Firea noastră pământească
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - În firea noastră pământească au loc toate păcatele și se simt bine toate slăbiciunile.
Căci ea le dă tuturor un loc călduț și plăcut în care ele pot crește și se pot înmulți cum le place.
Vai de sufletul care alunecă spre această stare și care nu luptă să iasă din ea!
2 - Dintre toate păcatele care cresc bucuroase în firea cea pământească, fiecare om are pe câte unul mai drag, care îi este cel mai nedespărțit și mai apropiat decât toate celelalte...
3 - În corul nelegiuit al stricăciunilor care stăpânesc în inima omenească, este câte una dintre aceste stricăciuni care cântă solo, adică este cea mai aleasă și mai crescută - care întrece pe toate celelalte
și care stăpânește partea cea mai multă din inimă, din gânduri, din toate preocupările firii omului aceluia.
4 - La unii dintre oameni patima mai mare și mai aprinsă decât toate celelalte este beția.
La alții lăcomia.
La alții trufia.
La alții alta...
Patima aceasta, păcatul acesta, îi dă apoi omului pe care îl stăpânește numele ei. Și cu acest nume omul ajunge să fie cunoscut și de către oameni și de către Dumnezeu.
5 - Numele câte unui om este bețivul,
al altuia desfrânatul,
al altuia hoțul,
sau trufașul, sau fumătorul, sau clevetitorul, sau mincinosul, sau...
Ce rușinoase și ce nefericite sunt astfel de nume.
Vai de acei ce le poartă, atât în viața asta cât și în cea veșnică. Fiindcă aceștia, cu astfel de nume vor muri - și tot cu ele vor și învia. Și cu ele vor sta apoi în fața Judecății de Apoi.
6 - Chiar și după ce omul se întoarce la Dumnezeu, iar Sângele Domnului Isus Hristos îi spală păcatele și îi curăță inima de ele prin mila Lui (Ioan 1, 29; 1 Petru 1, 19) - totuși,
- în firea pământească a acelui om, rămâne mai primejdioasă și mai puternică tot vechea plăcere spre acest păcat avut cândva mai puternic în inima sa.
Ce atent trebuie să fie sufletul mai ales la atacurile acestui păcat!
7 - Acest duh rău al păcatului cel mai plăcut cândva, devine pentru sufletul omului întors la Dumnezeu vrăjmașul său cel mai de temut; devine vrăjmașul cel mai primejdios cu care credința sa, nevinovăția sa, înfrânarea și rugăciunea sa, va avea mereu să ducă lupta cea mai grea și cea mai îndelungată.
Fericit este acela care trăiește și moare biruitor în lupta credinței sale.
8 - Acesta este cel din urmă vrăjmaș pe care și-l poate supune firea noastră cea nouă,
căci acesta luptă cel mai înverșunat să nu se lase scos din inimă niciodată. Luptă să învingă din nou și să nu se lase legat și răstignit (Gal. 5, 24).
9 - În zvârcolirile lui acest păcat mai trântește adesea sufletul cu care luptă. Și mușcă de multe ori usturător inima rănind-o.
Și nu puține au fost sufletele care după ce-l înfrânseră și-l zdrobiseră odată pe acest păcat, el ridicându-se din nou și pe neașteptate,
prinzându-le într-o clipă de neveghere - le-a mușcat de moarte.
10 - Acest primejdios păcat și vrăjmaș, i-a trântit astfel pe mulți iarăși rupându-le picioarele, sau mâinile și chiar capul,
- pe mulți ucigându-i pe totdeauna.
O, ce primejdioase sunt toate păcatele, - dar mai ales acel unul care a stăpânit cel mai puternic inima omului înainte de întoarcerea lui.
Ferice de cel care și-l zdrobește pentru totdeauna prin puterea Sângelui lui Isus Biruitorul Cel Mare!
11 - Tu care ai rupt-o cu păcatul tău, osândindu-l și părăsindu-l,
tu, care ai alungat din inima ta patimile cele rele, declarând război ispititorului și ispitelor cu care mai înainte erai prieten și mai ales acelui păcat care te-a stăpânit mai înainte cel mai mult,
- fii treaz! Șarpele acesta numai se preface că este mort, dar câtă vreme nu i-ai zdrobit capul, el te poate mușca și ucide din nou.
Dar mai ales decât la toți ceilalți, fii treaz la atacurile vrăjmașului care te-a stăpânit cândva cel mai tare, la păcatul pe care l-ai iubit cândva cel mai mult.
Căci de acolo li s-a tras pierzarea multora dintre frații tăi.
13 - Fii totdeauna gata de luptă cu toate păcatele și înarmat împotriva tuturora,
dar stai totdeauna gata și mai cu grijă mai ales împotriva vrăjmașului care a fost mai tare cândva asupra ta.
De acela teme-te cel mai tare
și împotriva lui înarmează-te cel mai mult.
14 - Vrăjmașul tău cel mai primejdios tăbărăște mai mult și mai hotărât. Să-l zdrobești ori de câte ori caută să se ridice din nou.
Acest cap al șarpelui este cel mai vinovat și pe acesta să calci cel mai necruțător.
15 - Oamenii lumii acesteia se laudă în multe feluri și cu multe lucruri în viața lor.
Toată grija lor este plină mereu numai de laude.
Și toată vremea lor se laudă cu de toate.
Viața lor este plină numai cu lăudăroșii, mai ales despre păcatele și plăcerile lor.
Ce josnice sunt laudele acestor oameni josnici!
16 - Dar cei credincioși din clipa când s-au împărtășit din iertarea și din harul lui Hristos, - ei se laudă numai cu Isus și că sufletul lor este fericit cu El,
că zilele lor sunt frumoase,
și anii lor sunt binecuvântați.
Și chiar încercările și necazurile lor sunt pline de bucurie și de binecuvântare, fiindcă ei sunt plini de roade mereu mai plăcute și mai dulci, ale viețuirii în Hristos Domnul lor.
17 - În toate celelalte locuri credincioșii Domnului se pot deosebi mult unii de alții,
dar în privința laudelor lor cu Hristos și a binefacerilor Lui față de ei, toți se aseamănă. Toți sunt la fel.
18 - Despre toate celelalte din viața lor credincioșii Domnului pot vorbi diferit unii de alții,
dar despre fericirea pe care o simte neîncetat sufletul lor, umblând cu Hristos și după El, lauda aceasta toți o vor exprima la fel:
cu glasul cel mai plin de convingere,
cu ochii cei mai plini de strălucire
și cu toată ființa lor radiind de o bucurie cerească.
Ce minunat este să vezi această dovadă că harul lui Dumnezeu ne este îndeajuns pentru toate și tuturor.
19 - Dacă toți aceia care L-au aflat pe Hristos se laudă la fel cu fericirea lor în El,
dacă în toate vremurile
și în toate stările lor,
ei s-au lăudat că sunt fericiți, aceasta este dovada mai puternică decât oricare altă laudă din lume, că fericirea lui Hristos este un slăvit adevăr mai mare decât oricare teorie a necredinței lumești.
20 - Fericirea tuturor credincioșilor Domnului este dovadă că Hristos, Mântuitorul nostru, este Viu în vecii vecilor
și că făgăduințele Cuvântului Său sunt întru totul adevărate, pentru că ei spun numai adevărul.
Slavă veșnică Domnului Fericirii noastre.
Amin.