Evanghelia despre Ioan Botezătorul și despre Botezul Domnului

În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, și propovăduia în pustia iudeii. El zicea: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările. Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iese la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria, și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. Atunci a venit Isus din Galileia la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. Eu, zicea el, am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea, cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea (Matei 3, 1-17).

Minunată a fost ivirea lui Ioan Botezătorul în lume. Un om a început a predica o viață nouă. Nimeni nu cunoștea anume pe acest om și nu știa de unde vine. N-avea nici în îmbrăcăminte sau în înfățișarea sa ceva atrăgător, nu era nici mare învățat - și totuși toată Iudeea alerga la el și se boteza în râul Iordan. Ioan câștiga suflete cu vestea cea bună că sosește un Mântuitor; câștiga suflete cu căldura și dragostea cu care vestea pe Acest Mântuitor și chema pe oameni la pocăință, la o schimbare a vieții, la o viață nouă. Ioan câștiga suflete prin pilda vieții sale. Însăși viața lui era o predică de înfrânare și de viață pusă cu totul în slujba Domnului.

Predica și viața lui Ioan arată și azi calea spre Mântuitorul. Ioan e și azi glasul celui ce strigă - azi, mai tare ca oricând - în pustia acestei vieți: pocăiți-vă de păcatele voastre, căci Mântuitorul și darul mântuirii a venit demult. Ioan e și azi o predică de mustrare - azi mai aspră ca oricând - pentru cei ce se îmbuibă în mâncări, în petreceri, în fălii și beții. Predica lui Ioan e și azi o pildă, că adevărul creștin trebuie spus fără cruțare, așa cum l-a spus el fariseilor și lui Irod împăratul, chiar cu prețul vieții sale. Minunată a fost predica lui Ioan și botezul lui, dar totuși predica și botezul lui au fost numai o pregătire pentru Cel ce a venit să boteze cu Duh Sfânt și cu foc. Acest botez s-a pogorât peste Isus în râul Iordanului. Prin darul botezului din râul Iordan, Mântuitorul a spălat păcatul strămoșesc. Prin darul botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoșesc și se naște a doua oară pentru Împărăția lui Dumnezeu. Mare taină este sf. botez! Când se botează pruncii, li se unge cu pecetea darului Duhului Sfânt, fruntea, gura, ochii, urechile, mâinile, pieptul și picioarele. Asta înseamnă că cel născut din nou prin taina botezului trebuie să-și pună în slujba Domnului și în ascultare de Domnul, mintea, graiul, ochii, urechile, mâinile, inima, picioarele, adică toată viața și purtările lui. Ce bine ar fi să fie așa! Dar cei mai mulți oameni, după ce cresc mari, părăsesc darul și puterea Duhului Sfânt și slujesc păcatelor, de aceea nu se văd roadele Duhului în viața lor, ci roadele trupului (Gal. 5, 19-22).

În Fap. Ap. la cap. 19 se spune că apostolul Pavel sosind la Efes a aflat pe unii învățăcei care erau botezați încă numai cu botezul de apă al lui Ioan. Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Ei i-au răspuns: Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt (Fap. Ap. 19, 1-2). Cei mai mulți creștini sunt parcă și azi ca cei din Efes: rămași numai cu botezul de apă, căci focul și puterea Duhului Sfânt lipsește cu totul din viața și din purtările lor. Taina cea mare a sf. botez aceasta este: să trăiești o viață aprinsă, cuprinsă și cârmuită de darul Duhului Sfânt.

Dragă cititorule! Pe lângă botezul ce-l primim în brațele nașilor, și noi trebuie să ne încreștinăm mereu prin căință, prin întoarcere către Dumnezeu, prin renașterea sufletească. Pe lângă botezul din brațele nașilor, noi trebuie să trecem mereu prin focul și botezul cel curățitor de păcate al Duhului Sfânt și să ne spălăm mereu în apele credinței și în lacrimile căinței. Acesta este botezul pe care îl cerem când ne rugăm cu psalmistul: Curățește-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie și bucurie și oasele, pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura. Întoarce-Ți privirea de la păcatele mele, șterge toate nelegiuirile mele! Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic (Psalm 50, 8-11).

Iosif Trifa.