Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii

(Nunta fiului de împărat)

Cel ce nu era îmbrăcat în haină de nuntă

Zis-a Iisus pilda aceasta: „Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului-împărat care a făcut nuntă fiului său. Şi a trimis pe slugile sale să cheme pe cei chemaţi la nuntă, dar n-au voit să vină. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: «Toate sunt gata, veniţi la nuntă!» Dar ei, nebăgând în seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la negustoria sa. Iar ceilalţi, prinzând pe slugile lui, i-au pedepsit şi i-au omorât pe ei. Şi, auzind împăratul acela, s-a mâhnit; şi, trimiţând slugile sale, i-a pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor a ars-o. Atunci a zis slugilor sale: «Iată, nunta este gata, dar cei chemaţi n-au fost vrednici! Deci mergeţi la răspântiile căilor şi, pe câţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă». Şi, ieşind slugile acelea la răspântii, au adunat pe toţi câţi au aflat şi buni şi răi; şi s-a umplut casa nunţii de cei care şedeau, iar împăratul, intrând să vadă pe cei care şedeau, văzut-a acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis lui: «Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă?» Iar el tăcea. Atunci împăratul a zis slugilor: «Legându-i lui mâinile şi picioarele, luaţi-l pe dânsul şi-l aruncaţi întru întunericul cel mai din afară; acolo vor fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”. (Mt 22, 1-14)

Plină de învăţătura mântuirii este această pildă. Împăratul din pildă este Dumnezeu, iar „nunta” este Împărăţia lui Dumnezeu, la care sunt chemaţi toţi oamenii. Dar pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu se cere pregătire sufletească. Viaţa noastră trebuie să fie o neîncetată pregătire sufletească pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Omul din pilda Evangheliei intrase la nuntă fără nici o pregătire. În mijlocul celor care veniseră îmbrăcaţi de sărbătoare, el s-a trezit că n-avea haină de nuntă. Intrase în haine murdare şi rupte. În faţa mustrării împăratului, l-au cuprins ruşinea şi tăcerea... A fost amarnic mustrat şi pedepsit.

Acest om nesocotit îi închipuie pe cei care îşi trăiesc viaţa în nepăsare de cele sufleteşti; îi închipuie pe cei care n-au nici o grijă de sufletul lor. Pilda lui este pusă în faţa noastră cu un strigăt de întrebare: „Cum staţi cu viaţa voastră cea sufletească? Cum staţi cu haina sufletului vostru?...”

Prin Taina Botezului ni s-a dat o haină sufletească nouă şi curată. Dar această haină n-a rămas şi nu rămâne tot curată. Păcatul murdăreşte, păcatul rupe şi zdrenţuieşte haina sufletului nostru. Ea trebuie îngrijită mereu, spălată şi înnoită. Ştii tu, cititorule, cu ce se spală şi se înnoieşte haina sufletului tău? Se spală cu lacrimile cele calde de căinţă pentru păcate şi, mai ales, se spală cu Sângele Mântuitorului, cu Jertfa cea scumpă a Crucii de pe Golgota. „Sângele Lui ne curăţă de orice păcat” (1 In 1, 7). Evanghelistul Ioan, într-un loc din vedeniile sale, spune că i-a văzut în Ziua Judecăţii pe cei drepţi şi credincioşi îmbrăcaţi în haine albe şi un înger îi arăta, zicând: „Aceştia sunt cei ce şi-au spălat veşmintele lor în Sângele Mielului”, adică în Jertfa lui Iisus (Apoc 7, 14).

Ţi-ai spălat şi tu, cititorule, haina sufletului tău în Jertfa cea scumpă a Crucii de pe Golgota?

Eu te întreb, iubite cititorule, cum este îmbrăcat sufletul tău? Eu te întreb cu Apostolul Pavel: în Ziua cea Mare a Judecăţii „oare vei fi aflat îmbrăcat sau gol” (2 Cor 5, 3)? Eşti tu gata de „nuntă”? Adică ai haine sufleteşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Ia seama că vine moartea şi atunci nu te mai poţi îmbrăca; ia seama, omule, că „sluga” Împăratului care cheamă la „nuntă” umblă printre noi (e moartea) şi ce ştii? Trimisul Împăratului poate să te cheme la noapte sau mâine-noapte, în săptămâna aceasta sau în cealaltă, anul acesta sau în celălalt. Ai tu hainele gata de nuntă? Dezbracă-te, omule! Dezbracă-te repede de omul cel vechi, dimpreună cu faptele tale şi te îmbracă în „omul cel nou care se înnoieşte spre cunoştinţă după chipul lui Dumnezeu” (Col 3, 9-12).

O, ce mare dar este să fii totdeauna „gata de nuntă”, adică să-ţi ai curată şi curăţită de păcate haina sufletului tău! Sunt însă atât de puţini - mai ales azi - acei care se îngrijesc de haina sufletului lor. În zilele noastre e o fală să te îmbraci la modă cu haine lumeşti. Mătăsurile acoperă zdrenţele sufleteşti. Suflete bolnave, urâte, schiloade şi schilave umblă căptuşite în mătăsuri şi haine făloase. O, dacă ar putea lua înfăţişarea văzută sufletele oamenilor, ar fi plină lumea de pocituri îmbrăcate în zdrenţe murdare!

De când eram preot la ţară, mi-aduc aminte de unul care, în toată viaţa lui, şi-a murdărit şi sfârtecat mereu haina sufletului cu fel de fel de păcate. Pe patul morţii, îmi apucase patrafirul cu atâta putere, încât abia l-am putut smulge din mâinile lui. Sărmanul, ce om! Se simţea gol-gol şi zdrenţăros de haine sufleteşti şi, în clipa din urmă, căuta în grabă ceva acoperământ sufletesc, dar era prea târziu. „Ferice de cei ce îşi spală hainele lor ca să aibă drept la pomul vieţii” (Apoc 22, 14).

Uită-te bine, cititorule, la chipul de mai nainte. Aşa vor sta păcătoşii în ziua Judecăţii, cum stă omul de alături. „Omule, unde ţi-s hainele cele sufleteşti? - va întreba Dumnezeu. Eu L-am trimis pe Fiul Meu ca să te îmbrace în haină nouă! Tu n-ai cunoscut pe Fiul Meu?”

Atunci Iisus, Fiul, va zice: „Tată şi Doamne! De atâtea ori am voit să-l îmbrac pe omul acesta, şi el n-a primit haină nouă... De atâtea ori l-am îmbiat cu haină nouă şi el n-a voit să primească darul meu... de atâtea ori Mi-am pus Sângele în faţa lui şi i-am zis: pune-ţi hainele în Sângele Meu şi mai vârtos decât zăpada se vor albi, dar el n-a voit. Inimă nouă şi duh nou am voit să pun în cele dinlăuntru ale lui, dar el n-a voit... Vrednic este de judecată şi de osândă...”

O, iubite cititorule, vino să ne rugăm împreună, suspinând cu Ieremia: „Vai nouă, căci hainele noastre făcutu-s-au ca o cârpă murdară!”. „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, dar haine nu am ca să intru într-însa. Luminează haina sufletului meu!”...

Primeşte, dragă cititorule, primeşte îndată pe Cel ce poate curăţi haina sufletului tău! Primeşte-L pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă! Primeşte-L îndată, căci altcum şi tu vei păţi ca acela care nu era îmbrăcat în haină de nuntă! În Ziua Judecăţii vei sta mut şi ruşinat în faţa Împăratului Dumnezeu.

Ţine-te bine!

Un păcătos, ajuns pe patul morţii, era cuprins de o mare spaimă şi groază. Un prieten stătea lângă el şi îl întărea cu vorbele:

- Nu te teme... ţine-te bine!

- Tocmai asta aş vrea şi eu, răspunse muribundul, să mă pot ţine de ceva, dar n-am de ce mă ţine!...

Se simţea, sărmanul, lipsit de orice reazem sufletesc.

În ceasurile morţii, nu este, dragă cititorule, decât un singur reazem: Iisus Mântuitorul şi viaţa cea trăită cu El. Vei avea tu acest reazem?

Pe uşa unei biserici

Pe uşa unei vechi biserici din Italia se aflau scrise următoarele cuvinte: „Un singur Dumnezeu am; dacă El e vrăjmaşul meu, oare cine mă va mântui?

Un singur suflet am; dacă-l voi pierde şi pe el, ce-mi va rămâne?”...

Cititorule! Eşti tu împăcat cu Dumnezeu? Sau, prin păcatele tale, L-ai făcut vrăjmaşul tău? Ai primit tu Jertfa Crucii lui Iisus, care te cheamă să te împace cu Dumnezeu? Sau trăieşti în nepăsare de sufletul tău şi de mântuirea lui?