Evanghelia despre Ioan Botezătorul şi despre Botezul Domnului

În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia iudeii. El zicea: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iese la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. Atunci a venit Isus din Galileia la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. Eu, zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea (Matei 3, 1-17).

Minunată a fost ivirea lui Ioan Botezătorul în lume. Un om a început a predica o viaţă nouă. Nimeni nu cunoştea anume pe acest om şi nu ştia de unde vine. N-avea nici în îmbrăcăminte sau în înfăţişarea sa ceva atrăgător, nu era nici mare învăţat - şi totuşi toată Iudeea alerga la el şi se boteza în râul Iordan. Ioan câştiga suflete cu vestea cea bună că soseşte un Mântuitor; câştiga suflete cu căldura şi dragostea cu care vestea pe Acest Mântuitor şi chema pe oameni la pocăinţă, la o schimbare a vieţii, la o viaţă nouă. Ioan câştiga suflete prin pilda vieţii sale. Însăşi viaţa lui era o predică de înfrânare şi de viaţă pusă cu totul în slujba Domnului.

Predica şi viaţa lui Ioan arată şi azi calea spre Mântuitorul. Ioan e şi azi glasul celui ce strigă - azi, mai tare ca oricând - în pustia acestei vieţi: pocăiţi-vă de păcatele voastre, căci Mântuitorul şi darul mântuirii a venit demult. Ioan e şi azi o predică de mustrare - azi mai aspră ca oricând - pentru cei ce se îmbuibă în mâncări, în petreceri, în fălii şi beţii. Predica lui Ioan e şi azi o pildă, că adevărul creştin trebuie spus fără cruţare, aşa cum l-a spus el fariseilor şi lui Irod împăratul, chiar cu preţul vieţii sale. Minunată a fost predica lui Ioan şi botezul lui, dar totuşi predica şi botezul lui au fost numai o pregătire pentru Cel ce a venit să boteze cu Duh Sfânt şi cu foc. Acest botez s-a pogorât peste Isus în râul Iordanului. Prin darul botezului din râul Iordan, Mântuitorul a spălat păcatul strămoşesc. Prin darul botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoşesc şi se naşte a doua oară pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Mare taină este sf. botez! Când se botează pruncii, li se unge cu pecetea darului Duhului Sfânt, fruntea, gura, ochii, urechile, mâinile, pieptul şi picioarele. Asta înseamnă că cel născut din nou prin taina botezului trebuie să-şi pună în slujba Domnului şi în ascultare de Domnul, mintea, graiul, ochii, urechile, mâinile, inima, picioarele, adică toată viaţa şi purtările lui. Ce bine ar fi să fie aşa! Dar cei mai mulţi oameni, după ce cresc mari, părăsesc darul şi puterea Duhului Sfânt şi slujesc păcatelor, de aceea nu se văd roadele Duhului în viaţa lor, ci roadele trupului (Gal. 5, 19-22).

În Fap. Ap. la cap. 19 se spune că apostolul Pavel sosind la Efes a aflat pe unii învăţăcei care erau botezaţi încă numai cu botezul de apă al lui Ioan. Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt (Fap. Ap. 19, 1-2). Cei mai mulţi creştini sunt parcă şi azi ca cei din Efes: rămaşi numai cu botezul de apă, căci focul şi puterea Duhului Sfânt lipseşte cu totul din viaţa şi din purtările lor. Taina cea mare a sf. botez aceasta este: să trăieşti o viaţă aprinsă, cuprinsă şi cârmuită de darul Duhului Sfânt.

Dragă cititorule! Pe lângă botezul ce-l primim în braţele naşilor, şi noi trebuie să ne încreştinăm mereu prin căinţă, prin întoarcere către Dumnezeu, prin renaşterea sufletească. Pe lângă botezul din braţele naşilor, noi trebuie să trecem mereu prin focul şi botezul cel curăţitor de păcate al Duhului Sfânt şi să ne spălăm mereu în apele credinţei şi în lacrimile căinţei. Acesta este botezul pe care îl cerem când ne rugăm cu psalmistul: Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic (Psalm 50, 8-11).

Iosif Trifa.