Fapta și încredințarea
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Înaintea oricărei fapte și al oricărui cuvânt sau gând, trebuie să meargă încredințarea, convingerea noastră că această faptă și cuvânt sau gând, este necesar, folositor sau bun, după cum este scris: Fiecare să fie pe deplin încredințat când alege ce să facă și ce nu, ce să spună și ce nu, ce să țină și ce nu (Rom. 14, 5).
2 - Dar și încredințarea aceasta vine de la Duhul Sfânt, pentru că este scris: El vă va învăța toate lucrurile (Ioan 14, 26) și El, Duhul Adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul (Ioan 16, 13).
3 - Dar Adevărul lucrează prin înțelepciunea care vine de sus și care este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de gânduri bune, fără părtinire și nefățarnică, după cum este scris (Iacov 3, 17).
Și numai aceste criterii ne pot încredința cu adevărat dacă o faptă, dacă un cuvânt, ori dacă un gând este de la Dumnezeu sau nu.
4 - Există numai o singură încredințare bună și aceasta este cea care vine din Duhul Adevărului luminând înțelepciunea noastră asupra faptei, asupra cuvântului sau a gândului ce-l primim în noi și vrem să le realizăm.
Tot ce nu vine din această încredințare - este păcat - sau duce la el.
5 - Cel dintâi îndemn care vine în noi, este prin gând. Dacă rămâne, - el se preface curând în cuvânt, apoi în faptă. De aceea noi pentru a ne încredința despre originea lui, dacă este bun sau rău, dacă este de la Dumnezeu ori de la Satana - trebuie să-l aducem îndată la lumina adevărului, la judecata înțelepciunii de sus.
6 - Cel dintâi filtru al înțelepciunii este curăția. Dacă orice gând îl trecem prin filtrul curăției și nu se găsește în el nimic necurat, atunci el este pașnic, neprovocator, nerăzboinic, nevătămător. Este cald, mângâietor și prietenos. Este ușor de înduplecat, adică plin de îngăduință răbdătoare când i se aduce un argument chiar contrariu, este gata să-l asculte, să-l accepte, să-l urmeze, fără să se supere și fără să se împotrivească.
7 - Și numai când gândul nostru a trecut cu bine prin aceste trei cerneri și cercetări ale înțelepciunii de sus, abia atunci să-l lăsăm să se facă cuvânt, iar apoi faptă.
Atunci nici una din vorbele sau faptele noastre nu ne-ar condamna, ci ne-ar cinsti.
8 - Când toți ne-am face toate gândurile noastre roabe ascultării de Hristos în felul acesta - ce armonie și colaborare sfântă ar fi în toată Lucrarea lui Dumnezeu (2 Cor. 10, 5). Abia atunci cu toți am avea aceeași încredințare, iar aceasta ne-ar face să vorbim la fel, să umblăm la fel, să lucrăm la fel (1 Cor. 1, 10).
9 - Și totuși între noi sunt atât de mari deosebiri, uneori chiar cu privire la încredințările noastre cele mai biblice. Unul este încredințat că un lucru nu este păcat, - pe când altul îl crede tocmai dimpotrivă. Și amândoi se cred mincinoși.
De unde vine atunci deosebirea aceasta care duce adesea la cele mai mari certuri și dezbinări?
Din ispita îngâmfării vine orice deosebire, din lipsa unei ascultări, din lipsa înțelepciunii de sus.
10 - O înțelepciune curată, pașnică, blândă și maleabilă, nu va striga, nu va jigni și nu va refuza o altă încredințare, înainte de a-i dovedi cu blândețe și iubire greșeala. Iar de i se dovedește ei de către altul tot așa că propria ei încredințare este greșită, - va face și ea la rândul ei tot la fel, adică nu va striga, nu va jigni și nu va refuza.
11 - Fiul meu și sufletul meu, - dacă n-ai înțelepciunea aceasta și dacă cu privire la un lucru sau la o învățătură n-ai încă nici o încredințare ori ai una deosebită de a soțului tău, de a fratelui tău, de a adunării tale, nu te grăbi să jignești și să judeci!
Și apoi în lumina ei vei înțelege încredințarea cea bună ori a ta ori a lor. Și cu bucurie vei putea ori renunța ori primi.
12 - Când este o luptă de încredințări - nu împinge niciodată lucrurile până la jignire, la ceartă, la ură... Acestea vin de la cel rău. Încearcă cu mijloacele înțelepciunii de sus să lămurești pe cea bună. Dacă ești ascultat, e bine. Dacă nu, taci înțelept și depărtează-te înțelegător și pașnic.
Mai bine să ne despărțim pașnici decât să trăim vrăjmași.
13 - Viața asta este atât de scurtă pentru fiecare, drumul ei atât de singuratic și câmpul ei atât de larg, încât este păcat să ne mai împovărăm și noi unii pe alții.
Ferice de cel care îi înțelege pe toți, chiar dacă el nu-i înțeles de nimeni.
14 - Ține la încredințarea ta bună și fă numai din ea tot ce faci. Dar când ți se dovedește contrariul cu sfântul argument al Adevărului Dumnezeiesc, - nu te împotrivi să ți-o ajustezi după el.
15 - Nici unul dintre noi luat în parte, nu suntem desăvârșiți în toate - ci toți putem greși în multe feluri - spune Cuvântul Sfânt (Iacov 3, 2).
Ci numai luați împreună cu toții putem fi scutiți de multe greșeli.
16 - Avem nevoie fiecare dintre noi de colaborarea frățească, de ascultarea în Domnul și de supunere în dragoste a fiecăruia dintre noi de ceilalți frați, de părerea lor, de încredințările lor, de împreună lucrarea cu ei.
Nici chiar cel ce se crede apostol nu este scutit de această sfântă și mare poruncă, trebuință și datorie (Luca 22, 26).
17 - Chiar sfântul și marele apostol Pavel spune că s-a suit la Ierusalim din nou ca să-și supună aprobării fraților tot ce face și lucrează pentru ca nu cumva să alerge ori să fi alergat în zadar (Gal. 2, 2).
Pentru că starea fraților noștri este totdeauna un Ierusalim spre care să simți că te sui - nu că te cobori. Și chiar dacă ești un luptător bătrân ori valoros, ca el, trebuie să fii fericit mergând să te smerești înaintea fraților, fiind gata să le primești totdeauna cu ascultare îndrumătoare, părerea lor.
18 - Cine nu caută și nu dorește verificarea încredințării sale cu a fraților, ci ține la părerea sa și își apără faptele sale chiar când i se dovedește că nu face bine - acela este un lucrător rău - și va sfârși în pierzare.
19 - Când ni se arată greșelile, atunci nu trebuie să aducem nici dezvinovățiri pentru noi nici acuze pentru alții - nici să căutăm îndreptățiri - ci să aducem pocăință, chiar dacă n-am fi făcut atâta cât se spune, să ne temem că am fi putut ajunge să facem. Să ne pocăim chiar și pentru ceea ce încă n-am făcut, dar am fi putut face.
20 - Când cel nevinovat sau mai puțin vinovat, se pocăiește și se îndreaptă, va fi îndemnat să-l urmeze și cel vinovat. Și rezultatul totdeauna va fi fericit pentru toți.
Doamne și Dumnezeul nostru, călăuzește-ne în voia Ta toate faptele și încredințările noastre.
Amin.