Vrăjmașii și prietenii
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Doamne, sunt atât de mulți vrăjmașii care se ridică împotriva mea? - o, dar sunt și mai mulți cei care sunt cu mine și mă apără (2 Împ. 6, 15-17).
Puterile îngerești și duhurile sfinților Tăi care mă înconjoară cu bunăvoința și cu prietenia lor, sunt nenumărat mai mulți (Apoc. 9, 16).
2 - O, Doamne, sunt vrăjmașii mei puternici și înarmați,
Sunt ei aproape de mine? - Dar Tu ești și mai aproape! Când Tu stai între ei și mine, - eu n-am de ce să mă mai tem.
3 - E grea suferința care se apropie de mine și crucea care va trebui s-o ridic și s-o port?
- Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Și pe lângă răsplătirile Tale din ceruri, pentru răbdarea acestora?
E amar paharul pe care trebuie să-l beau eu acum?
- Dar ce înseamnă acesta pe lângă acela pe care Tu l-ai băut în locul nostru și pentru noi? Și pe lângă slava de care va fi urmat calvarul patimilor mele?
4 - E atât de greu să rabd nedreptatea - și să tac?
Batjocura - și să iert?
Trădarea - și să uit?
Chinuirea - și să iubesc?
- Poate că sunt grele!
- Dar Tu Doamne cum ai putut totul?
Dar alții ai Tăi cum au putut?
Ajută-mă și pe mine la fel!
5 - Alergând astfel la Hristos vei fi totdeauna salvat, vei fi totdeauna întărit, vei fi totdeauna biruitor!
Vei putea să te odihnești liniștit la umbra Domnului Isus în orice vreme și în orice loc.
Chiar dacă ești acolo unde alții tremură și gem.
6 - Fii încredințat că dacă ești nevinovat - până la urmă obrazul vrăjmașilor tăi va fi pălmuit de către Domnul tău, iar dinții lor amenințători vor fi zdrobiți.
Și tu vei avea inima plină de recunoștință față de Domnul tău.
Și de mulțumire față de conștiința ta.
7 - Dumnezeu răspunde totdeauna strigătelor credinciosului Său nevinovat.
Căci în vremea când credinciosul trebuie să-și înalțe strigând rugăciunea și cererile sale către Dumnezeu, în grele necazuri trebuie să se afle el.
Și adesea în mare disperare.
Nimeni care strigă, nu-i lăsat fără răspuns!
Nici de oameni, nici de Dumnezeu.
8 - În mod obișnuit rugăciunea nu se strigă ci se șoptește sau se plânge,
se murmură sau se cântă,
se gândește sau se suspină,
- dar când se strigă, înseamnă că sufletul se află în ceas de cumpănă grea și că este o vreme de primejdie mare
și că este stare de alarmă și de groază.
În astfel de vremi, răspunsul nu poate întârzia,
numai înțelegerea lui poate.
9 - Atunci când omul strigă, înseamnă că amenințarea este chiar lângă el.
Iar el se vede chiar fără nici o putere de a o birui.
Și fără chiar nici o putință de a o înconjura.
10 - Nu are importanță cum privesc cei răi și cei necredincioși forma în care izbăvește Dumnezeu din mâinile lor pe credinciosul Său, care strigă după El pentru ajutor.
Important lucru este că-l scapă.
11 - Felul în care vine salvarea lui Dumnezeu, este mereu nou și neașteptat - și este dovada că Dumnezeu este prezent totdeauna și veghetor asupra alor Lui.
O, câte rugăciuni strigate în durere și în primejdie,
în groază sau în bucurie,
- ne-a ascultat și ne-a împlinit îndată Dumnezeu!
Să nu uităm mulțumirea pentru ascultarea lor.
12 - Acei care au fost în cele mai grele stări și au strigat către Domnul, știu bine că cele scrise aici, sunt întru totul adevărate.
Dumnezeu i-a auzit și i-a izbăvit îndată, pe ei sau pe cei pentru care se rugau strigând.
Și totdeauna își vor aduce aminte că nu un concurs de împrejurări i-a salvat. Ci numai puterea lui Dumnezeu.
Dar vai, sunt mulți care după ce totul a trecut și furtuna lor s-a liniștit, - uită să mulțumească lui Dumnezeu.
Ca cei nouă leproși vindecați...
13 - O, cât de Bun este Dumnezeu! Cu toate că știe ce e omul, totuși bunătatea Lui îi ascultă din nou când strigă. Măcar că omul uită așa de ușor binefacerile Lui.
Pentru unul singur care se întoarce să-I mulțumească, iartă toată gloata celor nerecunoscători (Luca 17, 15-18)
și nu le retrage ajutorul dat.
14 - Orice păcat este o fărădelege.
Este ceva făcut nu numai fără de vreo lege a Dreptății, a Milei, a Păcii, a Iubirii, a Iertării, sau a altei ascultări și rânduieli Dumnezeiești,
ci chiar cu totul împotriva acestora.
15 - Toată viața de pe toată întinderea pământului și cerurilor, se desfășoară după legi rânduite de Făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor.
Materia și Spiritul au legi absolute după care se conduc și se mișcă.
Nu există posibilitate de existență fără de legile vieții de care trebuie să ascultăm.
16 - Călcarea legilor vieții și umblarea fără de ele, este un act de dezordine, de tulburare și de revoltă.
Și atrag după el pentru orice făptură, o pedeapsă potrivită cu greutatea abaterii și a răului făcut prin ea, împotriva acestei vieți. Însă viața încălcată pedepsește fărădelegea săvârșită de călcătorul ei.
17 - Pedeapsa aceasta vine ca să restabilească legea Dreptății, - ori de la Dumnezeu direct, ori de la vreuna din creaturile Sale.
Vine ori asupra făptașului direct, ori asupra ființelor sau bunurilor care îi aparțin acestuia.
18 - Asupra celor care cunoscând voia lui Dumnezeu și totuși o încalcă, pedeapsa vine adesea îndată și usturător. Ca o palmă salvatoare și îndreptătoare chiar dacă este adânc dureroasă (2 Cor. 7, 10).
Ei sunt pedepsiți spre binele lor, - ca să nu fie judecați definitiv odată cu lumea (1 Cor. 11, 32).
19 - O credință curată și un cuget smerit, va recunoaște totdeauna în loviturile primite pentru încălcarea legii lui Dumnezeu, nu numai seriozitatea și Sfințenia Dreptății Lui.
- ci și grija mustrătoare a dragostei Lui, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Inima astfel lovită va săruta mâna pedepsei, cu lacrimi de recunoștință și de pocăință mântuitoare.
20 - Cu cei care nu cunosc voia și Cuvântul lui Dumnezeu, El are o îndelungă răbdare și așteaptă mereu ca ei să vadă că bunătatea Lui îi îndeamnă la pocăință - și nu-i încurajează la neascultare (Rom. 2, 4; 1 Petru 3, 15).
Dar în această vreme a îndelungii răbdări o, ce mulți dintre oameni Îl disprețuiesc și-L tăgăduiesc pe Dumnezeu, - ajungând atât de răi cât însuși Satana. Astfel că își merită soarta de la urmă și pedeapsa asemănătoare cu a lui Satan,
O Dumnezeule Bun, - fă ca pedepsele Tale dinainte - să-i salveze de la pierzarea din urmă.
Amin.