Fărădelegile şi Dreptatea
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Cutremurătoarea osândă care îi aşteaptă pe cei care săvârşesc fărădelegea - este potrivită cu înştiinţările şi cu dreptatea lui Dumnezeu.
De care ei n-au vrut să ţină seama, măcar că erau atât de datori să le asculte.
2 - Ce fioroasă este şi trăirea pe pământ şi moartea pe el, a acelor suflete nelegiuite care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu prin neascultare.
Nelegiuitul însuşi în faţa morţii când îşi vede şi trecutul şi viitorul mai limpede ca oricând, se cutremură îngrozit.
O, de s-ar cutremura cu adevărat mai înainte - şi nu abia atunci!
3 - Cutremurul prea târziu pentru păcat, nu-i mai foloseşte omului la nimic, fiindcă la moarte pentru el viaţa şi prilejul mântuirii, au trecut pentru totdeauna.
Pentru cel muribund mai rămâne numai înspăimântătoarea groază a morţii şi înfricoşata întâlnire cu Dumnezeu,
faţă de care a trăit şi a murit ca un vrăjmaş.
4 - O, dragă suflete, cutremură-te şi nu mai păcătui.
Nu mai întărâta pe Dumnezeu la nimic.
Şi nu mai lucra împotriva legilor Lui.
Eşti tu oare mai tare decât El?
Crezi oare că El nu vede şi că puţin Îi pasă?
Ci rupe-o chiar acum cu toate păcatele şi nu le mai face.
Nu mai înjura, nu mai fura, nu mai fuma, nu mai desfrâna, nu mai face nici una din aceste fărădelegi!
Căci vai, cumplită şi veşnică va fi odată ispăşirea lor!
5 - Cutremură-te şi nu mai păcătui, căci grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu.
Cutremură-te şi nu mai păcătui, căci nici un păcat nu va rămâne nepedepsit. Ci chiar din clipa aceasta întoarce-te la Domnul Dumnezeu şi nu mai păcătui.
El să-ţi ajute la aceasta!
6 - Nu există un glas, un cuvânt, o expresie a noastră pe care Dumnezeu să nu o audă.
Pentru El chiar şi gândul nostru capătă răsunet.
Da, cum aude El glasul nostru când vrem să ni-l audă strigând către El
şi ne arată că-l aude prin răspunsul pe care ni-l dă îndată de atâtea ori,
tot aşa ne aude şi când nu vrem să ne audă.
7 - Cum aude când strigăm către El, Dumnezeu ne aude şi când strigăm către alţii.
Când strigăm către părinţii noştri,
către fraţii noştri,
către inferiorii noştri,
către semenii noştri cei mai slabi ca noi
şi către datornicii sau către greşiţii noştri.
8 - Dumnezeu ne aude glasul nu numai cântând la biserică sau şoptind la rugăciune.
ci ne aude şi răguşind la cârciumă şi la jocuri,
bârfind pe stradă,
ţipând la mânie,
sau alintând necuviincios pe ascuns...
9 - Dumnezeu ne aude nu numai glasul nostru calm şi cuvintele noastre frumoase - ci şi expresiile urâte,
şi lucrurile ruşinoase,
şi cuvintele murdare,
şi vorbele uşuratice şi mincinoase, care ne-ar putea ieşi din gură.
Toate acestea se înşiruiesc ca pe o uriaşă bandă de magnetofon care în Ziua Judecăţii va fi reluată şi repusă să se audă...
şi după ea vor fi judecaţi, după cum este scris:
10 - Dumnezeu aude glasul nostru dimineaţa, ni-l aude în orice clipă a zilei, a nopţii, a vieţii.
Aude când vorbim adevărul mângâind şi îndemnând pe calea sfinţeniei pe aproapele nostru...
Ne aude când învăţăm spre bine pe alţii şi când facem bucurie altora...
- Dar aude şi când certăm pe binefăcătorii noştri sau îi bârfim.
11 - Dumnezeu ne aude şi când umblăm cu vicleşug sau cu ademeniri faţă de fraţii noştri sau de surorile noastre.
Faţă de soţii sau de soţiile altora.
Faţă de fiii noştri sau faţă de prietenii lor.
Ne aude glasul şi când ni-l ferim de alţii.
Ne aude şi glasul scris ori numai gândit...
Ne aude totul - totul.
Aude Dumnezeu ceea ce n-am dori şi ne-am feri să nu ne mai audă nimeni.
Să ştim sigur şi să credem asta.
12 - Dragă suflete, la tine ce glas aude Dumnezeul Cel Viu şi Atent, dimineaţa?
Aude glasul unei rugăciuni de mulţumire şi de recunoştinţă pentru încă o noapte petrecută în pace,
sau aude glasul răguşit de cântece beţive? Glasul încărcat de vicleşug sau de minciuni, după încă o noapte petrecută în păcate?
Aude oare Dumnezeu glasul tău recunoscător pentru o noapte de odihnă şi cerând putere şi binecuvântare pentru o nouă zi de muncă, sau de călătorie?...
Sau aude glasul înjurăturilor pentru cei din jur?
Al cârtirilor pentru neîmplinirea poftelor rele şi a nemulţumirilor contra lui Dumnezeu,
sau contra vieţii?
Ce glas aude Dumnezeu la tine?
13 - Nu uita că o carte de aducere aminte se scrie înaintea lui Dumnezeu înregistrând toate spusele glasurilor noastre! (Maleahi 3, 16).
În Marea Zi a Judecăţii tu însuţi, în faţa Domnului, vei fi silit să-ţi mai asculţi încă o dată chiar glasul tău, repetând tot ce ai spus.
Şi ce vei mai putea zice atunci?
14 - Înşelătoria de orice fel este tot atât de urâtă înaintea lui Dumnezeu ca şi uciderea. Înşelătoria este tot o crimă.
Acela care înşală pe de-aproapele său îi ucide acestuia înţelegătoarea încredere în semenii săi,
îi ucide paşnica apropiere binefăcătoare de alţii,
şi îi ucide curata iubire sinceră faţă de om.
Iar când aceste frumoase daruri cereşti sunt ucise dintre fraţi, dintre prieteni, dintre vecini, dintre rude, - nimic nu le mai poate adesea, nici reface, nici înlocui niciodată.
15 - În înşelătorie se cuprind mai multe păcate de moarte în acelaşi timp:
Se cuprind şi minciuna şi lăcomia şi vicleşugul,
şi prefăcătoria şi ura şi dispreţul.
Cel care înşală pe altul, este întâi mincinos fiindcă falsifică adevărul.
Este viclean şi prefăcut pentru că îşi ascunde adevăratele gânduri pe care le urmăreşte...
el urăşte şi dispreţuieşte pe semenul său păgubindu-l şi dispreţuindu-l.
16 - Păcatul înşelătoriei este păcatul tuturor celor care se folosesc în mod necinstit de mintea şi de poziţia lor, spre a smulge pe nedrept un bun sau o stare pe care n-o merită.
17 - În orice compartiment al vieţii ar umbla înşelătorul, după el nu rămân decât urme ruşinoase şi urâte.
Dacă este în comerţ, înşelătorul face falsuri şi hoţii.
Dacă este în educaţie, scorneşte idei şi metode blestemate.
Dacă este în religie, răspândeşte sectarismul, dezbinarea şi imoralităţile.
Dacă este în politică, face partide, afacerism şi războaie.
Pe urma înşelătorului se revarsă în lume mereu numai sărăcie, lacrimi, certuri, sudoare, dezbinare, fum, moarte şi ruini.
18 - O, câte nefericiri s-au revărsat peste acest nefericit pământ, de pe urma înşelătorilor şi înşelătoriei. Începând de la marea înşelătorie din Paradis!
De atunci marele înşelător diavolul, şi toţi puii lui afacerişti, politicieni necinstiţi, dezbinătorii sectelor rătăcite, scornitorii teoriilor mincinoase şi tiranice...
- aduc numai nenorocire peste pământ şi peste pământeni.
19 - Începând de la cei mai mari înşelători şi sfârşind cu cei mărunţi -
toţi aceştia au semănat şi seamănă în urma lor numai suferinţe pentru toţi oamenii.
Pe urma tuturor înşelătorilor au curs mări de sânge, de lacrimi şi de durere - ale celor sărmani şi nevinovaţi.
Cum să nu fie aceştia urâţi înaintea lui Dumnezeu?
Şi cum să nu fie puşi ei sub aceiaşi osândă cu criminalii şi cu vărsătorii de sânge?
Fiindcă toţi fac acelaşi mare şi veşnic păcat!
20 - Dacă ai cumva o ocupaţie în care păcatul şi ispita de a înşela pe de-aproapele tău, te poate mai uşor robi şi folosi, cutremură-te şi smulge-te îndată de acolo!
Renunţă la orice avantaj material pe care l-ai putea avea de la înşelăciune. Şi teme-te de pedeapsa cea înfricoşată care o aşteaptă.
Ferice de acela care umblă cu mâini curate şi cu gând curat faţă de Dumnezeul său. Şi faţă de orice semen al său.
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe acesta în veci.
Amin.