Fărădelegile și Dreptatea
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Cutremurătoarea osândă care îi așteaptă pe cei care săvârșesc fărădelegea - este potrivită cu înștiințările și cu dreptatea lui Dumnezeu.
De care ei n-au vrut să țină seama, măcar că erau atât de datori să le asculte.
2 - Ce fioroasă este și trăirea pe pământ și moartea pe el, a acelor suflete nelegiuite care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu prin neascultare.
Nelegiuitul însuși în fața morții când își vede și trecutul și viitorul mai limpede ca oricând, se cutremură îngrozit.
O, de s-ar cutremura cu adevărat mai înainte - și nu abia atunci!
3 - Cutremurul prea târziu pentru păcat, nu-i mai folosește omului la nimic, fiindcă la moarte pentru el viața și prilejul mântuirii, au trecut pentru totdeauna.
Pentru cel muribund mai rămâne numai înspăimântătoarea groază a morții și înfricoșata întâlnire cu Dumnezeu,
față de care a trăit și a murit ca un vrăjmaș.
4 - O, dragă suflete, cutremură-te și nu mai păcătui.
Nu mai întărâta pe Dumnezeu la nimic.
Și nu mai lucra împotriva legilor Lui.
Ești tu oare mai tare decât El?
Crezi oare că El nu vede și că puțin Îi pasă?
Ci rupe-o chiar acum cu toate păcatele și nu le mai face.
Nu mai înjura, nu mai fura, nu mai fuma, nu mai desfrâna, nu mai face nici una din aceste fărădelegi!
Căci vai, cumplită și veșnică va fi odată ispășirea lor!
5 - Cutremură-te și nu mai păcătui, căci grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu.
Cutremură-te și nu mai păcătui, căci nici un păcat nu va rămâne nepedepsit. Ci chiar din clipa aceasta întoarce-te la Domnul Dumnezeu și nu mai păcătui.
El să-ți ajute la aceasta!
6 - Nu există un glas, un cuvânt, o expresie a noastră pe care Dumnezeu să nu o audă.
Pentru El chiar și gândul nostru capătă răsunet.
Da, cum aude El glasul nostru când vrem să ni-l audă strigând către El
și ne arată că-l aude prin răspunsul pe care ni-l dă îndată de atâtea ori,
tot așa ne aude și când nu vrem să ne audă.
7 - Cum aude când strigăm către El, Dumnezeu ne aude și când strigăm către alții.
Când strigăm către părinții noștri,
către frații noștri,
către inferiorii noștri,
către semenii noștri cei mai slabi ca noi
și către datornicii sau către greșiții noștri.
8 - Dumnezeu ne aude glasul nu numai cântând la biserică sau șoptind la rugăciune.
ci ne aude și răgușind la cârciumă și la jocuri,
bârfind pe stradă,
țipând la mânie,
sau alintând necuviincios pe ascuns...
9 - Dumnezeu ne aude nu numai glasul nostru calm și cuvintele noastre frumoase - ci și expresiile urâte,
și lucrurile rușinoase,
și cuvintele murdare,
și vorbele ușuratice și mincinoase, care ne-ar putea ieși din gură.
Toate acestea se înșiruiesc ca pe o uriașă bandă de magnetofon care în Ziua Judecății va fi reluată și repusă să se audă...
și după ea vor fi judecați, după cum este scris:
10 - Dumnezeu aude glasul nostru dimineața, ni-l aude în orice clipă a zilei, a nopții, a vieții.
Aude când vorbim adevărul mângâind și îndemnând pe calea sfințeniei pe aproapele nostru...
Ne aude când învățăm spre bine pe alții și când facem bucurie altora...
- Dar aude și când certăm pe binefăcătorii noștri sau îi bârfim.
11 - Dumnezeu ne aude și când umblăm cu vicleșug sau cu ademeniri față de frații noștri sau de surorile noastre.
Față de soții sau de soțiile altora.
Față de fiii noștri sau față de prietenii lor.
Ne aude glasul și când ni-l ferim de alții.
Ne aude și glasul scris ori numai gândit...
Ne aude totul - totul.
Aude Dumnezeu ceea ce n-am dori și ne-am feri să nu ne mai audă nimeni.
Să știm sigur și să credem asta.
12 - Dragă suflete, la tine ce glas aude Dumnezeul Cel Viu și Atent, dimineața?
Aude glasul unei rugăciuni de mulțumire și de recunoștință pentru încă o noapte petrecută în pace,
sau aude glasul răgușit de cântece bețive? Glasul încărcat de vicleșug sau de minciuni, după încă o noapte petrecută în păcate?
Aude oare Dumnezeu glasul tău recunoscător pentru o noapte de odihnă și cerând putere și binecuvântare pentru o nouă zi de muncă, sau de călătorie?...
Sau aude glasul înjurăturilor pentru cei din jur?
Al cârtirilor pentru neîmplinirea poftelor rele și a nemulțumirilor contra lui Dumnezeu,
sau contra vieții?
Ce glas aude Dumnezeu la tine?
13 - Nu uita că o carte de aducere aminte se scrie înaintea lui Dumnezeu înregistrând toate spusele glasurilor noastre! (Maleahi 3, 16).
În Marea Zi a Judecății tu însuți, în fața Domnului, vei fi silit să-ți mai asculți încă o dată chiar glasul tău, repetând tot ce ai spus.
Și ce vei mai putea zice atunci?
14 - Înșelătoria de orice fel este tot atât de urâtă înaintea lui Dumnezeu ca și uciderea. Înșelătoria este tot o crimă.
Acela care înșală pe de-aproapele său îi ucide acestuia înțelegătoarea încredere în semenii săi,
îi ucide pașnica apropiere binefăcătoare de alții,
și îi ucide curata iubire sinceră față de om.
Iar când aceste frumoase daruri cerești sunt ucise dintre frați, dintre prieteni, dintre vecini, dintre rude, - nimic nu le mai poate adesea, nici reface, nici înlocui niciodată.
15 - În înșelătorie se cuprind mai multe păcate de moarte în același timp:
Se cuprind și minciuna și lăcomia și vicleșugul,
și prefăcătoria și ura și disprețul.
Cel care înșală pe altul, este întâi mincinos fiindcă falsifică adevărul.
Este viclean și prefăcut pentru că își ascunde adevăratele gânduri pe care le urmărește...
el urăște și disprețuiește pe semenul său păgubindu-l și disprețuindu-l.
16 - Păcatul înșelătoriei este păcatul tuturor celor care se folosesc în mod necinstit de mintea și de poziția lor, spre a smulge pe nedrept un bun sau o stare pe care n-o merită.
17 - În orice compartiment al vieții ar umbla înșelătorul, după el nu rămân decât urme rușinoase și urâte.
Dacă este în comerț, înșelătorul face falsuri și hoții.
Dacă este în educație, scornește idei și metode blestemate.
Dacă este în religie, răspândește sectarismul, dezbinarea și imoralitățile.
Dacă este în politică, face partide, afacerism și războaie.
Pe urma înșelătorului se revarsă în lume mereu numai sărăcie, lacrimi, certuri, sudoare, dezbinare, fum, moarte și ruini.
18 - O, câte nefericiri s-au revărsat peste acest nefericit pământ, de pe urma înșelătorilor și înșelătoriei. Începând de la marea înșelătorie din Paradis!
De atunci marele înșelător diavolul, și toți puii lui afaceriști, politicieni necinstiți, dezbinătorii sectelor rătăcite, scornitorii teoriilor mincinoase și tiranice...
- aduc numai nenorocire peste pământ și peste pământeni.
19 - Începând de la cei mai mari înșelători și sfârșind cu cei mărunți -
toți aceștia au semănat și seamănă în urma lor numai suferințe pentru toți oamenii.
Pe urma tuturor înșelătorilor au curs mări de sânge, de lacrimi și de durere - ale celor sărmani și nevinovați.
Cum să nu fie aceștia urâți înaintea lui Dumnezeu?
Și cum să nu fie puși ei sub aceiași osândă cu criminalii și cu vărsătorii de sânge?
Fiindcă toți fac același mare și veșnic păcat!
20 - Dacă ai cumva o ocupație în care păcatul și ispita de a înșela pe de-aproapele tău, te poate mai ușor robi și folosi, cutremură-te și smulge-te îndată de acolo!
Renunță la orice avantaj material pe care l-ai putea avea de la înșelăciune. Și teme-te de pedeapsa cea înfricoșată care o așteaptă.
Ferice de acela care umblă cu mâini curate și cu gând curat față de Dumnezeul său. Și față de orice semen al său.
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe acesta în veci.
Amin.