Evanghelia Duminicii a 16-a după Rusalii
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuirea Evangheliilor
(Pilda talanților)
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om, ducându-se departe, a chemat slugile sale și le-a dat lor avuția sa: unuia i-a dat cinci talanți, iar altuia, doi și altuia, unul; fiecăruia după puterea lui, și s-a dus îndată. Și, plecând, cel ce luase cinci talanți a negustorit cu dânșii și a făcut alți cinci talanți. Așijderea, și cel cu doi, a dobândit și acesta alții doi. Iar cel ce luase unul, ducându-se, a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său. Iar după multă vreme a venit domnul slugilor acelora și a făcut socoteală cu dânșii. Și, venind, cel ce luase cinci talanți a adus alți cinci talanți, zicând: „Doamne, cinci talanți mi-ai dat mie; iată, alți cinci talanți am dobândit cu ei”. Zis-a lui domnul său: „Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”. Și venind și cel ce a luat doi talanți a zis: „Doamne, doi talanți mi-ai dat mie; alți doi talanți am dobândit cu ei”. Zis-a lui domnul său: „Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”. Și venind și cel ce a luat un talant a zis: „Doamne, te-am știut că ești un om aspru, seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai risipit. Și, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai al tău”. Și, răspunzând domnul său, i-a zis lui: „Slugă vicleană și leneșă, ai știut că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am risipit? Pentru aceasta dar, se cuvenea să fi dat argintul meu schimbătorilor și, venind eu, aș fi luat al meu cu dobândă. Luați, dar, de la el talantul și-l dați celui ce are zece talanți! Că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ceea ce i se pare i se va lua de la dânsul. Și pe sluga cea netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților”. (Mt 25, 14-30)
Pilda cu talanții este foarte cunoscută, însă prea puțin înțeleasă și, mai ales, prea puțin pusă și trăită în viața noastră. În chipul slugilor din evanghelie, cărora stăpânul le-a împărțit talanții, suntem noi, creștinii, cărora Dumnezeu ne-a împărțit și ne împarte mulți și feluriți talanți. Un talant de la bunul Dumnezeu este, spre pildă, și sănătatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la Dumnezeu e și averea omului.
Un talant de la Dumnezeu sunt apoi și diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cânta frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie în versuri, altul, de a cânta în violină sau alt instrument etc. Toate acestea sunt daruri primite de la Dumnezeu și omul e dator să le pună în slujba Domnului și a mântuirii sufletului său. Nu tuturora li s-au dat pe o măsură acești talanți. Unora li s-a dat numai un singur talant: sănătatea și mintea; altora (spre pildă, cărturarilor) li s-au dat mai mulți talanți. Toți însă trebuie să „negustorească” pentru Domnul cu acești talanți și să scoată din ei dobândă de mântuire sufletească.
O, ce lucru frumos și, o, ce viață minunată ar fi în această lume când fiecare om ar „negustori” pentru Domnul cu talanții ce-i are de la El! O, cum s-ar schimba înfățișarea acestei lumi când - de la ministru, pân ă la primarul din sat - fiecare slujbaș și-ar da seama că slujba lui e un talant cu care trebuie „să lucreze ca pentru Domnul” și să-și dea seama înaintea Domnului despre „negustoria” sufletească ce a făcut-o cu talantul ce i s-a dat. O, cât s-ar face de buni și plugarii și toți oamenii când toți talanții lor ar „negustori” pentru Domnul! Însă ce vedem noi azi în lume?
În toate părțile vedem pe oameni risipind și îngropând talanții ce-i au de la Dumnezeu. Ici, iată, un bețiv își îngroapă sănătatea, mintea, averea și sufletul. Dincolo, iată un desfrânat cum își cheltuiește talantul cel trupesc și sufletesc. Ici, iată slujbașul cum își risipește talanții, făcând cu ei nedreptăți și negustorind pentru diavolul; dincolo, iată pe zgârcitul și pe lacomul cum astupă în pământ talantul averii ce-l au de la Dumnezeu.
Un risipitor de talanți e și cel care, cu darul cântării, cântă și zbiară noaptea prin birturi, în loc să învețe și să cânte cântări creștinești. Un risipitor de talanți e și cel care, cu darul de a scrie în versuri, scrie poezii ațâțătoare de patimi rele. Muzicantul care, duminica, ațâță lumea la joc cu meșteșugul ce-l are în violină încă „negustorește” pentru diavolul cu talantul ce-l are de la Dumnezeu. Tot pentru diavolul negustorește și cel ce are minte și învățătură bună, dar folosește acest talant pentru a înșela pe cei mai mulți, care sunt mai puțin pricepuți. O, ce risipă grozavă se face azi cu talanții Domnului și în popor și între cărturari!
Dragă cititorule! Nu uita că și tu ai primit de la Domnul talanți despre care va trebui să dai seamă în Ziua Judecății. Tot ce ai tu, toată averea ta trupească, lumească și sufletească este un talant de la Dumnezeu, cu care trebuie să „negustorești” mântuire sufletească. În Ziua Judecății, așa vei sta și tu în fața Dreptului Judecător cum stau slugile în chipul de mai sus. „Unde este talantul ce ți l-am dat? va întreba Tatăl Ceresc pe omul păcătos. Ce ai făcut cu el? L-ai băut în crâșmă? L-ai cheltuit în desfrânări? Ai viclenit cu el? Ori ai făcut nedreptate? Ori l-ai ascuns în zgârcenie?”
Vai celui ce nu-și va putea da seama în Ziua Judecății despre talanții ce i-a avut în această lume!
Și mai este încă un talant despre care va trebui să ne dăm seama în Ziua Judecății. E un talant mai scump decât toate: e Jertfa Domnului Hristos, e Sângele Domnului. E acesta un talant ce ni se îmbie tuturor pentru a cumpăra cu el moștenirea vieții de veci. Ai primit tu acest talant? Și cum l-ai folosit?
Un ogor plin de spini și pălămidă am văzut astă-vară într-un sat. Era al unui bețiv și oamenii spuneau că bețivul e pe cale de a-l vinde, adică de a-l pierde pentru băutură. Așa e pierdută și Împărăția lui Dumnezeu pentru cei ce-și îngroapă talanții în patimi și plăceri lumești, în loc să lucreze cu ei în ogorul mântuirii sufletești. Tu, cititorule, cum folosești talanții ce-i ai de la Domnul?
Un măcelar ducea un porc la tăiat...
Un măcelar ducea ieri un porc la tăiat. Și, lucru ciudat. Îl ducea dezlegat. Avea în buzunar câteva boabe de porumb pe care le arunca din când în când porcului și porcul mergea după el ca un mielușel blând.
Văzându-l, m-am gândit în mine: iată, așa îi duce și diavolul pe oameni la pieire sufletească. Nu cu puterea, ci cu înșelăciunea. Are și Satan întotdeauna la îndemână o traistă plină cu grăunțe de pofte și plăceri lumești, pe care le scutură și le aruncă celor pe care vrea să-i prindă în cursele lui. Vai de cei care pleacă după aceste grăunțe! Calea lor ajunge la „măcelăria” diavolului, la pieire trupească și sufletească.
Alexandru Macedon și piratul
Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, a prins odată un pirat (hoț de mare).
- Cu ce drept bântuiești tu mările? l-a întrebat Alexandru Macedon.
- Cu același drept cu care bântuiești și tu lumea, a răspuns cu îndrăzneală piratul. Eu jefuiesc din când în când câte o corăbioară, tu însă jefuiești și prădezi împărății întregi; și, cu toate astea, mie îmi zice lumea hoț, iar ție împărat.
În acest chip sunt și acei oameni de azi (părinți, învățători, preoți, slujbași etc.), care țin să dea altora mustrări și sfaturi pe care ei înșiși nu le țin. Despre aceștia zice și Scriptura: Deci tu, care înveți pe alții, pe tine nu te înveți? Tu, care propovăduiești: