sănătatea cea sufletească oamenii o numesc boală, iar boala cea sufletească, sănătate. Despre cei intrați în Oastea Domnului zice lumea că-s un fel de bolnavi cu sufletul. Ești sănătos numai până când ragi în birt și sudui și trăiești la rând cu toate modele și păcatele lumii (adică până când ești bolnav cu sufletul).

Atât de mult s-au dedat cu beteșugul păcatelor, încât nu le trebuie sănătatea sufletească. Istoria păstrează în privința asta o minunată și mult grăitoare întâmplare.

Pe la anul 1754 se făcu în Franța o mare procesiune cu moaștele făcătoare de minuni ale unui sfânt. Mulțime mare de popor s-a strâns cu acest prilej. Veniseră și o mulțime de bolnavi și cerșetori. Doi ologi cerșeau la un capăt de drum.

- Să aveți credință tare - le-au zis trecătorii - în curând vor trece pe aici moaștele sfântului și de veți avea credință, vă veți tămădui...

- Frate - se înțeleseră atunci ologii - de noi nu va fi bine cu moaștele alea... s-ar putea întâmpla să ne tămăduim... și atunci cine ne va mai da nouă bani?... va trebui să ne apucăm iarăși de lucru... hai să o ștergem de aici... Și cei doi ologi au șters-o repede din calea moaștelor, nu cumva să-i ajungă tămăduirea (întâmplarea asta se vede în chipul de alături).

Exact așa se întâmplă și cu oamenii de azi. Nu le trebuie oamenilor o sănătate care să-i despartă de patimile și năravurile lor cele rele. Într-un sat s-au luat oamenii cu huiduieli și cu bătăi după doi ostași din Oastea Domnului care au mers să le vestească Oastea. Auziți oameni buni, ce grăiesc nebunii ăștia, cică trebuie să ne lăsăm de băuturi, de fumat, de petreceri și alte datini în care au trăit moșii și strămoșii noștri...

Ferice de cei ce simțesc bolile cele sufletești și cheamă pe Doctorul cel mare. Astfel de bolnavi se ridică îndată și încep a umbla. Minunea de la Lacul Vitezda se întâmplă și azi. Oameni pătimași și ticăloșiți în cele rele, se ridică dintr-odată și încep a umbla, după ce Îl primesc cu credință pe marele nostru Doctor și Tămăduitor: pe Isus Mântuitorul.

În Oastea Domnului avem atâția și atâția care au zăcut ani de zile în ologie sufletească - ca și bolnavul de la Lacul Vitezda. Nu se puteau ridica de jos; nu puteau face nici măcar un pas în cele sufletești, dar azi umblă pe picioarele lor și cutreieră satele vestindu-L pe Domnul și Tămăduitorul sufletelor lor. O nu, vremea minunilor n-a trecut; numai vremea credinței a cam trecut...

Dragă cititorule! Eu nu cunosc mai de aproape viața ta. Poate că te silești să trăiești o viață după Evanghelie. Dar cu toate silințele tale, bagă de seamă că viermele bolii și morții sufletești este în tine. Tu ai neapărat lipsă de Doctorul cel mare al sufletelor.

Un prieten de aici de la oraș a făcut odată o glumă cu un alt prieten al lui. I-a lăsat adresa la un medic să-l consulte. Când s-a trezit cu medicul, a rămas surprins.

- Scuzați-mă d-le doctor, a fost o glumă, mulțam Doamne, eu n-am lipsă de doctor, sunt deplin sănătos...

Dar n-a trecut nici anul și cel vizitat în glumă, a căzut la pat într-o boală de moarte. A venit atunci medicul cel cu gluma și a constatat că germenele bolii îl avea mai demult. De s-ar fi arătat când zicea că n-are lipsă de medic, ar fi scăpat; medicul ar fi preîntâmpinat boala.

Așa e și cu cele sufletești. Nu te încrede că ești sănătos, ci te arată Doctorului.

Doctorul și bolnavul

Fratele meu! Isus Mântuitorul a venit în lume anume să tămăduiască pe cei bolnavi cu sufletul. El a venit anume pentru tămăduirea și mântuirea ta. Hai să zicem că ești bolnav și chemi pe medic. Oare ce ar zice medicul dacă l-ai întâmpina cu vorbele: scuzați d-le doctor că v-am chemat... nu trebuia să vă chem...

O, dragul meu - ar răspunde medicul - pentru asta nu-ți trebuie nici o scuză. Eu doară pentru asta-s medic să merg la cei bolnavi și să-i tămăduiesc... ca să fiu doctor și să-mi pot arăta știința, eu am lipsă de bolnavi...

Așa e și cu Doctorul cel mare al sufletelor noastre. Trebuie să-L chemăm și să ne apropiem de El cu toată încrederea, pentru că El Se ocupă anume cu tămăduirea sufletelor. El nu poate fi Doctor dacă n-are bolnavi; El nu poate fi Mântuitor, dacă n-are pe cine mântui.

Fratele meu! Eu îți spun un lucru nou: Isus Mântuitorul nu ne poate prinde pe noi decât în păcatele noastre. Boala este punctul de întâlnire între doctor și bolnav. Păcatul este punctul de întâlnire între noi și Mântuitorul. Boala ne duce la medic; păcatul ne duce la Doctorul cel sufletesc. Păcatul ne îngenunchează la picioarele Crucii, ne face să plângem și să cerem iertare și vindecare. Nu pentru păcat își pierd oamenii sufletul și viața de veci, ci pentru că nu simțesc păcatul; nu simțesc boala și nu cheamă pe Doctor.

Ferice de cei ce simțesc bolile păcatului și aleargă cu ele la Doctorul și Tămăduitorul sufletelor noastre.

Iosif Trifa.